S-au dat drept orbi ca să încaseze indemnizaţiile de handicap de la stat

Agafia Constantin primeşte de cinci ani indemnizaţie pentru orbi

Trei femei şi un bărbat au „orbit“ în acte pentru a pune mâna pe indemnizaţiile de handicap şi pentru a-şi angaja neamurile ca însoţitori. Orbii din acte au în comun un lucru: sunt rudă cu o angajată a Direcţiei de Asistenţă Socială, instituţie care dă undă verde dosarelor de handicap.

Agafia Constantin (73 de ani), Maria Ţivlică (72 de ani), Dumitru Cojocariu (51 de ani) şi Elena Huţu (64 de ani), din Botoşani, rude între ei, primesc din 2005 indemnizaţii pe caz de boală. Coincidenţă sau nu, cei patru au orbit subit, aproape în acelaşi timp. În urmă cu cinci ani, toţi au primit certificate de nevăzători, gradul I, de la acelaşi medic, oftalmologul Gabriel Oprişanu.

CITEŞTE AICI despre în care nevăzătorii cu certificat de handicap „merg la cucuruz”

Cu actele în mână, oamenii şi-au făcut dosare de handicap, aprobate fără probleme de aceiaşi 12 membri ai Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani.

Potrivit medicilor, diagnosticul pus celor patru presupune ca ei să vadă cel mult nişte umbre. În realitate, „orbii" văd foarte bine, se întreţin singuri, se uită la televizor, au grijă de gospodărie şi chiar recunosc că primesc ajutor social pentru că altcineva le-a făcut dosarul. Reţeta-minune o ştie cel mai bine Fănica Cojocariu, având funcţia de consultant la Direcţie. Veriga dintre cei patru este soţie, fiică sau nepoată cu „orbii" din acte.

„Nu am fost la nicio comisie"

Agafia Constantin, din localitatea botoşăneană Stăuceni, este mătuşa Fănicăi Cojocariu. Femeia de 73 de ani, care nu a lucrat nicio zi toată viaţa, primeşte de cinci ani un ajutor social pe motive medicale. Ea apare în evidenţele Direcţiei de Asistenţă Socială ca persoană cu handicap, având gradul I de invaliditate, ca nevăzătoare. Deşi actele arată că Agafia Constantin e complet oarbă, femeia habar nu are despre boală sau despre cum a reuşit să primească suma de bani aferentă handicapului.

„Am fost operată de cataractă la Iaşi. Nu am fost la nicio comisie de pensie. Nepoata ştie cum e cu pensia. M-a dus ea la o doctoriţă, dar nu ştiu pentru ce", a declarat Agafia Constantin. Conform certificatelor medicale, femeia a fost operată de cataractă în 1991 şi 1995, iar la ieşirea din spital medicii i-au trecut pe fişă „vindecat operator".

Acum, botoşăneanca poartă ochelari de vedere, se uită zilnic la televizor şi spune că se descurcă de minune cu treburile gospodăreşti. Pe lângă indemnizaţia de handicap, ea mai primeşte de la stat circa 600 de lei, bani luaţi pentru a-şi angaja un asistent personal care s-o îngrijească.

„Oarba" are grijă de doi nepoţi

Reţeta folosită pentru Agafia Constantin a urmat-o şi cuscra ei, Maria Ţivlică, o altă mătuşă a Fănicăi Cojocariu. Maria Ţivlică (72 de ani), care locuieşte în Botoşani, a „orbit" în acelaşi an cu cea care-i e cuscră şi, la fel ca şi aceasta, s-a „pensionat" în 2005 pe baza unui certificat de nevăzător de gradul I semnat de medicul Gabriel Oprişanu.

Bătrâna primeşte 754 de lei pe lună şi şi-a luat drept însoţitor personal o nepoată, pe Ionela Huţu. În realitate, Maria Ţivlică nu are nevoie de un îngrijitor pentru că nu e oarbă. Ba, mai mult, are în grijă doi nepoţi, ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în Spania. „Îi îngrijeşte foarte bine pe copii. Nu cred să aibă problem cu vederea, nici nu poartă ochelari. Am văzut-o ieşind din casă. Umblă peste tot", a declarat Gorcea Gianina, vecină.

Soţul, orb cu permis auto

Şi Dumitru Cojocariu, soţul Fănicăi Cojocariu, a orbit subit tot în 2005, odată cu celelalte două rude. Bărbatul, fost angajat în armată, a ieşit la pensie pe caz de boală acum cinci ani. Aceeaşi comisie de la Direcţia de Asistenţă Socială Botoşani şi-a pus parafa şi pe dosarul lui Cojocariu. Din nou coincidenţă, diagnosticul pus de oftalmologul Gabriel Oprişanu a fost acelaşi: nevăzător, gradul I. Chiar dacă actele arată că bărbatul abia poate zări câteva umbre, Cojocariu deţine carnet de şofer, pe care şi l-a schimbat fără probleme după trei ani de când a primit certificat de nevăzător.

„Bărbatul are permis de conducere din 1980, iar în anul 2008 l-a preschimbat. Dacă este o problemă medicală care afectează capacitatea de a conduce autovehiculul, medicul de familie este obligat să ne informeze. Noi luăm măsura anulării permisului", a declarat Teodor Orhei, ofiţer în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Botoşani.

Soţul consilierei de la Asistenţă Socială a refuzat să ia un însoţitor plătit de stat. În schimb, el primeşte cei aproximativ 600 de lei pentru asistentul personal.

