„Secretele Mineriadei“, ultimul episod. Adevăruri nescrise până acum în cărţile de istorie

După mai bine de două luni de dezvăluiri, serialul realizat de ziarul „Adevărul“ a ajuns la  vremea bilanţului. Am lămurit cum au fost regizate devastările din 13 iunie şi venirea ortacilor în Capitală. Începând cu octombrie 2009, „Adevărul“ s-a ocupat de Ceauşeşti şi de Revoluţie. Începând cu 20 mai 2010, am  investigat fenomenul „Piaţa Universităţii“ şi Mineriada din iunie ’90.

Ştiri pe aceeaşi temă

La început au fost cuvintele „Avem nevoie de linişte, oameni buni", aşezate de Darie Novăceanu pe prima pagină a ziarului „Adevărul", la 20 mai 1990, ziua primelor alegeri electorale din post-ceauşism. Douăzeci de ani mai târziu, „Adevărul" făcea „exorcizarea" şi trecea la decriptarea mecanismelor care au făcut posibilă Mineriada din ­13-15 iunie.

Citiţi şi:

Mineriada, „Piaţa“ şi cei care au scris istoria

Planul secret al zilei de 13 iunie ’90

Cum ar fi arătat România lui Ion Raţiu

Ziariştii de acum, confruntaţi cu textele lor de atunci, au avut reacţii contradictorii. Lelia Munteanu,  care astăzi scrie editoriale în „Gândul", a recunoscut că a greşit cumplit şi nu şi-a căutat nicio scuză pentru textul în care, sub semnătura ei şi a lui Mircea Bunea, era acuzată o femeie nevinovată că ar fi „o drogată". Două decenii mai târziu, „drogata", profesoara de engleză Mioara Popinceanu, trăieşte la Iaşi, după un exil în Olanda.  Nici ea nu vrea scuze. Spune doar: „Ar trebui să le fie ruşine celor care au scris".

Leliei Munteanu îi este ruşine. Se întoarce la lecturile primare, la poezia lui Zaharia Stancu în care e omorâtă o vrabie şi conchide, şi ea: „Ce a fost omorât, omorât rămâne". Mai e ceva. Lelia Munteanu şi-a ales o penitenţă complexă: „În toamna lui '90 am plecat de la «Adevărul», m-am autoexilat în bibliotecă şi, vreme de vreo patru ani, «am ieşit din istorie». N-am mai citit ziare, larma străzii n-a mai ajuns până la mine. M-am întors când «Adevărul » devenise, în sfârşit, un ziar, nu o foaie de propagandă»".

Greaţa lui Darie

Lui Darie Novăceanu, cel care conducea ziarul în care erau linşaţi duşmanii reali sau închipuiţi ai FSN, nu îi este ruşine. Nu regretă nimic. Detestă, în continuare, „Piaţa". Ultimii douăzeci de ani nu i-au diluat greaţa. 

Despre Cristian Tudor Popescu, fostul său subaaltern de la „Adevărul", Darie Novăceanu a scris un text publicat de un ziar local din Argeş. E plin de veninoase consideraţii de estetică vestimentară, Novăceanu invocând hainele neglijente şi încălţările uzate ale celui care era ziarist „de teren" în iunie 1990.

Nu-şi cenzurează nici de data aceasta dispreţul: după el, Cristian Tudor Popescu suferea de „sindromul Apunake", mai exact nu putea merge decât cu faţa la perete şi cu spatele la lume. Ne simţim, încă o dată, datori să precizăm că Apunake este pseudonimul scriitorului român Grigore Cugler, mort în exil, tocmai în Peru.

Reporterul CTP şi durul Andon

În schimb, Cristian Tudor Popescu vede în Darie Novăceanu un „manipulator de clasă", îşi apără, cu argumente solide, textele scrise în 1990, admite că a crezut în Ion Iliescu şi nu găseşte nimic greşit în „Spirala violenţei", editorialul publicat în zilele următoare descinderii minerilor. CTP se distanţează de atitudinea ziarului „Adevărul" din urmă cu douăzeci de ani: „Eram doar un reporter". Şi închide dezarmant: „Dacă voi vreţi să mă condamnaţi că am rămas acolo, eu nu pot să mă apăr".    

Nici Sergiu Andon nu are remuşcări. Are, însă, accese de megalomanie. Cel care a scris „Fir-ai al naibii, Majestate" e convins că a schimbat istoria cu stilul său, pe care îl socoteşte „prea dur - puţin, nu mult". Despre mineri, Andon scria că sunt „pitici salvatori iviţi din subteranele fermecate pentru a ne converti laşitatea în curaj". Nu-i pare rău: „Asta era, atunci, limita mea de înţelegere!".

 Nu crede, ca Lelia Munteanu, că „prostia şi confuzia nu sunt niciodată circumstanţe atenuante". În anii care au trecut de atunci, Sergiu Andon a fost avocatul lui Dan Voiculescu („Felix", pentru prietenii securişti) şi senator din partea Partidului Conservator.

„Adevărul" v-a spus şi istoria trăită de gazetarii sosiţi din Occident să asiste la un curs intensiv de democraţie originală, ţinut cu bâta.

"Pagina aceea e şi acum, dacă-mi îngăduiţi, un mare orgoliu pentru mine şi profesia unui ziarist independent."
Darie Novăceanu
fost director la „Adevărul"

Peste 500.000 de afişări

333.649 de afişări a atras, pe www.adevarul.ro, serialul „Misterele Revoluţiei", realizat în primăvară de echipa de la secţia „Publicistică" (Andrei Crăciun, Cristian Delcea, Ana-Maria Onisei, Florin Marin, Laurenţiu Ungureanu, Mihai Voinea), aceeaşi care a lucrat şi la „Secretele Mineriadei", echipă căreia i s-au adăugat, pentru unele episoade, jurnaliştii de investigaţie Mihai Mincan şi Florel Manu.

„Misterele" şi „Secretele" au atras, aşadar, împreună, 514.811 de afişări pe site-ul ziarului, fiind, după numărul de cititori, cel mai de succes demers jurnalistic din presa quality, în 2010.

Vocile din „Piaţa Universităţii"

Serialul „Secretele Mineriadei" a găzduit amintirile de tinereţe ale unor intelectuali publici, cei care ofereau, de la Balconul Universităţii, prin discursurile lor, combustibilul misterios care a unit vremelnic generaţia aceea de „golani" şi a  ţinut „Piaţa" în viaţă din aprilie şi până după alegeri. Au luat cuvântul, în paginile „Adevărului", ca în Balcon, Ana Blandiana, Stelian Tănase sau, Nae Caranfil.

Au mai vorbit, cu rigoare ştiinţifică, Romulus Rusan, Zoe Petre, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Adrian Cioroianu, Vintilă Mihăilescu şi Alin Rus, cel care scris cel mai complex volum despre Mineriade, omul care a lucrat în mină şi a dat, apoi, cariera de cărbuni pe una academică, minerul ajuns doctor în Mineriade. Şi tot în paginile „Adevărului" a anunţat „trubadurul" Cristi Paţurcă: „Am pus punct cărţii mele de memorii, «Mi-e greu titlul de erou». Pot să mor liniştit".

Greaua, oribila moştenire

„Adevărul" a atins zone rămase neexplorate în aceşti douăzeci de ani, a prezentat, frust, fragila moştenire a fenomenului „Piaţa Universităţii" şi oribila moştenire a Mineriadei.

Surorile lui Corneliu Coposu au spus istoria neştiută a unei tentative de asasinat produsă asupra „Seniorului". De la Londra, Elisabeth, văduva lui Ion Raţiu, o doamnă la 89 de ani, a pus sare pe rana unei utopii - cum ar fi arătat România cu soţul ei preşedinte -, apoi şi-a amintit cum a fost atacată cu bare de fier de securişti deghizaţi în ­nebuni, în preajma Spitalului 9, şi a anunţat, simplu, că speră ca ţara aceasta ciudată de la capătul Occidentului să fi învăţat ceva din istoria recentă.

Ne-au scris „golanii" şi noi i-am publicat. De dincolo de Atlantic, Sorin Drăgan, cofondator al Ligii Studenţilor, şi-a dezvăluit rănile necicatrizate, Bogdan, fratele mai mic al lui Marian Munteanu, a retrăit groaza dimineţii în care a fost bătut groaznic de mineri, dimineaţa când s-a rugat, ca niciodată: „Doamne, ­ajută-mă să mor!". 

Victimele Mineriadei şi-au spus ofurile, am găzduit chiar şi afirmaţiile exaltate ale lui Viorel Ene şi ale lui Doru Mărieş, care nu îl pot, nicidecum, ierta pe Ion Iliescu.

DOAR HAZARD

Arhitectul Ion Mircea Enescu are 90 de ani şi a fost cândva preşedintele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, filiala din Bucureşti. Şi el ne-a scris. Şi pe el l-am publicat.

Documentarele realizate despre „13-15 iunie" au fost consistent dezbătute. Stere Gulea, Sorin Ilieşiu, Vivi Drăgan Vasile şi-au amintit cât şi cum au pătimit pentru „Piaţa Universităţii", Carol Gigi Nicolau şi-a expus teza cobailor din Valea Jiului, rezumată şi în filmul „Laborator 66".

