În copilărie, Sergiu Nicolaescu a ajutat peste o sută de evrei prizonieri să scape de nemţi

În
copilărie, Sergiu Nicolaescu a ajutat peste o sută de evrei prizonieri să scape de
nemţi

Sergiu Nicolaescu a avut el însuşi o viaţă desprinsă parcă din filme FOTO Adevărul

Într-un interviu acordat pentru „Adevărul“ în urmă cu un an şi jumătate, Sergiu Nicolaescu a vorbit despre lucruri mai puţin cunoscute publicului. În copilărie, în timpul războiului, el a ajutat peste o sută de evrei din Timişoara să scape de soldaţii nemţi care îi ţineau prizonieri într-un lăcaş de cult. Regizorul a avut o copilărie fabuloasă, desprinsă parcă din filme.

Cum era copilul Sergiu Nicolaescu?

Încă din şcoala primară eram un copil  isteţ. M-am născut în Târgu-Jiu, dar la cinci ani ne-am mutat în Timişoara, unde am stat până la 17 ani. Am locuit pe strada Paris nr. 19. Copilăria mea a fost fantastică. Plecam de-acasă dimineaţa şi mă întorceam seara, iar mama, ciudat, nu-mi făcea observaţie. Toată ziua mă jucam pe un maidan de lângă noi. Conduceam o bandă de vreo 40 de copii - una dintre cele mai puternice bande de copii din Timişoara. Ne jucam cu săbii, refăceam toată istoria Franţei. Din 40 de copii, fiecare ajungea o dată rege. Pe urmă trecea pe gradele inferioare şi rămânea pe acel grad cât era capabil să-l ţină. Aveam arme albe, dar şi arme de război.

De unde aveaţi arme?

Vizavi de casa noastră era o cetate turcească, în Parcul Militar. Mai era şi o bisericuţă cu un deal sub care am descoperit inima subteranelor din Timişoara, oraşul fiind fostă cetate turcească. Am ajuns prin subterane la  pivniţe, la cazărmi unde erau de la uniforme până la obuze şi arme, pe care le furam. Desfăceam obuzele, scoteam plumbul, scoteam praful de puşcă, îl aruncam în stradă şi îl aprindeam ca să speriem fetele. Spitalul Militar era vizavi de o sinagogă. Şi într-o sâmbătă, nemţii care erau la spital au pus o mitralieră la fereastră şi au zis: „Nu iese nimeni, tragem în ei". Şi au rămas evreii în sinagogă. Eu aveam şi evrei în banda mea şi aşa am aflat. Ajunsesem în sinagogă, prin subterane... Numai că furasem de acolo o carte veche, şi în momentul acela, îmi zic, cum să mă duc acolo? Până la urmă am luat cartea şi le-am dus-o înapoi. Ei miraţi, către mine: „Dar cum ai ajuns aici?". Şi eu le-am spus: „Dacă vreţi, vă scot de aici". Şi am scos toţi evreii din sinagogă, prin subterane. Nu spun cum arăta sinagoga după trei zile, cât au stat închişi acolo peste o sută de oameni. Nu s-a uiat nimeni la carte, erau atât de bucuroşi că au ieşit!... La un moment dat am primit o scrisoare de la un evreu plecat în Israel.

Aţi fost un mic Oskar Schindler, deci...

E prima dată când povestesc asta, să ştii.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: