Salonul cărţii de la Paris 2016. Cele mai emoţionante momente

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Salonul de carte de la Paris FOTOGRAFII Cristina Hermeziu
Salonul de carte de la Paris FOTOGRAFII Cristina Hermeziu

60 de oameni ai cărţii, 20 de evenimente, 1.000 de titluri. Ce rămâne din acest rit de trecere obligatoriu şi fastuos, care îi aduce la un loc pe cei care imaginează, fabrică şi vînd cărţi, în cea mai rîvnită vitrină literară europeană, la Paris? Care au fost cele mai vândute titluri la standul României? Ce s-a întâmplat bun şi ce a lipsit? Decupaj subiectiv cu întrebări, răspunsuri şi un pumn de emoţii.

Salonul cărţii de la Paris, a 36-a ediţie: aflat la punctul de intersecţie K89 pe gigantica tablă de şah întinsă anual pe zeci de hectare la Porte de Versailles, standul României, cu hainele lui inspirat dadaiste,a sărit în ochi, în ciuda locaţiei uşor excentrice. România la Livre Paris 2016 a însemnat în jur de 60 de oameni ai cărţii prezenţi la dezbateri – autori, traducători, editori, istorici, jurnalişti -, peste 20 de evenimente, şi mai mult de 1000 de titluri aduse cu camionul din ţară.  

Despre promisiunile standului României, organizat de Centrul Naţional al Cărţii (CENNAC) şi ICR, în colaborare cu Libris Braşov pentru partea de librărie, am scris aici. Ce rămâne din acest rit de trecere obligatoriu şi fastuos, care îi aduce la un loc pe cei care imaginează, fabrică şi vînd cărţi, în cea mai rîvnită vitrină literară europeană, la Paris ?

Vă invit la un decupaj subiectiv post salon, cu impresii de la scriitori, traducători şi organizatori. I-am întrebat cum s-a văzut standul României între celelalte 40 de ţări, ce li s-a părut inspirat şi ce-a lipsit, şi mai ales ce le-a stîrnit un dram de emoţie, în cele patru zile de prezenţă a României la Livre Paris.

Îmi asum acest exerciţiu de sinceritate şi decupez cîte un stop cadru în tabloul dens, de ansamblu:

- Virgil Tănase, cu vocea sa poetic abruptă, spunînd cu frumoasă umilinţă „ne hrănim cu ceea ce este străin” şi mărturisind izbăvitor „eu scriu în franceză cu accent românesc”;

- splendida imposibilitate ca Ion Creangă să existe cu amintiri şi poveşti, în franceză, în traducerea lui Domnique Ilea;

salonul de carte de la paris - concluzii foto cristina hermeziu

- sunetul francez al unui poem învăţat pe de rost în liceu, Cu mîine zilele-ţi adaugi, în volumul Mihai Eminescu, Poésies, în traducerea lui Jean Louis Courriol, la Non Lieu;

- Norman Manea, seducător subtil şi şarmant cu acte, fără urmă de vedetism, scriitorul Europei centrale de peste Ocean, kafkaian şi bonom, maliţios şi tandru, ascultînd „cearta” argumentelor lui Bruno Corty (Le Figaro Littéraire) şi ale lui Olivier Guez în jurul posibilităţii unui Premiu Nobel;

- strîngerea de inimă că se va anula prezentarea, la stand a romanului „Théodose le Petit”, tradus în franceză de Philippe Loubière, din moment ce autorul n-a putut să vină şi bucuria de a descoperi, la dezbatere, entuziasmul editoarei lui Răzvan RăsdulescuLaure Leroy de la Zulma;

- mulţi poeţi prezenţi - ce şansă! - şi participarea substanţială şi constantă la dezbateri a traducătorilor de literatură română. Practic, fără munca lor – neuitînd de binefacerile paradisului efemer al unei librării româneşti în inima Parisului – investiţia în prezenţa României la Livre Paris ar fi totuşi un nonsens; o reverenţă adâncă!

