VIDEO Complicatele relaţii ale lui Sergiu Nicolaescu cu Nicolae Ceauşescu şi nomenclatura comunistă
0
Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit joi, 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani. În urma sa rămâne o carieră actoricească şi regizorală, contestată de unii şi adulată de alţii, dar fără drept de apel una dintre cele mai bogate.
Totuşi există o zonă a istorie despre care s-a vorbit mult la fel de mult în contradictoriu – relaţia cu fostul dictator român Nicolae Ceauşescu. Înainte de Revoluţie regizorul era unul dintre cei care obţineau destul de repede ceea ce îşi doreau. Filmele sale beneficiau de promovare din partea regimului, din acest motiv s-au iscat numeroase suspiciuni asupra persoanei regizorului şi a relaţiei sale cu autorităţile comuniste. Momentul Revoluţiei din decembrie 1989 l-a prezentat pe Sergiu Nicolaescu sub un alt chip: cel al revoluţionarului, al luptătorului cu arma în mână, a celui care a coborât direct de pe platoul de filmare în mijlocul acţiunii.
Sergiu Nicolaescu despre relaţia cu Ceauşescu şi Maurer
Această imagine l-a urmărit o perioadă în postcomunim şi i-a asigurat o simpatie aparte. Apoi vocile contestatarilor au început să răsune punând sub semnul întrebării „adevărurile istorice” spuse artistic, iar imaginea regizorului s-a mai echilibrat. Iată ce povestea regizorul despre relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.
„Am dat mâna cu Ceauşescu de trei ori în viaţă. O dată la „Mihai Viteazul“, pe urmă la ziua lui, unde reprezentam cinematografia împreună cu Francisc Munteanu. N-am vorbit niciodată cu el. E ciudat. Îmi plăcea filmele, dar nu-i plăceau complet. Multă vreme el a crezut că dacă eu am făcut „Mihai Viteazul“ şi a fost un film aşa de mare, dacă va da aceleaşi condiţii unui alt regizor, atunci Mihai Viteazul va vorbi precum Nicolae Ceauşescu la congrese. Eu nu făceam aşa ceva. Simţeam altfel decât el. Tatăl meu a fost la Canal, a fost arestat la 5 ianuarie 1948 şi după închisoare a ajuns acolo. Nu puteam iubi regimul, dar mă foloseam de el. Instinctul îl făcea pe Ceauşescu să spună că Nicolaescu e un regizor bun. Lui nu-i plăcea că nu se auzea pe el. Atunci a dat titlurile filmelor mele altor regizori să le facă. Fiecare film a fost făcut de alţi regizori, colegi de-ai mei. Dar nu-i mai plăceau. Vezi „Mihai Viteazul“, vezi „Columna“ şi alte atâtea filme, pe toate le-a dublat. După doi ani, el comanda încă un film ca ăla. Cu acelaşi titlu sau aproximativ. De exemplu, Constantin Vaeni a mai făcut un film asemănător după „Mihai Viteazul“
Eu strecuram multe în filmele mele. De exemplu, în filmul „Mihai Viteazul“ am arătat prima biserică în sistemul comunist. Am folosit primul rege, Carol I, în 1977. Am folosit cântece interzise, am pus să se cânte colinde de Crăciun în „Osânda“. Acest lucru m-a costat. „Osânda“ a fost interzis. Într-o vară a venit un ofiţer de Securitate care era proiecţionistul lui Ceauşescu şi mi-a zis: „Aţi făcut un film. Daţi-mi-l să i-l arăt lui Ceauşescu“. „E un film interzis“, am spus. „Lăsaţi pe noi“, a replicat el. A proiectat „Osânda“ familiei Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu l-a văzut a doua zi. I-a dat drumul. Chiar mi-a salvat un film. De ce? Pentru că era un film cu ţărani. Şi el era ţăran şi sensibilităţile ca ţăran ajuns într-o anumită situaţie, ajunsese preşedintele României, rămâneau tot de ţăran. Atunci a fost impresionat de soarta lui Manlache Preda. I-a dat drumul filmului. E drept, a avut premiera la Constanţa, fiindcă nu aveam voie în Bucureşti. Este unul dintre filmele importante ale carierei mele.”
Citeşte şi:
Mitul strămoşilor în „epopeea naţională“: Dacii, Columna şi Burebista
A murit Sergiu Nicolaescu! Interviu cu regizorul: În film, i-am ucis copilul lui Mihai Viteazul
«Filmele istorice româneşti sunt pline de minciuni!»
Întrebat la un moment dat care au fost relaţiile cu Ioan Gheorghe Maurer, cineastul a recunoscut că avea o relaţie specială cu Maurer: „N-am făcut concesii. Dar da, am fost protejatul lui Maurer. Însă niciun film nu l-am făcut datorită lui! O singură dată m-am dus la el, în ’70, când Uniunea Cineaştilor trebuia să se întâlnească cu Guvernul. El l-a adus atunci şi pe Ceauşescu, dar nu eu am cerut asta.”
Pe de altă parte în presă, nu de puţine ori a apărut povestea cu armele pregătite de regizor pentru al lichida pe Nicolae Ceauşescu: “Cumpărasem de la Paris o armă de calibru 22 Long Rifle, cu lunetă şi amortizor. Era o armă similară cu cea cu care a fost omorât Kennedy. În sinea mea, mă gândeam că poate vreodată voi face la fel cu Ceauşescu.”
Click aici pentru a citi pe historia.ro despre controversatele relaţii cu autorităţile comuniste
Se încarcă comentariile...
