„Cazul Voiculescu“: de la naţionalizare la privatizare şi viceversa

Pe toţi, de la „baroni locali” la „investitori strategici”,  nu după interese politice. Ce avem astăzi e mai degrabă o luptă între instituţii ale statului, grupuri de putere şi grupuri media care slujesc aceste grupuri economice şi politice. Tragedia este că bătălia de sus s-a extins în toată societatea. E tot mai vizibil că în România astăzi avem un război între instituţii ale statului şi un alt război între diverse grupuri şi pături sociale.

Sectanţii care ne lipsesc

Cuvîntul sectă este folosit tot mai des. Este aruncat şi de pe o parte şi de pe cealalta a baricadei. E o etichetă negativă, cu tradiţie în România, cu  semnificaţie psihologică sulfuroasă: teamă, emoţie, necunoaştere. În comunism, termenul a făcut o carieră enormă. Acum avem: „secta anteniştilor” şi „secta băsiştiulor”. Pe cea din urma, aş reformula-o puţin altfel: „secta statdedrept”. Ca cineva care se ocupă şi scrie o carte despre acest fenomen, vă pot spune că dincolo de elementul teologic al problemei, secta are din punct de vedere politic două trăsaturi fundamentale, care nu se regăsesc la nici unul din cele două grupuri.

Secta este în primul rînd un grup care intră într-un raport de luptă directa şi radicală cu orice formă hegemonică de putere: religioasă, politică, economică sau socială. Pentru sectă, Puterea în toate aceste forme este un rău fundamental care-i stă în calea realizării sau a salvării. Salvarea are în primul rînd o conotaţie politică şi abia secundar una religioasă. Dar e o altă discuţie. Ïn al doilea rînd, pentru a-şi realiza proiectul, ea îşi construieşte mecanisme de existenţă autonome, cît mai independente şi cît mai la periferie pentru a putea rezista. Regula e simplă: radical împotriva Puterii, ferit şi independent faţă de Puterea de toate felurile. Din păcate, am vrea noi să avem astfel de grupuri, dar nu avem şi nu am avut o astfel de tradiţie. La noi ele sunt manifestări mai degraba sporadice, oarecum de import.

Ce avem noi în acest caz?

Zice amicul Florin Manole pe Faceboook: „Zilele astea mi se pare că nimic nu e mai halucinant decît capacitatea săracilor de a empatiza cu bogaţii care îi curăţă de bani.” Da, aşa e. E vorba de „secta anteniştilor”, acei bătrîni pe care „secta statdedrept” o înjură cu patimă de moarte. Ea este utilizată într-o luptă politică care nu este lupta ei. Oare de ce fac ei ceea ce fac? Se întrebă cineva acest lucru? Ei sînt vinovaţi de tot ce se întîmplă rău în ţara asta ca să ne aruncăm cu ură asupra lor? Încercăm să inţelegem şi de ce se întîmpla acest lucru? (Explic ceva mai jos). Dar o mare parte a „elitelor noastre” care flutură steagul „salvării statdedrept” şi-au găsit un ţap ispăşitor pe care vor să il transforme în politică de stat: ura împotriva bătrînilor şi săracilor şi nicidecum impotriva sărăciei. Iar bătrînii şi săracii, după cum vedem, fac un joc de apropiere de o formă de putere care nu le aduce decît pierderi, şi iar pierderi. Strategia masei „sectei anteniştilor” este catastrofală.

„Secta statdedrept” la rîndul ei are o strategie mult mai pragmatică şi comodă: ea este ceea ce reprezintă finanţe, bănci, capital, puterea cu adevărat hegemonică. Ea nu a fost şi nu este marginală. Ea este un soi de apendice, de ostaş şi propagandist al capitalului şi al Puterii reale actuale. De aceea, pe reprezentanţii „sectei statdedrept” îi veţi vedea toată ziua la recepţiile corporaţiilor, la marile companii şi, fireşte, la petrecerile ambasadelor „civilizate”. Ceea ce e foarte interesant e că retorica lor este poate mai virulentă structural decît cea a „sectei anteniştilor”. Se aud tot mai des voci care vorbesc despre inderdicţia dreptului de vot al săracilor, bătrînilor, „asistaţilor sociali” şi celor fără prea multe studii. Rasismul social folosit în toată splendoarea lui îl puteţi auzi de la aceşti reprezentanţi ai „civilizaţiei”, „democraţiei” şi „statuluidedrept” pentru care toate acestea înseamnă: pe de o parte, impunerea regulilor şi ordinii ierarhice proprii si, pe de alta, reducerea drepturilor fundamentale pentru care s-a plătit un preţ imens şi care acum sînt pe cale să se evapore (dreptul la muncă, la sănătate, la educaţie, la protecţie socială etc.). Un darwinism social în care „natural”, ei au cîştigat poziţia treptei superioare a ierarhiei sociale actuale. De exemplu, cei manipulaţi de Antene care au ieşit duminică în stradă, în special, persoane mai în vîrstă/pensionari, sînt numiţi de unul din reprezentanţii de vîrf ai acestei „secte”, omul-interfaţă al Preşedintelui, domul Sebastian Lăzăroiu: puroi. Da! aceasta este definiţia dată de „secta statdedprept” bătrînilor căzuţi în plasa propagandistică a maşinăriei Antenelor.