- cel mai emoţionant a fost momentul de aşteptare, cu netrucată înfrigurare, a unui mare scriitor, prea absent din spaţiul public şi din dezbaterile curente: maşina ICR plecată să-l aducă, la stand, pe Paul Goma, suferind, s-a întors însă fără domnia sa;

- prea puţine traduceri din autorii de azi şi deci prea puţini autori în carne şi oase, de hărţuit şi de iubit în direct, de arătat lumii şi de strigat: ei sunt! ei ştiu să vorbească cel mai bine despre cine suntem pe lume!;

- mulţimea de francezi privind vrăjiţi defilarea de modă şi de texte, la standul României, în spirit dada;

salon paris standul romaniei foto cristina hermeziu

- ciocolata cu gust de rom, oferită pentru fiecare titlu cumpărat sau doar răsfoit; şi multe, multe cărţi: ferice de cei care le-au luat cu ei!

Cele mai vândute titluri la standul României în cadrul Salonului cărţii Livre Paris 2016 au fost:  Matei VişniecOmul de zăpadă care voia să întâlnească soarele/ Le bonhomme de neige qui voulait rencontrer le soleil, ediţie bilingvă, Editura Arthur; Ioan Aurel Pop şi Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei, Editura Eikon şi cărţile lui Norman Manea, publicate de Polirom. Dintre titlurile în limba franceza, cele mai căutate au fost: Norman Manea, Les tiroirs de l'exil. Dialogue avec Leon Volovici, Lormont, Le Bord de l'eau; Mihai Eminescu, Poésies, traducere de Jean Louis Courriol, Editions Non Lieu şi Ion Creangă, Contes. Souvenirs d’enfance. Histoires, traducere de Dominique Ilea, Editions L’Harmattan, dar şi Eugen SimionCioran, une mythologie de l'inachevé, traducere de Virgil Tănase, Éditions Le Supirail şi Matei VisniecLe Marchand de premières phrases, traducere de Laure Hinckel, Éditions Acte Sud.

Mulţumesc Augusta Oniţă, director achiziţii Libris Braşov, pentru acest top al vînzărilor.

Şi le mulţumesc scriitorilor, traducătorilor şi organizatorilor care au fost acolo şi povestesc:

Petre Răileanu, critic şi istoric literar, specialist în avangardă:

„Standul României a fost anul acesta printre cele mai vizibile mi mai remarcabile, în ciuda spaţiului relativ redus şi a situarii cvasimarginale. Arhitectul Răzvan Luscov a creat o ambianţă extraordinară, punînd în evidenţă vitalitatea stării de spirit Dada: disponibilitate ludică, insolenţă, umor, imaginaţie. Un mod inteligent de a activa un atu cultural, altfel decât prin recuperări intempestive şi interpretari reducţioniste. Mi se pare interesant şi productiv ca în materie de design al standului românesc să se dea «carte blanche» unui artist contemporan. 

Nu uit niciun moment că salonul este consacrat cărţii şi autorilor, dar el este şi o bună oportunitate de a da vizibilitate creativităţii în general.

Am avut impresia că ICR este pe cale să recupereze o anume normalitate şi să depăşească eclipsa prin care a trecut, scurtă, dar cu efecte devastatoare. Nu ştiu dacă e o realitate obiectivă sau doar o percepţie personală, dar prezenţa traducătorilor, a criticilor, ziariştilor şi editorilor francezi a fost mai importantă ca în alţi ani. E o direcţie în care trebuie perseverat.

Din momentele la care am fost prezent, emoţionantă a fost participarea poeţilor şi calitatea poeziei citite, în română şi în franceză. Ca performanţa - costume, mişcare, texte - orchestrată de Wanda Mihuleac.”

Dinu Flămând, poet, traducător:

„S-a împlinit un secol de când s-a lansat năzbâtia DADA, deci ne menţinem prezenţa în partea occidentală a Europei mâgâind şi această cifră. Încă nu e rău; mai greu va fi când nu vom mai putea scoate la înaintare nici Avangarda nici Ariergarda noastră literar-culturală  din veacul trecut. Vine repede acea vreme, nu ştiu cum se vor descurca viitorii organizatori cu fabricarea imaginii externe a culturii româneşti scrise. Sau cu imaginea României creative, pur şi simplu.

