Cea mai fastuoasă vizită, efectuată cu o suită impresionantă care reprezintă statul Vatican, vizita durează trei zile şi este o surpriză majoră pentru o ţară necatolică, şi cu un preşedinte luteran. O onoare pentru România, la final de mandat al preşedinţiei rotative a Consiliului UE.

La 20 de ani de la vizita precedentului Papă, Ioan Paul al II-lea, în ţara noastră – un semnal major pentru ecumenism şi convergenţa bisericilor creştine catolică şi ortodoxă – Sfântul Părinte va omagia şi cele trei decenii de la Revoluţia Română şi de la revenirea noastră în Occident, alături de toate statele foste socialiste, după prăbuşirea Zidului Berlinului. Ca să nu mai vorbim despre celebrarea – cu jumătate de an mai târziu, a Centenarului Statului Naţional Unitar Român.

Şi ce putea fi mai important în a face un asemenea gest decât beatificarea a 7 episcopi greco-catolici români, inclusiv a Cardinalului Iuliu Hossu, toţi martiri ai închisorilor comuniste, iar slujba are loc pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, acolo unde Iuliu Hossu a citit Proclamaţia de la Blaj, votată de Marea Adunare Naţională în 1918 şi care a consemnat revenirea Transilvaniei la Patria Mamă, după prăbuşirea Imperiului austro-ungar. O reverenţă făcută României, făcută poporului român, martirilor din închisorile comuniste întru credinţă şi mai ales acestui loc istoric din inima Ardealului, la Centenar.

Semnificaţia vizitei este triplă, şi încoronează de trei ori relevanţa şi consistenţa vizitei de trei zile: este o vizită de stat, este o vizită ecumenică şi este o vizită apostolică, în mijlocul credincioşilor catolici din România. Sfântul Părinte se întâlneşte cu Preşedintele României la Bucureşti şi la Sibiu, înainte de încheierea vizitei. Tot la Palatul Cotroceni are loc şi întâlnirea cu premierul României. Întâlnirea cu valenţe ecumenice are loc într-un tete-a-tete cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel, apoi o întâlnire şi un discurs în faţa Sfântului Sinod. O rugăciune comună are loc în timpul vizitei Catedralei Mântuirii Neamului, iar seara de vineri se va încheia la mesa de la Catedrala Sfântul Iosif.

O onoare pentru România, la final de mandat al preşedinţiei rotative a Consiliului UE.

Cineva consemna bogăţia activităţilor din cele trei zile ale prezenţei Papei Francisc în România în cifre: trei Sfinte Liturghii, opt discursuri în faţa autorităţilor politice şi religioase, beatificarea a şapte episcopi greco-catolici martiri şi vizite în mijlocul a cel puţin 3 comunităţi entice din România - în mijlocul credincioşilor catolici şi familiilor în faţa Palatului Culturii din Iaşi, o slujbă la sanctuarul Fecioarei Maria de la Şumuleu-Ciuc şi o prezenţă în mijlocul comunităţii roma din Blaj. Sub genericul „Să mergem împreună!“.

De asemenea, Papa Francisc vede întreaga Românie cu această ocazie. Bucureşti, Bacău, Iaşi, apoi Miercurea Ciuc, Blaj, Sibiu, o vizită cât o retrăire a României în culorile multiconfesionale, în care prezenţa la Şumuleu Ciuc e o ocazie de reunire a pelerinilor români din Moldova şi Transilvania, maghiari, dar şi ucraineni credincioşi catolici, alături de alte naţii care au ale România drept ţară în care să-şi ducă traiul.

Genericul vizitei papale, Să mergem împreună, a făcut ca la slujbele sale să se deplaseze şi politicieni din statele vecine, Ungaria, Polonia, Ucraina. Iar prezenţa Sfântului Părinte a dus la justa îmbrăcare a hainei umilinţei şi a drept-credincioşilor care-şi lasă veşmintele de lideri vremelnici pe pământ pentru a rămâne simpli credincioşi de rând, veniţi să-l asculte pe Întâi Stătătorul Bisericii Catolice, Papa Francisc, şi să ia aminte la învăţăturile sale de credinţă, umanitate, pace şi modernitate. O bună lecţie şi o pildă pentru liderii ungari prezenţi la slujbă care pot duce învăţămintele celui care pledează pentru a fi oameni inclusiv în abordarea migraţiei, şi o face în inima României, cu faţa spre o Budapestă ce-şi proclamă lupta europeană împotriva migranţilor.

Probabil că cele mai importante discuţii pentru creştinism vor fi cele cu Patriarhul Daniel, pentru că aici dialogul ecumenic şi paşii majori făcuţi deopotrivă de ortodoxie şi catolicism spre depăşirea Marii Schisme sunt de magnitudine epocală şi istorică. Şi aici pragmatismul şi modernismul celor doi lideri religioşi poate juca un rol major în cadrul acestui proces, iar pentru România este o recunoaştere a rolului jucat în sânul ortodoxiei şi în sprijinirea Patriarhului Ecumenic al Constantinopolelui în perspectiva dialogului continuu de apropiere a celor două biserici surori.