Sindromul „petei albe pe hartă“ în cazul României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De câte ori n-aţi văzut studii, statistici şi analize în care România avea trasat conturul frontierelor, iar în rest era reprezentată de o elegantă pată albă? Asta însemna fie că de la noi nu veniseră date pe problematica specifică analizată, fie că, dintr-un motiv sau altul, erau considerate neconvingătoare, fie că, dintr-un motiv (iarăşi oarecare, dar poate cu mult mai subtil) nu interesam în ecuaţie.

Iată un exemplu care figurează în cel mai recent studiu al celor de la Pew Research Center în care sunt analizate percepţiile cetăţenilor din diverse ţări asupra problematicilor specifice NATO şi tendinţelor majore din viaţa Alianţei. Datele, la modul general, dau sentimentul revigorant că în Statele Membre (cu excepţia notabilă a Turciei) există un sentiment de încredere în Alianţă. După cum vedeţi, România este reprezentată cu o pată albă. Dar mai sunt şi alte câteva ţări în situaţia asta. Atunci de ce ar fi o problemă, că doar nu suntem noi cei care impunem criteriile de selecţie?

Imagine indisponibilă

Să mă explic. În primul rând, pentru a şti despre ce vorbim, aveţi aici rezultatele generale ale studiului.

Sunt trei zone extrem de importante care, după părerea mea, în care studiul instituţiei de cercetare americane transmite un semnal fundamental privind modul în care opinia publică percepe problemele de securitate. Un semnal fundamental deoarece, cu siguranţă, el ajunge la politicienii din ţările respective şi, în momentul luării unei decizii extreme, poate modela deja un anumit tip de atitudine.

Primul domeniu se referă la răspunsul dat de opinia publiă naţională din Statele Membre analizate la întrebarea esenţială legată de activarea Art. 5 în cazul în care Rusia ar ataca un stat NATO din vecinătatea sa. Iată răspunsurile. Realmente problematice din perspectiva intereselor noastre naţionale de securitate:

Imagine indisponibilă

...în doar cinci dintre Statele Membre analizate - Olanda, SUA, Canada, UK şi Lituania - jumătate sau mai mult de jumătate dintre cetăţeni au afirmat că ţara lor ar trebui să folosească forţa. La nivelul celor 16 ţări, o medie de 50% din cei intervievaţi au spus că ţara lor nu ar trebui să apere un aliat din NATO în cazul unui atac din partea Rusiei, pe când 38% dintre repondenţi au spus că ţara lor ar trebui să facă acest lucru. Mari zone de repondenţi din cele 10 state NATO analizate au spus că ţara lor nu ar trebui să folosească forţa pentru a apăra un aliat din NATO în cazul în care ar fi atacat de Rusia. Asta include majorităţi în Bulgaria, Grecia, Germania, Spania, Italia şi Spania. În Polonia, percepţia este divizată“.

Al doilea domeniu fundamental pentru ce înseamnă percepţia de securitate în spaţiul euroatlantic este atitudinea opiniilor publice din diferite state membre faţă de relaţia ţării lor cu SUA şi Rusia. Iată răspunsul în expresia sa statistică:

Imagine indisponibilă

Este substanţial procentajul de populaţie, mai ales la nivelul Europei occidentale, care spune că relaţia cu SUA este important. Spre exemplu, în UK şi Olanda raportul sprijin faţa de SUA/faţă de Rusia este de 80% la 10%. În Suedia, stat non-NATO, există un sprijin de 71% pentru relaţii strânse cu SUA...Alegerea unei relaţii mai strânse cu Rusia în defavoarea unei cu SUA este o atitudine considerabil mai redusă. Bulgarii sunt cei mai favorabili acestui punct de vedere, însă umai 28% cred că o relaţie mai strănsă cu Rusia ar fi mai importantă pentru ţările lor. Un sfert dintre germani spun că este important ca ţara lor să aibă o relaţie apropiată cu Rusia în comparaţia cu 39% care sunt în favoarea unei relaţii strânse cu SUA“.

În fine, chiar în finalul studiului celor de la PEW Research Centre vine întrebarea-cheie adresată cetăţenilor-repondenţi:  sunt părţi din ţările vecine care vă aparţin cu adevărat? Şi explică imediat că între ţările membre şi non-membre NATO există enînţelegeri teritoriale. Lucru cu care nu sunt de acord 45% dintre cetăţenii din cele 16 ţări NATO analizate şi doar 35 % dun de acord (în mai multe ţări există un procent destul de considerabil de persoane care nu au dorit să răspundă). „Dintre cei care sunt de acord cu această formulare, cei mai mulţi provind din ţările Europei centrale şi de est. Aporape 2/3 dintre cetăţenii unguri (67%) sunt de acord cu faptul că părţi din ţările învecinate le aparţin, inclusiv un procent de 40% dintre repondenţi care sunt absolut de acord cu acest lucru. În Turcia, 57% dintre reponsenţi sunt de acord că le aparţin oprţi din ţările învecinate, iar în Gecia vecină, procentajul celor care cred acelaşi lucru este de 60%. În ţările Europei occidentale, tendinţele sunt în direcţia opusă. 82% dintre suedezi, 74% dintre olandezi, 72% dintre britabici, 62% dintre germani, 60% dintre spanioli şin59% dintre francezi nu sunt de acord cu faptul că le-ar putea aparţine teritorii din alte ţări. Acelaşi lucru în SUA şi Canada (73% şi, respectiv, 65%)“.

Deloc suprinzător, iată următoare statistică, cea a raportului între doctrinele extremei drepte şi revendicările teritoriale, preponderentă în Europa centrală şi de est:

Imagine indisponibilă

Care sunt problemele sau, dimpotrivă, care este locul meritoriu al României într-o Europă cu atâtea puncte majore de dezechilibru? Nu ştim, căci figurăm cu o pat albă. Mi se pare grav pentru că, pe linia de contact cu Rusia, avea ce să fi arătat în materie de sentimente atlantiste. Suntem singura ţară car, situată în zona de frontieră a tuturor pericolelor posibile, nu este consulată pentru a transmite un mesaj propriu care să-i definească angajamentul, temerile şi certitudinile.

Tare păcat că nu suntem pe listele astea care, nu vă faceţi iluzii, nu au doar valoarea (indubitabilă) a unor excelente radiografii statistice. Sunt sinteze ale unor analize poliice, vor fi folosite în estimprile politice şi militare de ţară în elaborarea diferitelor scenarii care sunt cerute planificatorilor militari de la NATO şi UE.

Dar, simplă curiozitate: există vreo instituţie care, în România, să poată produce public analize fix de temele enunţate de cei de la PEW Research Center ca argument în susţinerea unei foarte necesare dezbateri despre o doctrină naţională comprehensivă de apărare şi securitate?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite