Iată textul scrisorii:

„Stimate domnule Preşedinte,

Suntem un grup de de foşti miniştri de Externe care se întâlnesc în mod frecvent pentru a discuta ameninţările la adresa securităţii şi prosperităţii internaţionale. Suntem profund îngrijoraţi de deteriorarea relaţiei dintre Statele Unite şi aliaţii săi occidentali şi, de aceea, vă scriem acum, înainte de Summit-ul NATO şi de întâlnirea dumneavoastră cu Preşedintele rus Vladimir Putin, pentru a sublinia importanţa inversării acestei tendinţe periculoase.

Alianţa Atlantică a fost creată acum şapte decenii cu sprijinul puternic al Statelor Unite, care vedeau Europa nu ca pe un rival, ci ca pe un partener vital în construirea unui viitor mai prosper şi mai sigur. Astăzi, NATO este cea mai de succes alianţă militară din lume. A jucat un rol esenţial în îngrădirea ameninţării militare sovietice în timpul Războiului Rece. După căderea Zidului Berlinului, NATO s-a reinventat - dublându-se în dimensiune, formând noi parteneriate, punând capăt epurării etnice din Balcani şi adaptându-se pentru a face faţă ameninţărilor aduse de terorism şi războiul hibrid.

Toţi membrii NATO beneficiază de participarea lor în Alianţă, însă Statele Unite au fost singura ţară pentru care clauza privind apărarea colectivă a fost invocată, fapt petrecut după 11 septembrie 2001. Pentru mai mult de 15 ani, NATO a condus misiuni militare şi de pregătire în Afganistan, contribuind la aducerea unui anumit grad de stabilitate ţării care a servit ca rampă de lansare pentru atacurile din 11 septembrie 2001. Afganistan a fost scena celei mai lungi, complexe şi costisitoare operaţiuni din istoria NATO, cu toţi membrii şi partenerii non-NATO contribuind cu trupe, echipamente şi asistenţă, astfel reducând povara ce revenea Statelor Unite.

Ca principală putere a lumii şi cea mai capabilă forţă militară, Statele Unite au jucat întotdeauna un rol supradimensionat în cadrul Alianţei. Puterea sa globală a fost întărită de capacitatea de a poziţiona trupe în Europa şi de a solicita capabilităţile aliate în caz de nevoie. În timp, însă, diferenţa de investiţie între aliaţii americani şi cei europeni a pus în pericol sănătatea pe termen lung a Alianţei. Pe bună dreptate, ca şi predecesorii dumneavoastră, aţi exprimat îngrijorarea asupra acestei disparităţi. Acum, însă, membrii Alianţei au răspuns acestui apel.

Secretarul General Stoltenberg a afirmat recent că acum toate statele NATO sporesc în termeni reali cheltuielile cu Apărarea. Aproape jumătate din membrii NATO au adoptat planuri de a îndeplini borna de 2% din PIB pentru Apărare agreată până în 2014. Uniunea Europeană a stabilit şi un acord comun de Apărare, prin care vor spori investiţiile europene în securitate, putând întări capabilităţile NATO dacă un puternic aranjament de colaborare va putea fi stabilit.

Summit-ul NATO de la Bruxelles din această săptămână reprezintă o oportunitate pentru dumneavoastră pentru a sublinia acest progres şi de a vă asuma o parte din credit pentru încurajarea statelor europene de a cheltui mai mult pentru Apărare. Există şi planuri importante care vor fi anunţate care vor spori în mod semnificativ gradul de pregătire şi capabilităţile Alianţei, complementar investiţiilor semnificative pe care Administraţia dumneavoastră le-a făcut prin intermediul Iniţiativei Europene de Apărare. Este vital ca liderii de ambele părţi ale Atlanticului să îmbrăţişeze aceste propuneri şi să trimită un mesaj de unitate şi forţă.

Un Summit NATO de succes v-ar întări şi poziţia înaintea întâlnirii cu Vladimir Putin. Cu privire la Rusia, credem că este important ca dumneavoastră şi alţi lideri occidentali să intraţi într-un dialog sincer şi respectuos cu Preşedintele Putin pe teme de preocupare comună, cum ar fi războiul din Siria. Însă, o relaţie îmbunătăţită cu Rusia este doar un mijloc pentru a atinge obiective strategice mai largi şi nu un scop în sine.

Aşa cum strategia de securitate naţională a Administraţiei prevede clar, Rusia este implicată într-un efort de a slăbi influenţa SUA şi de a o diviza de aliaţii săi din Europa. Acţiunile Rusiei în Crimeea şi Estul Ucrainei au violat suveranitatea Ucrainei şi legea internaţională. Interferenţa sa în alegeri din toată lumea subminează încrederea în democraţie. A ignora sau accepta aceste acţiuni ar reprezenta o gravă eroare, invitând la şi mai multă agresiune şi instabilitate.

Ameninţările la adresa securităţii şi prosperităţii se înmulţesc. Credem că cel mai bun răspuns la aceste provocări îl reprezintă un parteneriat de cooperare productiv între Statele Unite, Canada şi Europa. În această săptămână, puteţi să depăşiţi semnele recente de acrimonie şi să reafirmaţi sănătatea şi misiunea comună a Alianţei Atlantice. Vă încurajăm să folosiţi această oportunitate.“

Madeleine K. Albright – Statele Unite ale Americii 
Lloyd Axworthy - Canada 
Erik Derycke - Belgia 
Lamberto Dini - Italia 
Benita Ferrero-Waldner - Austria 
Joschka Fischer - Germania 
Mircea Geoană - România 
Marina Kaljurand - Estonia 
Donald McKinnon - Noua Zealandă 
David Miliband – Marea Britanie 
Daniel Mitov - Bulgaria 
Ana Palacio - Spania 
Lydie Polfer - Luxembourg 
Malcolm Rifkind – Marea Britanie 
Jozias van Aartsen - Olanda 
Knut Vollebæk - Norvegia

Textul apărut în Politico.