Mă uitam la sud-coreeni, invitaţii oficiali ai acestei ediţii. Atârnau din tavan, deasupra imensului lor stand care găzduia sute de titluri traduse în franceză, imaginile celor câteva zeci de scriitori aduşi să-i vadă Prisul. Mulţi foarte tineri, abia cu câteva cărţi publicate, poate încă nu tocmai copţi, încă nu de talia monştilor  mediatici pe care îi trimit în librării China şi Japonia. Dar ţara lor se mîndrea cu ei şi voia să îi arate. Nu a fost prezent cel mai mare poet al lor, Ko Un, poate era bolnav, poate nu îl interesa să vină.  Dar eu am simţit mesajul pe care aş vrea să înceapă să îl dea şi România: iată scriitorii noştri de azi, adică ceea ce avem noi mai bun în societatea noastră de azi, chiar dacă puţini dintre ei au notorietate. Ei sunt ca noi şi noi suntem ca ei; deschideţi cărţile lor ca să aflaţi cum sunt sud-coreenii de azi, ce gândim, ce simţim, cum vedem noi lumea, sau cum exprimă limba coreană contactul dintre apă şi luciul lunii...

Se înţelege, sper, ce vreau să spun: epoca interbelică rămâne... interbelică, chiar şi în cazul nefericit în care un nou război ar crea un nou interval. Ar cam fi timpul ca România să îşi omagieze cu toată convingerea, dar şi cu toată generozitatea, creatorii literari pe care îi are astăzi. Chiar dacă ei nu sunt, sau încă nu sunt, la nivelul legendei din obsedantul interval.

Altfel, multe lucruri emoţionante s-au petrecut şi la această ediţie: publicarea unei Istorii a Transilvaniei, publicarea lui Ion Creangă într-o extraordinar de suculentă traducere, omagierea lui Paul Goma, prezentarea câtorva noi cărţi, iclusiv cărţi scrise deja în franceză, de tinere scriitoare pe care patria lor de origine încă nu le cunoaşte...Iar DADA, istoricizat, întins acum pe masa de vivisecţie a istoricilor literari, încă mai dădea semne de viaţă, semn că avusese dreptate Neruda când afirmase că poeţii români se duceau la Paris nu ca să înveţe poezie ci ca să îi inveţe poezie... ”

salonul de carte de la paris - concluzii foto cristina hermeziu

Laure Hinckel, traducătoare:

„Standul României a fost unul dintre cele mai frumoase din salon. Mai mult decît un simplu stand, a fost o invitaţie de a descoperi un univers.Cu tema dadaismului şi cu figura lui Brâncuşi, România a reamintit că este sursa unor mari valori universale în domeniul artei.

Pentru prima oară după mulţi ani, instalat pe frontonul clădirii 1 din Parc des Expositions de la Porte de Versailles, un afiş enorm anunţa standul României : imposibil de ratat, toţi cei care s-au dus în acest an la salon l-au văzut. Elementele – fondul alb, personajul Tzara, inscripţia dada -  au fost reluate pe programul de la stand : eficace ! Inspiraţia pentru alegerile din acest an trebuie neapărat păstrată şi folosită în anii viitori ! Am văzut mulţi vizitatori atraşi de ambianţa sa caldă şi intelectuală şi am întîlnit persoane care mă întrebau unde e standul României.

salon de carte paris romania dada foto cristina hermeziu

N-am asistat chiar la toate evenimentele, nereuşind să mă deplasez din provincie sâmbătă şi duminică. Dar subiectle şi conţinutul întîlnirilor mi s-au părut de un mare nivel, demn de obiectivele unui stand important.

Trei aspecte pozitive, deci: designul atractiv, vizibil de departe, numărul mare de titluri româneşti foarte diferite, temele variate ale dezbaterilor.

Ceva de ameliorat? Păcat că a stat prea ascunsă cartea - sculptură a artistului Cristian Todie, dar asta i s-ar putea eventul reproşa organizatorului general francez, Reed Expo.

Dacă mă emoţionează ceva este să văd că ţara mea de adopţie se prezintă cu multă seninătate, calm şi încredere în sine în faţa celorlalţi europeni. La Salonul cărţii de la Paris sau în altă parte. În acest an a reuşit pe deplin.”

basarab nicolescu interviu adevarul 1

Basarab Nicolescu, scriitor:

„Universul «dada» a avut desigur un bun impact. Cum Tzara este bine cunoscut în Franţa, publicul numeros a fost vizibil foarte interesat. De asemenea, prezenţa unor specialişti în avangardă, precum Petre Răileanu şi Serge Fauchereau, a fost bine primită. Ce este interesant anul acesta este că evenimentele de la standul României au fost organizate direct de ICR Bucureşti, datorită unui mare handicap: absenţa unui director şi director adjunct la ICR Paris. Acest handicap ar trebui rapid eliminat prin numirea (în sfîrşit!) a celor doi directori la ICR Paris. Este o situaţie cu totul anormală care trebuie rapid corijată. În ciuda acestui handicap evenimentele au fost bine selectionate şi de foarte bun nivel.

