Că nu le pică bine ultimatumul, pot să înţeleg. Dar de ce ar trebui să fim solidari cu „specialiştii în ştiri” de la A3, zău dacă pricep. Telespectatorii A3 au tot dreptul să fie solidari cu situaţia în care se găsesc favoriţii lor, însă nu au niciun drept să se solidarizeze împotriva legii. Asta este, oricât nu ţi-ar conveni: patronul a fost dovedit escroc de justiţie şi trebuie să înapoieze cumva cele 60 de milioane de euro pe care şi le-a însuşit prin privatizarea frauduloasă a Institutului pentru Cercetări Alimentare.

Apelul la solidaritate de breaslă mi se pare şi mai aberant. De ce ar fi solidar un jurnalist de bună-credinţă cu părerologia telenovelistică de seară a inchizitorilor de la A3? De ce să te pui chezaş tocmai pentru nişte personaje care au deturnat la modul cel mai subersiv sensul jurnalismului onest? Pentru că, să fim serioşi, de greşit poate să greşească oricine, însă „vedetele“ A3 au depăşit demult prezumţia de nevinovăţie.

Sincer, orice formă de solidarizare de breaslă mă face să mă întreb care ar fi diferenţa dintre jurnalişti şi parlamentarii care resping cercetarea penală a colegilor lor suspectaţi de infracţiuni.

P.S. Pretenţia A3 că somaţia ANAF reprezintă un atac la adresa libertăţii presei face parte din arsenalul de dezinformări pe care „regizorii“ de la A3 le pun abil în scenă. Notificarea de evacuare s-a realizat în vederea punerii în executare a sentinţei definitive din august 2014, a precizat ANAF. Cu alte cuvinte, ştiau de un an şi jumătate, însă au crezut că-i ţine „spatele“ şi hăţişul de chichiţe legislative prin care avocaţii lui Voiculescu tot încearcă să amâne executarea unei decizii DEFINITIVE.