Acum despre context şi bătrîni

Mai întîi, un citat de context pentru medidaţie. Ghici despre ce ţară e vorba?

„Imaginaţi-vă o ţară oarecare. O ţară în care 41% din populaţie este expusă riscului de sărăcie şi excluziune socială. 72% din copii acestei ţări suferă de diverse forme de privaţiune materiale. Doar jumătate din populaţia activă are un loc de muncă, un sfert din angajaţi muncesc pe salariul minim, care e unul derizoriu, iar o treime din cei apţi de muncă au plecat peste hotare din cauza lipsei de perspectivă şi a sărăciei. În respectiva ţară, nu au avut loc recent războaie inter-etnice şi nici tensiuni religioase, în schimb se duce un război tacit între cei puţini, ce au acces la resurse şi cei mulţi, aproape o treime din totalul populaţiei, care suferă de lipsuri materiale severe. Principalele discriminări înregistrate nu sunt pe criterii de rasă sau religie, ci pe criterii de apartenenţă socială. Cu toate astea, disputa în care sunt prinşi politicienii acestei ţări şi în care riscă să fie antrenată şi o bună parte a populaţiei se poartă în jurul naţionalismului şi a religiei. Nu este absurd?"
de la Victoria Stoiciu citire.

Iar acum să intrăm în subiect. Oare care e problema cu bătrînii noştri? De ce oare aruncăm toate anatemele pe ei şi mai nou, ducem o politică de stat împotriva lor? Unul dintre amicii mei, sociologul Cătălin Stoica, face o observaţie foarte bună. Să-l ascultăm:

„Diverşi analişti şi oameni simpli (pe FB) se tot miră de mitingul de ieri. Participanţii la miting, în majoritatea lor persoane vîrstnice, ar fi - in opinia unora - „spălaţi pe creier", „nostalgici ceauşişti", „urmaşi ai celor care îi aplaudau pe mineri în '90" etc. Nu vă mai miraţi atîta. În condiţiile în care a fi persoană în vîrstă (pensionar) echivalează cu o moarte socială, în condiţiile în care pensionarii au fost trataţi ca asistaţi sociali ori balast, în condiţiile în care trăiesc la limita săraciei şi sunt umiliţi de diverse instituţii (inclusiv cele din sistemul de sănătate), au gasit în A3 un debuşeu, un trust media care pretinde că îndeplineşte funcţiile sociale ale altor instituţii. Şi, din păcate, privitul la A3 e cam singura lor alinare şi modalitate de a-şi petrece timpul liber, izolaţi şi neglijaţi cam de toată lumea (de la proprii copii la instituţii ale statului). Aşadar, nu vă mai miraţi atît. Asta e.” 

Sinteza e prefectă. Nu mai am ce adăuga.

Să privim o mică statistic şi să ne minunăm:

· În România, 41,7% din totalul pensionarilor trăiesc la limita sărăciei. Ceea ce înseamnă că aproape 2 milioane de bătrâni trăiesc de pe o zi pe alta. În total, in Romania trăiesc aproape 5 milioane de pensionari. (Sursa)

· În raportul „Îmbătrânirea activă şi solidaritatea între generaţii" publicat în 2012 (sursa), se mentioneza că: aproape o treime (31,1%) dintre persoanele de peste 65 de ani care locuiesc singure au dificultăţi în a-şi încălzi locuinţa pe timp de iarnă.

· În România, 54,3% dintre bătrânii singuri şi 42,7% dintre cuplurile de vârstnici nu sunt capabili să acopere cheltuielile neprevăzute.

· În doi, pensionarii se descurcă mai bine: 21,6% dintre bătrânii din România, dintre care cel puţin unul a depăşit vârsta de 65 de ani, nu îşi pot asigura căldura în casă.

· Vacanţe: 92,1% dintre bătrânii care locuiesc singuri şi care nu-şi permit să meargă într- o săptămână de vacanţă. În Bulgaria procentajul este de 90,3%, în Slovacia de 79,2%, iar în Polonia de 77,5%.

· În România, patru din zece pensionari care locuiesc singuri nu-şi pot asigura o masă cu carne sau peşte cel puţin o dată la două zile. Dacă ne referim la cuplurile de vârstnici, procentul se reduce la 27,1%.

13 judeţe din ţară nu au niciun centru pentru persoane vîrstnice.

· Conform datelor din Ancheta Bugetelor de Familie din 2011, dimensiunea medie a unei gospodării a fost de 2,879 persoane, gospodăriile formate din 1-3 persoane reprezentînd peste 68%. Repartizarea gospodăriilor după vîrstă capului gospodariei arată ca ponderea cea mai mare a gospodăriilor (40,2%) sunt conduse de persoane în vîrstă de pana la 50 ani, urmate de gospodăriile conduse de persoane din grupa de vârstă 50-64 ani (30,7%) şi cele de 65 ani şi peste (29,1%). (sursa)

Să privim cîteva grafice şi sa ne întrebăm unde este Statul, Biserica, Societatea în viaţa acestor bătrîni?    

Am luat cîteva date referitoare la capitolul Bătrîni în Bucureşti din raportul: „Cartografierea socială a Bucureştiului 2013:Bucureştenii şi sănătatea. Sondaj la nivelul Muncipiului Bucureşti” făcut de Departamentul de Sociologie, Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politicie Administrative – SNSPA. (Mersi Cătălin Stoica)