SII Analytics şi România democratică

Luni, 8 august, patru organizaţii neguvernamentale – APADOR –CH, ACTIVE WATCH, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet şi Centrul de Resurse Juridice- au adresat scrisori mai multor instituţii naţionale şi europene- Comisia Europeană, Ministerul Fondurilor Europene, CSAT, dar şi premierului Dacian Cioloş.

Un text în care îşi exprimau îngrijorarea în legătură cu un proiect de supraveghere în masă ce ar urma să fie implementat de SRI cu fonduri europene.

Mai exact. E vorba despre faptul că unul dintre principalele servicii secrete din România zisă democratică ar plănui ca prin proiectul intitulat SII Analytics să dobândească toate capacităţile necesare de natură să îi îngăduie supravegherea zi şi noapte a populaţiei României. SII Analitics îi va permite SRI să îi alcătuiască fiecărui cetăţean român câte un profil amănunţit, să îi întocmească ceea ce ar putea fi o inedită, dar şi primejdioasă „fişă de bună purtare”. Practic, s-ar ajunge ca SRI să ştie despre fiecare dintre noi absolut tot. Ce facem zilnic, ce preferinţe, ce hobby-uri sau ce mici slăbiciuni avem, ce cumpărăm şi pentru ce, etc. Dacă proiectul ar fi implementat, el ar deveni, e drept, întrucâtva cu alte mijloace, pe altă cale şi nu oricum, ci cu europeni, o încă şi mai diabolică punere în aplicare a intenţiei avortate a ANAF de a intra în orice moment în posesia unui desfăşurător care să-i indice achiziţiile cetăţenilor făcute cu ajutorul deja banalului card bancar.

La câteva ore după ce textul scrisorii întocmită de cele patru instituţii enumerate mai sus a devenit public, SRI a formulat un răspuns al cărui scop e evident liniştitor. Un răspuns precum apa de ploaie. Nu, serviciul secret român nu ne-a pus de fel gând rău, nu plănuieşte în nici un fel să îşi extindă operaţiunile de supraveghere. Sistemul nu va colecta date noi, ci doar le va analiza pe cele existente mult mai în profunzime, iar programul SII Analytics ar avea drept scop „modernizarea şi eficientizarea activităţilor interne ale instituţiilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de terorism”.

Comunicatul SRI e ceva din categoria „na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o”. Sau, cum ar spune Elena Ceauşescu, „Tovarăşi, staţi liniştiţi pe locurile voastre!”. Adică, oameni buni, dragi oengişti, vă agitaţi cam fără rost. În realitate, noi deja ştim tot, avem toate informaţiile primare despre fiecare dintre voi, iar noul program nu ne va ajuta decât să le analizăm mai bine!

Fiecărui român cu scaun la cap îi este cum nu se poate mai clar că ameninţarea teroristă reprezintă una dintre cele mai triste realităţi ale secolului al XXI lea. Am auzit, din păcate destul de des în vremea din urmă, şi nu oricum şi nu în orice context, ci după sângeroase atentate soldate cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti, că suntem în plin război. Că terorismul internaţional nu scuteşte pe nimeni, că el poate lovi oricând, iar aceasta presupune luarea unor măsuri de prevenire.

Problema care se pune e dacă sunt cetăţenii Lumii civilizate dispuşi să îşi suspende de bună voie ori, după cum vedem, chiar fără a fi întrebaţi de nimeni, o parte dintre drepturile şi libertăţile fundamentale. Dacă acceptă să fie supravegheaţi, dacă îşi concesionează o parte din viaţa personală, dacă admit să renunţe, fie şi numai parţial, la dreptul la o viaţă normală. Nu ar însemna oare un astfel de accept încă o victorie a terorismului internaţional printre ale cărui arme principale se află tocmai amplificarea sentimentului de frică?  Cedarea, abandonul, teama, recunoaşterea omniprezenţei şi superiorităţii oamenilor morţii?

Aceste întrebări legate de limitarea drepturilor individuale au rezonanţe cu totul aparte în urechile şi conştiinţele cetăţenilor români. Îndeosebi ale acelor compatrioţi ai noştri care au trăit experienţa supravegherii şi a fricii aferente din vremea comunismului şi a poliţiei sale secrete.

E o realitate. Nici o singură dată în existenţa sa de 26 de ani, Serviciul Român de Informaţii nu a izbutit să îndepărteze ori să atenueze reticenţele, rezervele nutrite faţă de el de cetăţenii obişnuiţi, prezumţia de impuritate. Bănuiala că ar executa şi măsuri nepermise de lege, chiar că ar fi un fel de „a doua Securitate”.

Detaliul că un fost preşedinte al României, nimeni decât Traian Băsescu, cel care ştim foarte bine că şi-a bazat cele două mandate ale sale pe întărirea instituţiilor de forţă, vorbeşte despre faptul că prim-adjunctul directorului SRI, generalul Florian Coldea, ar fi dobândit în Statul Român puteri nelimitate, că ar reprezenta chiar un fel de replică românească a celebrului şi, uneori, de tristă amintire Edgar Hoover care a stat în fruntea FBI vreo 48 de ani, nu e nici el tocmai liniştitor.

Tocmai de aceea, cred că e nevoie ca directorul SRI, domnul Eduard Hellvig să iasă din prea îndelungatele lui tăceri şi să aducă lămuriri suplimentare nu doar în cazul  SII Analytics. Obligatoriu ar fi ca Parlamentul să îşi ia în serios atribuţiile de controlor al activităţii SRI, un serviciu de care se cam teme ca de umbra lui. La fel cum nu ar fi nicidecum neinteresant să aflăm care este părerea despre proiectul SII Analytics a preşedintelui Klaus Iohannis. Şeful Statului urmând să îşi exercite astfel rolul de garant al respectării Constituţiei fără a se limita să ne asigure, ca de obicei, că urmăreşte cu atenţie cazul.  

Între timp, guvernul tehnocrat condus de dl. Dacian Cioloş a suplimentat bugetul SRI cu 37, 7 milioane. Oare de ce şi pentru ce anume? Interesant e că acelaşi guvern nu a catadacsit să formuleze un răspuns la scrisoarea celor patru ONG-uri. Fiind mult mai preocupat, în frunte cu dl. prim-ministru de aiureala Sky News. O afacere la fel de importantă şi de serioasă  precum uitata poveste a teroristului în şlapi sau acuzaţia că Traian Băsescu s-ar fi ocupat cu comerţ de arme.