Printre nopţile magice de la Italia '90 s-a strecurat şi coşmarul unui oraş stăpânit de mineri. Departe, în Italia, „tricolorii" n-au vibrat. Ei erau ocupaţi cu „Coppa del Mondo" a lor. S-au întors acasă după ce Daniel Timofte, un fiu de miner, a ratat un penalty, dar acesta este doar hazard. Fiul de miner s-a întors în Vale, şi-a deschis o cârciumă, a botezat-o chiar „Penalty". Bineînţeles că a dat faliment.

RĂNILE SĂPATE DE MINERI

„Adevărul" i-a portretizat pe câţiva dintre eroii acelei veri de la Bucureşti, pe Liviu Petrina, pe atunci secretar general al PNŢCD, pe Miron Cozma, astăzi căsătorit cu o „golancă" şi vizibil tulburat emoţional, pe inginerul Mănucu, omul care a scos Mineriada la lumina zilei, întârziind sosirea trenurilor la Bucureşti.

Doctorul Nae Constantinescu, fost chirurg la „Colţea", care a fost de gardă în „noaptea ororilor", a mărturisit, ducându-şi mâna la inimă, că nu a mai văzut nici înainte, cum nu a mai văzut nici după, răni ca acelea săpate de mineri în trupurile studenţilor.

72 de episoade a avut seria­lul-maraton „Secretele Mineriadei". Amplul demers jurnalistic, singular în presă, a debutat la 20 mai 2010.

O vară însângerată

„Adevărul" a reuşit să demonstreze, cu mărturii spectaculoase şi imagini în premieră, că devastările din ziua de 13 iunie, cheia Mineriadei, au fost o regie pusă la cale de FSN, pentru a permite intervenţia în forţă a ortacilor din 14 iunie.

„Adevărul" v-a prezentat cele două decenii de chinuri ale lui Marin Stoica şi Daniel Stănescu, oameni nevinovaţi arestaţi ca „legionari" care ar fi atacat TVR. V-a spus poveştile de groază din „lagărele" de la Băneasa şi de la Măgurele, trăite, deopotrivă, de românul Mircea Surdu şi de ţiganul Dumitru Feraru.

Versiunea surprinzătoare

„Adevărul" a scos la lumină dovezi păstrate de fostul ministru de Interne Mihai Chiţac,  care arată cum a fost regizat „13 iunie". Mihai Chiţac, în prezent încarcerat la Jilava, pretinde că N.S. Dumitru, fostul lider fesenist, nu a respectat planul iniţial, pentru ca „regimul Iliescu" să îl compromită definitiv pe Chiţac şi să îl scoată din cărţile Puterii.

„Adevărul" l-a ascultat şi pe Răzvan Theodorescu spunând aşa: „Golani era prea mult. Iliescu putea să le spună neisprăviţi". Şi aşa: „Vestea venirii minerilor m-a cam indispus". Şi pe Dumitru Iuga, fost lider al „sindicatului liber" din TVR, combătând, punct cu punct, teza atacului „golanilor" asupra Televiziunii naţionale.

Cinicul Iliescu

Reporterii noştri au mers în Valea Jiului şi au reconstuit fidel, pas cu pas, organizarea plecării minerilor la Bucureşti, l-au găsit pe Carol Eros, singurul miner-„golan", şi au înregistrat şi amintirile plăcute ale ortacilor din periplul bucureştean, vocea fostului lider sindical Dorin Loiş, capabil să susţină în continuare: „A fost fain în Capitală! S-a mâncat bine". 

Tot ei au dat, într-un sat uitat din Dolj, de Nicolae Cămărăşescu, securistul care i-a condus pe ortaci la sediul ziarului „România liberă". Minerii au vrut atunci să îl omoare pe Petre Mihai Băcanu şi, fiindcă acesta nu era în ţară, s-au mulţumit să oprească apariţia principalului ziar de Opoziţie. Băcanu trăieşte. Spune că a avut zile şi, după douăzeci de ani, găseşte puterea să zâmbească: „După ce au bătut-o pe secretară, au intrat în biroul meu. Acolo făceam şedinţele şi cineva care s-a jucat băgase sub cristalul de pe masă un dolar de jucărie, cum apăruseră atunci. Unul dintre mineri a urcat la balcon şi a strigat: «Ia uitaţi, am găsit dolari la Băcanu!»".

Ion Iliescu ne-a acordat un interviu-fluviu, în care a spus puţine lucruri noi şi a numărat cu cinism, încă o dată, morţii din „13-15 iunie", conchizând că minerii nu au făcut nicio victimă şi că meritau toate mulţumirile din lume.

202 episoade au avut serialele „Sfârşitul Ceauşeştilor", „Misterele Revoluţiei" şi „Secretele Mineriadei", într-un interval de zece luni.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: