Speranţe de doi bani sau de doi poli jumate

Speranţele de schimbare la nivelul administraţiei publice centrale şi locale sunt cele mai mari. Paradoxal, însă, dar de înţeles din anumite puncte de vedere care ţin de educaţie, de mentalitate şi de alţi factori, majoritatea cetăţenilor cu drept de vot, din pătura săracă a populaţiei Bucureştiului îi preferă pe edilii care ”Au furat, dar au şi făcut!” Nu mai contează neajunsurile! Nu contează cetăţenii batjocoriţi continuu, umiliţi şi furaţi!

”Tot înainte, tovarăşi, că înapoi nu se mai poate! Acesta pare să fie sloganul foştilor, urmaşilor şi continuatorilor tovarăşilor de după 1989, aflaţi la cârma ţării, care se luptă de trei decenii împlinite cu greaua moştenire a regimului comunist/socialist. Doar că această moştenire s-a transformat într-un fel de capitalism sălbatic, de cumetrie, de găşti organizate, cu afaceri. Aşa zişi antreprenori, investitori în economia de tranziţie, de piaţă, patroni, capitalişti veroşi, lacomi, avizi de îmbogăţire şi mai ales de putere prin toate mijloacele existente şi inexistente, setoşi de putere şi preamărire. Capitaliştii băştinaşi de astăzi!

Fie că sunt adunaţi sub flamura roşie, galbenă, portocalie sau de altă culoare politică, noile clase conducătoare, exploatatoare, profitoare până la măduva oaselor unui popor prostit, umilit şi oprimat, care în bună măsură îşi merită soarta prin conducătorii pe care i-au ales de-a lungul timpului, actualii capitalişti vopsiţi/băştinaşi se dau de ceasul morţii, doar, doar să-i mai voteze lumea la caşcaval înainte. În momentul de faţă care se va lungi sigur până după alegerile legislative programate în decembrie anul acesta, toate forţele politice, mafiote, conducătoare, bussinis-mani autohtoni, sindicaliştii vopsiţi, clanurile de partid şi de stat, centrale şi regionale, baronii judeţelor şi ai ţării sunt implicaţi trup şi suflet pentru câştigarea alegerilor.

Halca cea mai importantă de halit este desigur în administraţiile locale. Păi cine are pâinea şi cuţitul pentru hăcuirea, împărţirea şi devorarea bugetelor locale şi naţionale decât primarii aleşi şi consiliile lor atotputernice? Crăpelniţa naţională merge înainte! Cu tentative de fraudare şi a banilor europeni acolo unde  domnii tovarăşi au curaj să mai ia nişte bani pe proiecte europene.

Numai că, ai dracu ăia de la UE fac controale peste controale, verifică la sânge cheltuirea banilor europeni conform destinaţiei lor, acolo  unde aprobă proiectele de finanţare. Ceea ce este un mare impediment pentru băieţii deştepţi, tentaţi să bage mâinile până la fundul sacului şi dincolo de el, de frică să nu-i lege DNA-ua sau altă instituţie de verificare a fraudelor. Că şi DNA-ua n-are altă treabă mai grea decât să-i trimită în judecată pe ăi care fură bani europeni, nu pe marii corupţi/băştinaşi, care devalizează la sânge, permanent bugetul naţional.

În atare condiţii, evident că perspectiva de ”dezvoltare” a mahărilor autohtoni este cea din administraţiile locale, de aceea bătălia pentru câştigarea acestora este vitală pentru aceştia şi găştile lor. Cine câştigă cât mai multe primării, locuri în fruntea consiliilor locale, judeţene pot controla din toate punctele de vedere, economic, politic, electoral, zonele respective. Trag sforile şi împing în faţă candidaţi proprii şi pentru parlamentare, pentru asigurarea suportului legislativ necesar dezvoltării afacerilor în continuare. Astfel de strategii au mers unse şi se mizează în continuare pe ele, sunt verificate, de aceea lupta domnilor tovarăşi pentru locale este atât de importantă. În cazul în care pierd, lucrurile ar putea lua o întorsătură neplăcută, tocmai de aceea cei mai abili, alunecoşi şi versatili şefi locali şi din structurile centrale, numiţi şi traseişti politici, îşi i-au măsuri de siguranţă! Privesc de unde bate vântul puterii şi se adăpostesc fără scrupule sub pulpana noilor stăpâni, nu contează culoarea politică, ci ţâţa la care sug.

Dacă la nivelul conducător se face totul pentru victorie, pentru prosperitatea viitoare a aleşilor, la nivelul maselor lucrurile se pare că au rămas în baza ”boborului” la vot”! dar nu de capul lui, ci manipulat! Aşteptările majorităţii cetăţenilor sunt extrem de mici de la viitori aleşi, ca şi de la cei dinaintea lor. Nemulţumiri, deranj, atitudini mai ostile şi cerinţe mai de Doamne ajută sunt în oraşele şi localităţile mari, cu potenţial de dezvoltare şi cu bugete importante. Capitala este cel mai bun exemplu! Aici se învârt, se cheltuie şi se fură dintr-un buget uriaş, de peste 2 miliarde de euro, anul acesta! Dar se şi minte cel mai mult, există şi cea mai mare bătaie de joc şi umilinţă pentru cetăţenii oraşului, dar şi pentru ţara întreagă. Pod, metrou, cale ferată, spitale, şcoli, pieţe, trotoare, parcuri, betone, panglici, multe panglici tăiate, de toate culorile, din toate partidele...alea, alea, alea! Vorba aia ”Au furat, dar au şi făcut!”

Aici speranţele de schimbare a conducerii la nivelul administraţiei publice centrale şi locale sunt cele mai mari. Paradoxal, însă, dar de înţeles din anumite puncte de vedere care ţin de educaţie, de mentalitate şi de alţi factori, majoritatea cetăţenilor cu drept de vot, din pătura săracă a populaţiei Bucureştiului îi preferă pe edilii care ”Au furat, dar au şi făcut!” Nu mai contează neajunsurile, lipsa apei calde şi reci, căldurii iarna, traficul infernal, sufocant şi cancerigen, mizeria, poluarea accentuată, lipsa infrastructurii, a mijloacelor de transport civilizat, nu mai contează tăierea a mii de copaci, înlocuirea spaţiilor verzi cu betoane şi stâlpi, distrugerea pieţelor agroalimentare ţărăneşti şi înlocuirea acestora cu unele ultramoderne, dotate cu producători vopsiţi şi speculanţi comerciali!

Nu mai contează că cetăţenii sunt batjocoriţi continuu, umiliţi şi furaţi! Ori administraţia roşie este fruntaşă la acest capitol şi face totul, aruncă în joc resurse uriaşe, unele dintre ele obţinute prin orice mijloace pentru a fi realeasă.

 Cu toate acestea, mai există însă şi cetăţeni care mai cred că pot face ceva, oameni oneşti care se luptă să mute macazul şi care mai cred sincer într-o transformare în bine. Speranţele lor/ale noastre/ale altora dintre noi ar putea fi doar de doi bani, în aparenţă, dar ar putea să crească la doi poli jumate chiar mai mult dacă ar exista mai multă unitate, solidaritate şi dorinţă de a pune lucrurile pe un făgaş normal, firesc. Dorinţă de a-i penaliza pe incompetenţi, impostori, corupţi, borfaşi la urne şi de a reda încrederea oamenilor că se pot face şi multe lucruri pozitive, de durată, pentru viitor!