Printre evenimentele la care am putut participa, am apreciat mult lansarea cărţii Histoire de la Transylvanie de Ioan-Aurel Pop si Ioan Bolovan (eveniment  moderat de Roxana Bauduin) şi dezbaterea în jurul operei lui Horia Bădescu. Evenimentul pe care eu l-am moderat Paris-Bucarest, voyages et Bildung, s-a bucurat de participarea a patru martori importanţi ai interferenţelor între cultura franceză şi cea română: Louis MonierVirgil TănaseDumitru Ţepeneag şi Jean-Yves Conrad.

Foarte emoţionantă, pentru mine, a fost prezentarea romanului Jours de sang, d'amour et de lumière. Une infirmière française durant la Grande Guerre, care s-a bucurat de particparea lui Adrian Cioroianu. De asemenea, am fost emoţionat de dezbaterea în jurul operei lui Paul Goma, un act cultural salutar şi necesar.”

Florica Courriol, traducătoare:

„Dada - da! - a avut impact, o tânără franţuzoaică trecătoare prin marele iarmaroc de cărţi mi-a zis «Ah, standul României e cel cu «Dada», am remarcat pentru că tocmai am învăţat despre curentul DADA»... Este un exemplu pueril (veridic!) dar cred că impactul la public a existat mai mult decât dacă am fi avut nişte fotografii din Carpaţi...

Trei aspecte foarte bune? Vom şi subiectivi, dar şi consecvenţi:

- masa rotundă despre Traduceri (ea a fost anunţată pe plan naţional de asociaţia Traducătorilor literari din Franţa) şi a adus mult public francez la discuţii. Cred că va trebui reluată, sunt atâtea de spus...

- participarea şi prezenţa lui Norman Manea, care iarăşi are influenţă mare asupra publicului;

- partciparea editorilor ce publică traduceri din literatura română (entuziastul unor editori precum Aguillo, Gaïa, Zulma);

În corelar: nefast este din punctul meu de vedere neparticiparea unor editori de literatură română (care, deşi au cel puţin un autor pe an, nu se arată niciodată). Dar asta nu se poate imputa ICR-ului!

La punctul „minus" (care poate fi văzut ca un plus de concretizat anul viitor) ar fi necesitatea unei mese rotunde mai amplă despre Literatura româna în coordonatele europene. Şi alta despre literatura româna actuală, eventual debutanţi si, de ce nu, despre Festival du Premier roman de Chambéry care îi promovează pe autorii de prime romane, inclusiv din România. În fond sunt atât de puţine structuri care fac ceva pentru promovarea literaturii române încât ar trebui să ne permitem să le putem încuraja.”

salon de carte paris romania dada foto cristina hermeziu

***

Interviu cu directorul CENNAC, organizator al prezenţei României la Livre Paris 2016

Bogdan Popescu: „Livre Paris - o muncă laborioasă şi extrem de complexă de luni de zile, o corespondenţă uriaşă cu partenerii noştri. Mi-aş dori ca echipa de organizare să fie mai numeroasă.”

Standul Romaniei a avut drept fir roşu universul „dada”, justificat de aniversarea centenarului; a fost de impact? în ce mod?
Bogdan Popescu: Aniversarea centenarului DADA la această ediţie a Salonului Cărţii de la Paris a oferit pretextul ideal de a pune în discuţie şi a contextualiza rolul scriitorilor români în cadrul avangardei europene, contribuţia lor durabilă la evoluţia întregului fenomen literar şi artistic ce a urmat. Centenarul mişcării dadaiste este marcat, de altfel, de Institutul Cultural Român, încă din a doua jumătate a anului trecut, printr-o serie lungă de manifestări: dezbateri, conferinţe, lansări de carte, expoziţii, proiecţii de film etc., care vor continua şi în perioada următoare, sub diferite forme, în toate spaţiile culturale în care derulăm proiecte. Impactul acestor manifestări cred că a fost şi este unul considerabil, tema este seducătoare, nu şi-a pierdut deloc din actualitate, dovadă stau cărţile interesante care continuă să apară, discuţiile vii care au loc în jurul lor şi, mai ales, interesul pe care acestea îl suscită în rândurile publicului. Un alt element de atractie la Salon a fost prezentarea cărţii-obiect (de aprox. 3 metri) realizată de artistul plastic Cristian Todie, rezident la Paris, sub titlul generic – „o carte cu o geometrie nouă: Dada şi Brâncuşi, două aniversări, două revoluţii“, pe care revista Paris Match din 18 martie o elogia sub titlul „Le Todiebook, le troisième livre de l'humanité”.

