Sindromul aeroterma şi de ce politicienii ar trebui să tacă

Incendiul de la Matei Balş (vineri, 29 ianuarie)

7 miliarde de euro anual e bugetul Casei de Sănătate, peste 1 miliard de euro din bugetul de stat sunt dedicaţi în fiecare an sănătăţii. Nu e prea clar, însă, cum sunt cheltuite aceste sume.

Există mereu aceleaşi trei motive care produc drame şi ţin România pe loc: permanenta improvizaţie, pe post de obiectiv, amânarea sine die a urgenţelor, oricare ar fi ele, şi imposibilitatea despărţirii de comunism şi de instrumentele lui.

Drama de la Spitalul Matei Balş din Bucureşti, unde pavilionul numărul 5 a luat foc omorând opt persoane, s-a întâmplat pentru că vreme de 30 de ani guvernele care s-au perindat la putere au plecat de la premiza, general valabilă în România, că totul poate fi cârpit la infinit. Că reformele sunt bune doar pentru a le arăta la televizor sau la Bruxelles, dar că nu pot fi făcute cu adevărat. Că nu e nevoie de priorităţi. Că sănătatea e un domeniu secundar. 

Politicienii români, în marea lor majoritate, merg la spitalele din Occident, atunci când au nevoie, fiindcă nu au încredere în cele autohtone, la fel cum copiii demnitarilor studiază la şcoli private sau din afara ţării. Liderii care s-au perindat la putere, la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria, n-au vrut să schimbe substanţial felul în care funcţionează sistemul de sănătate, n-au fost interesaţi şi nici n-au avut o presiune serioasă de jos în sus. Sindicatele din domeniu au militat mai degrabă pentru creşterea veniturilor, decât pentru reformă, pacienţii sunt intimidaţi şi tracasaţi de sistem, marea masă a asiguraţilor nu ştie ce-ar putea face, organizaţiile neguvernamentale de profil sunt puţine, iar jurnaliştii care se ocupă de sănătate privesc doar rareori cu ochi critici ceea ce văd în jur. Dacă n-ar fi fost aşa, poate că cineva ar fi putut vedea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani la Matei Balş, spital administrat în acest răstimp de doctorul Adrian Streinu-Cercel. Omul a fost în repetate rânduri consilier la diverşi miniştri ai Sănătăţii, de toate culorile politice, şi a avut pe mână pentru spitalul de care s-a ocupat peste un miliard de euro în ultimii zece ani, după cum arată site-ul de investigaţii Rise Project.

Streinu-Cercel s-a retras din funcţie acum o lună şi jumătate, după ce a devenit parlamentar PSD, iar o anchetă serioasă ar putea scoate la suprafaţă ce s-a întâmplat la Matei Balş în ultimele două decenii şi cum se încurcau banii spitalului de stat cu cei ai Fundaţiei Matei Balş, pe care o conduce tot Streinu-Cercel. Sistemul de vase comunicante creat astfel nu a fost în avantajul spitalului, cu toate că managerul a prosperat. Rise Project a scris că „primii şapte producători mondiali de medicamente au pompat un milion de euro doar într-un an” în Fundaţie, iar jumătate dintre ei au fost retraşi uneori chiar de la bancomatul din curtea spitalului. Tot Rise a descoperit o serie de practici ilegale, între care diagnostice false multiplicate, în urma cărora se decontau bani foarte mulţi pentru afecţiuni pe care pacienţii nu le aveau, pentru a deconta în acest fel sume exorbitante de pe cardurile lor de sănătate.

Operaţiuni de acest fel fac să dispară o mare parte dintre cei 7 miliarde de euro, buget anual al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Ce s-a întâmplat cu toţi banii care au trecut prin Spitalul Matei Balş ar urma să afle procurorii, cum de nu au fost schimbate instalaţiile, cum de nu există o soluţie pentru încălzirea decentă a saloanelor, unde bolnavii tremură oricum din cauza efectelor pe care le are coronavirusul asupra lor.

Aerotermele din spitale şi apartamente fac parte din recuzita comunismului autohton, sunt instrumente care te ajutau să nu îngheţi oriunde ai fi fost, aşa că le luai cu tine când călătoreai dintr-o parte în alta. Prezenţa lor în spitalele secolului 21 din România, consemnată şi în sinopsisul dramei de la Spitalul Matei Balş, sugerează o formă de stagnare, o piruetă în spate, incapacitatea desprinderii de trecut.

Estimările arată că vreme de 30 de ani statul a investit peste 1 miliard de euro pentru a renova spitale mai vechi de 50 de ani, refuzând să construiască unele noi. 

Spre deosebire de România, Polonia a ridicat cel mai mare şi mai modern spital din Centrul şi Estul Europei la Cracovia cu 280 de milioane de euro: are aproape 1000 de paturi şi 4500 de angajaţi. Este vorba despre un spital care se întinde pe 16 hectare şi are 21 de departamente. Costurile pentru un spital nou, de dimensiuni mai modeste, pornesc însă de la 50 de milioane de euro, după cum arată diferite calcule. România ar fi avut acces şi la fonduri europene în acest scop, dar nu a fost interesată. De altfel, nu există nicio evaluare clară dinainte de pandemie, sau mai recentă, care să arate câte spitale vechi trebuie dărâmate fiindcă sunt prea periculoase, câte pot fi reparate, în cât timp, cu ce costuri şi câte ar trebui construite de la zero.  

Prea mulţi politicieni s-au trezit vorbind acum despre tragedia de la Matei Balş, deşi niciunul nu a făcut nimic pentru a o preveni. PSD, care l-a luat sub umbrela sa pe Streinu-Cercel şi care a deţinut portofoliul mai bine de zece ani, până la finele lui 2019, cu ultimii săi foşti trei miniştri ai sănătăţii cercetaţi penal pentru corupţie, e ultimul care ar trebui să spună ceva. Şi ceilalţi ar trebui să se abţină, fiindcă au ignorat prea multă vreme risipa şi înapoierea din sistemul de sănătate, dovedind, cum spunea Eugen Lovinescu, incapacitatea sincronizării cu Vestul.

Actualul ministru, Vlad Voiculescu, aflat la al doilea mandat, s-a ocupat mai mult de propria lui imagine decât de urgenţele care trebuiau rezolvate. Şi, deocamdată, nici el nu are o strategie cu măsuri şi termene care trebuie respectate.

Sabina Fati - Deutsche Welle