Mama „nu are nimic"

Crunta boală a „orbirii" a cuprins-o tot în 2005 şi pe mama Fănicăi Cojocariu de la Asistenţă Socială. Şi în acest caz, traseul a fost acelaşi. Elena Huţu (64 de ani) a obţinut un certificat de nevăzător gradul I parafat de medicul Oprişanu. După ce şi-a întocmit dosarul medical, aceeaşi Comisie de la Asistenţă Socială Botoşani l-a aprobat fără probleme. Bătrâna, care nu a fost salariată niciodată, locuieşte singură în satul Şoldăneşti şi are grijă de o gospodărie foarte mare.

„Trebuia să mă opereze la ochi de cataractă, însă nu s-a putut pentru că am diabet. Nici la televizor nu mă uit pentru că mă dor ochii", a spus Elena Huţu. Totuşi, conform actelor medicale, ea ar avea şi un glaucom, boală pentru care comisia de la Asistenţă Socială i-a acceptat imediat dosarul. „Vecina? Nu are nimic. Cum să fie oarbă? Vede bine. Nu aţi vorbit cu dânsa? Ce, purta ochelari?", a spus Mihaela Lupu, vecina Elenei Huţu. Aceasta din urmă ridică lunar indemnizaţia de nevăzător de 754 lei.

Verificări

Celor patru „orbi" li s-a cerut să aducă noi acte care să ateste gradul de invaliditate de la medici ieşeni. „În măsura în care există măcar dubiul că aceste adeverinţe nu sunt reale, vom lua măsuri de orice natură. Dacă e dovedit falsul, vom face şi plângere penală pe numele vinovaţilor", a declarat Liviu Rădăşanu, directorul DASPC Botoşani.

România: 120.000 de nevăzători

În ţara noastră există aproape 670.000 de persoane cu diferite dizabilităţi, din care 200.000 sunt încadrate la handicap grav, care au nevoie de asistenţă specială. În România există peste 120.000 de nevăzători, dintre care 60.000 sunt încadraţi în categoria celor cu handicap grav, adică nu văd absolut nimic şi nu se pot folosi de acest simţ.

Indiferent de venituri, ei au dreptul la o indemnizaţie lunară de 202 lei şi un buget complementar, tot lunar, de 91 de lei. Statul este obligat să le asigure şi un asistent personal, plătit cu 534 de lei (de la 1 ianuarie 2010). Cei încadraţi la gradul II primesc o indemnizaţie lunară de 166 de lei, un buget complementar de 68 de lei şi nu au dreptul la asistent personal. Mariana Bechir

Comisia oarbă care a dat certificatele de nevăzător

Deciziile de acordare a ajutorului social pe motive medicale a celor patru botoşăneni care au orbit în familie au fost luate de 12 membri ai Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Botoşani.

În 2005, atunci când Agafia Constantin Maria Ţivlică, Dumitru Cojocariu şi Elena Huţu s-au „pensionat pe caz de boală", şeful comisiei era medicul Nicuşor Curteanu, în prezent şeful Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani.

„Puneam parafa fără să văd bolnavii"

„În 2005, pentru gradul I de invaliditate ca nevăzător trebuia să dovedeşti că boala era dobândită din naştere. La dosar trebuiau depuse două adeverinţe, de la medici diferiţi, iar ultimul cuvânt îl avea medicul specialist din cadrul Direcţiei", a declarat Nicuşor Curteanu, fostul şef al comisiei. Pentru clanul de orbi şi-a dat avizul final oftalmologul Gabriel Oprişanu, membru al comisiei, în prezent director medical la Spitalul Orăşenesc Săveni.

„Eu doar analizam dosarele şi nu aveam contact cu pacientul. Atât timp cât în spatele acestor dosare existau adeverinţe medicale ale unor colegi-medici, puneam parafa fără să văd bolnavii. Cu siguranţă s-au mai strecurat şi erori. Analizele se făceau la diferite cabinete medicale private sau de stat", a declarat doctorul Oprişanu.

Până să-şi facă dosarele, cei patru „orbi" au fost consultaţi de soţii Ovidiu şi Valentina Mimor, ambii doctori oftalmologi. Aceştia şi-au pus, împreună sau separat, parafa pe diagnosticul de nevăzător, gradul I al celor patru pacienţi. De exemplu, în cazul Elenei Huţu, la dosar se găsesc adeverinţe medicale semnate de cei doi soţi şi una finală parafată de doctoral Oprişanu.

„S-ar putea ca, la data când a fost emisă adeverinţa, bolnavul să fi prezentat o afecţiune oculară. Între timp, datorită tratamentelor pe care le-a luat, acuitatea vizuală s-ar putea să se fi îmbunătăţit. În cazul adeverinţelor eliberate de mine, am consultat toţi pacienţii, altfel nu aveam cum să le eliberez", a declarat Ovidiu Mimor. În 2005, medicul ocupa funcţia de şef al Secţiei de Oftalmologie din cadrul Spitalului Judeţean Mavromati, iar din 2007 este şeful Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani. Soţia acestuia este oftalmolog la Judeţean.

„Nu e nicio neregulă"

Fănica Cojocariu consideră că rudele sale au primit pe drept indemnizaţia de nevăzător. „Nu este nicio neregulă în dosare şi nu am influenţat cu nimic comisia. Pot fi chemaţi la reexaminare. Soţul meu are permis de când era în armată, nu ştiu ce s-a întâmplat în 2008", a declarat consilierul de la Asistenţă Socială.

„Persoanele cu gradul I de orbire nu pot conduce, nu pot să gătească, abia zăresc nişte umbre. Nu se pot descurca singure şi au nevoie de ajutor", a explicat Stela Enache, medicul care ocupă în prezent poziţia de şef al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap.