Societatea civilă a oprit ascensiunea lui Marian Munteanu

În sfârşit, o veste bună, aş putea să spun chiar foartă bună în viaţa publică românească şi care ne dă speranţe că nu este totul pierdut pentru democraţie. Presiunile exercitate de societatea civilă l-au determinat pe Marian Munteanu să se retragă din cursa pentru Primăria capitalei.

Poate că Munteanu a dat crezare spuselor celor doi lideri ai PNL – Alina Gorghiu şi Vasile Blaga – care au afirmat despre el că este „alegerea perfectă” şi se şi vedea primarul Capitalei, se şi gândea la revenirea după două decenii în viaţa politică. Poate a crezut că lumea are o memorie scurtă, că uită opiniile lui despre Zelea Codreanu sau că – şi aici nu a fost vina lui, dezbaterile vehemente din aceste luni legate de legea 217 care are caracter antilegionar puteau să-i dea speranţe – o parte a societăţii, mai ales tinerii, fie că nu ştiu despre legionarism, fie că simpatizează cu acesta. Nu a fost să fie aşa, în ciuda rolului de luptător anticomunist din 1990, mulţi, printre care colegi de-ai lui de partid, nu vor un lider care simpatizează cu o ideologie de extremă dreaptă şi şi-au exprimat clar şi răspicat opiniile contra unui astfel de om.. Este o bilă albă pentru societatea civilă care, de această dată s-a raliat pentru a opri ascensiunea lui Munteanu, contrazicând din fericire celebra piesă a lui Bertolt Brecht – „Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită”. Se pare că germenii democraţiei încep să dea roade şi la noi .

Că lui Marian Munteanu nu i-a plăcut acest lucru, s-a văzut limpede în declaraţia pe care a făcut-o, pe un ton vehement , într-un fel ameninţător, când şi-a anunţat retragerea. El se consideră „victima unor ONG-uri care se temeau că nu vor mai primi sprijin financiar dacă va ajunge primar“, şi în urma campaniilor duse împotriva lui a decis să se retragă „pentru a nu face rău liderilor acestui partid care îl invitaseră“ dar va rămâne în continuare în PNL. Însă răul a fost deja făcut şi autorii sunt tocmai cei doi lideri ai partidului care au dat dovadă de o miopie politică, o viziune distorsionată despre societatea românească. Prin linia de conduită adoptată, PNL a păşit pe o cale periculoasă şi dacă nu se va opri, perspectiva este autodistrugerea.

Fiindcă desemnarea lui Munteanu nu a provocat numai reacţii adverse ale oponenţilor PNL, cum s-a încercat să se sugereze. Mai grav din punctul de vedere al supravieţuirii partidului a fost şi este conflictul stârnit în interiorul său de candidatura lui. O parte din membrii liberali cred că prin eşecurile suferite în alegerea candidaţilor, Munteanu fiind de-acum cel de-al treilea, imaginea partdului s-a deteriorat. Nu-mi place să fiu nepoliticoasă faţă de cei despre care scriu, dar nu pot să nu spun că ceea ce au făcut Gorghiu şi Blaga şi cercul din jurul lor care i-au sprijinit este un semn de mare prostie. (Fiindcă nu sunt adepta teoriilor conspiraţioniste, nu susţin cu tărie unele ipoteze după care s-ar fi urmărit din interiorul partidului compromiterea şi apoi schimbarea celor doi, dar sincer să spun, de data asta nu m-ar mira) .

Că prostia le va afecta prestigiul nu mă supără prea mult. Ceea ce însă mă supără este compromiterea gândirii, ideologiei liberale. Este dureros că nu s-a găsit nimeni, nicio personalitate valoroasă care să preia tradiţia liberalismului şi să o adapteze spiritului liberalismului modern occidental. Aşa cum a fost compromis PNŢCD care, practic, a dispărut de pe eşichierul politic, aşa se va întâmpla şi cu PNL. Păcat, pentru că o societate democratică înseamnă existenţa în viaţa politică a unui curcubeu de ideologii, de partide politice, de la o extremă la alta (chiar dacă extremele nu ne plac).

Nici noul candidat PNL, Cătălin Predoiu, nu pare să aibă şanse de a câştiga cursa pentru Bucureşti. Iar efectul de bumerang provocat de incapacitatea conducerii liberale de a găsi un candidat credibil se va resimţi în toată ţara. Din cauza unei conduceri incompetente, PNL şi-a pierdut toate atuurile câştigate mai ales în ultimul an şi jumătate. Singura posibilitate de supravieţuire a partidului ar fi o epurare severă a membrilor şi revenirea la o ideologie liberală pură.