Au fost organizate peste 20 de evenimente, lansari de carte, mese rotunde, performance la stand si nu numai; pentru care public? cu ce ecouri?
Programul cu care ne-am prezentat la această ediţie a fost un tur de forţă, derulat pe durata a patru zile, cu numeroşi invitaţi români şi francezi: autori, traducători, editori, jurnalişti culturali. Publicul ţintă a fost cel francez – vizitatorii Salonului de Carte, limba „de lucru” a discuţiilor a fost exclusiv limba franceză, dar publicul românesc a fost şi el prezent pe întreaga durată a Salonului. La standul nostru, cei interesaţi au avut la dispoziţie o ofertă bogată de carte, muzică şi filme româneşti. Bilanţul acestui Salon este unul pozitiv pentru noi, suntem bucuroşi să avem deja primele ecouri pozitive din presa franceză legate de ceea ce s-a întâmplat şi sperăm ca acestea să fie urmate de altele la fel de favorabile, care să crească vizibilitatea culturală a României în Franţa şi să stârnească în continuare interesul editorilor francezi pentru traducerea unor opere româneşti şi pentru publicarea de cărţi şi albume dedicate culturii române. Acordul de parteneriat instituţional dintre ICR şi Centrul Naţional al Cărţii din Franţa, semnat de către presedintii celor doua institutii dl. Radu Boroianu si dl. Vincent Monade cu ocazia Salonului pentru următorii trei ani, este un alt motiv de satisfacţie, acesta deschizând calea consolidării relaţiilor între cele două ţări în domeniul editorial, cu o atenţie specială acordată oferirii de burse pentru traducători români şi francezi şi stimulării traducerilor. Nu în ultimul rând, un eveniment notabil din programul nostru a fost cel dedicat scriitorului Paul Goma, care la sfârşitul anului trecut a împlinit 80 de ani. Au fost invitaţi să vorbească despre Paul Goma şi opera sa Mariana Sipoş, Dan Culcer, Bogdan Rusu, Virgil Tănase şi Radu Boroianu.

Trei aspecte foarte bune care s-au petrecut la stand? Trei aspecte care pot fi îmbunătăţite?
Dintre aspectele bune pe care le-am apreciat la această ediţie aş remarca afluenţa mare de public la evenimentele noastre, calitatea discuţiilor / prestaţia invitaţilor, dar şi interesul pe care l-am constatat din partea vizitatorilor pentru oferta bogată de carte în limba română şi în limba franceză, CD-uri şi DVD-uri de la standul nostru. Cu siguranţă, de fiecare dată există aspecte care pot fi imbunătăţite: spre exemplu, mi-aş dori ca echipa de organizare să fie mai numeroasă decât este în prezent, pe măsura importanţei şi anvergurii acestui proiect. Pregătirea prezenţei noastre la Salon presupune o muncă laborioasă şi extrem de complexă de luni de zile, o corespondenţă uriaşă cu partenerii noştri, ore peste programul de lucru pentru a organiza totul în cele mai bune condiţii.

Care au fost momentele cele mai emoţionante în cele patru zile de prezenţă a României în cea mai faimoasă vitrină anuală a scriitorilor şi a cărtilor, la Paris?
Salonul Cărţii de la Paris este cu adevarat o ocazie unică de a întâlni personalităţi culturale de un înalt nivel competitiv. Scriitorii români de la Paris au reprezentat neîndoielnic reperul cel mai important, pe care l-am luat în calcul din faza de proiect, având în vedere, pe de o parte, notorietatea pe care şi-au câştigat-o deja unii dintre ei şi, pe de altă parte, intenţia noastră asumată de a miza pe implicarea lor pe mai departe în promovarea valorilor noastre culturale, din păcate încă insuficient cunoscute. Faptul că mişcarea DADA, ca de altfel şi avangarda autohtonă în variile sale aspecte, şi-a reperat premise în spaţiul românesc, e un fapt verificat de istoria literară, îndrăznesc să spun europeană, şi trebuie să nu lipsească din fundamentarea oricărui proiect instituţional de promovare a valorilor noastre culturale. 

***

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite