Proiectul propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ar urma să se întindă pe cel puţin 25 de ani începând din momentul în care vor exista toate avizele şi autorizaţiile pentru începerea lucrărilor. Vor fi trei etape: etapa de construcţie, care este planificată să dureze doi ani şi care presupune, în primul rând, construirea uzinei de procesare şi a celorlalte obiective industriale, ca urmare a unui plan de investiţii de 1,4 miliarde de dolari; etapa de exploatare propriu-zisă, urmând a se desfăşura pe durata a 16 ani, şi etapa de închidere şi ecologizare, care va dura şapte ani şi care va consta în ecologizarea completă a zonelor din perimetrul de exploatare. 

În proiectele de minerit modern, protecţia mediului este o prioritate, pe care şi operatorii minieri din România sunt obligaţi să o ia în serios. Legislaţia românească şi cea europeană impun standarde foarte stricte în procesele tehnologice, precum şi stabilirea unei garanţii financiare de mediu. Astfel, la începutul fiecărui an de exploatare, RMGC va depune într-un cont special o sumă destinată ecologizării. Acest fond se va afla la dispoziţia statului român, care va avea în acest fel o garanţie că operatorul minier va suporta costurile operaţiunilor de ecologizare. Mai mult decât atât, în acest proiect ecologizarea va începe chiar din timpul perioadei de exploatare, mai precis din anul 5 de funcţionare a minei, şi se va face progresiv, pe măsură ce exploatarea se încheie în anumite zone.

Noua mină continuă exploatarea de stat din trecut
 

Proiectul minier de la Roşia Montană se va întinde pe o suprafaţă de 12 kilometri pătraţi – cuprinzând parţial 4 sate din cele 16 ale comunei – urmând să fie extrase aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Acestea nu vor fi extrase prin metodele tradiţionale de minerit pentru că, după 2.000 de ani în care la Roşia Montană s-a tot săpat după aur, zăcământul este atât de disipat în rocă, încât nu mai poate fi găsit în subteran, cu dalta şi ciocanul. Extragerea zăcământului se va face prin exploatare de suprafaţă, adică prin dislocarea minereului, concasarea lui şi separarea aurului din minereu prin tehnologii moderne, folosite astăzi în 500 de mine din toată lumea.

Mineritul de suprafaţă nu este ceva nou pentru România, întrucât statul român a făcut astfel de exploatări la Roşia Montană din anii ’70 şi până în 2006, în carierele Cetate şi Cârnic. Proiectul RMGC prevede continuarea lucrărilor în aceste cariere existente, plus alte două, Orlea şi Jig, unde exploatarea s-a făcut anterior doar în subteran.

Minerit demn de mileniul III
 

Noutatea proiectului constă în tehnologia de ultimă generaţie cu care se va face exploatarea, mai eficientă şi mai sigură decât cea folosită în trecut. 

După ce este dislocat prin metode sigure şi controlate, aşa cum se procedează în toate minele moderne la ora actuală, minereul este încărcat în nişte camioane gigantice, cu capacitate de 150 de tone fiecare. „Sunt camioane făcute la comandă, care consumă vreo 100 de litri de motorină pe oră şi costă cam două milioane de dolari bucata”, explică purtătorul de cuvânt al RMGC, Cătălin Hosu.

Camionul duce minereul într-un concasor care îl fărămiţează, apoi piatra fărămiţată este introdusă în nişte mori speciale şi, prin măcinare, devine o pulbere foarte fină, asemănătoare cu făina. Din această pulbere se extrag aurul şi argintul, prin procese care au loc numai în uzină, într-un spaţiu controlat şi monitorizat. Concentraţia de aur din zăcământ este mică, într-o tonă de minereu se găsesc, în medie, aproximativ 1,5 grame de aur. Această concentraţie redusă este motivul principal pentru care singura metodă eficientă pentru a extrage acele particule de metal preţios este tratarea minereului cu reactivi chimici, o tehnologie folosită la scară industrială, în numeroase ţări, încă din 1895. De altfel, această metodă – fără standardele de siguranţă care se aplică astăzi – a fost folosită şi în România timp de 50 de ani. Spre exemplu, la Baia de Arieş, unde astăzi în fostul iaz de decantare se poate face baie şi se pescuieşte.

     Foto: Mineritul se face astăzi cu utilaje moderne

 

Legile europene sunt severe, toţi operatorii trebuie să le respecte
 

După separarea aurului şi argintului, pulberea rămasă va ajunge, sub formă de noroi, în iazul de decantare. „Înainte de a ajunge în iaz, acel noroi va fi trecut printr-un proces de neutralizare, în urma căruia concentraţia de reactiv este redusă pentru a ne încadra în limitele permise de lege. Conform legilor europene, concentraţia de reactiv din iazul de decantare nu trebuie să depăşească 10 miligrame pe litru, situaţie în care nu mai prezintă niciun pericol pentru sănătatea mediului şi a oamenilor. În cazul proiectului de la Roşia Montană, după ce va trece prin procesul de neutralizare, concentraţia va fi de maximum 5-7 miligrame pe litru, mult sub limita maximă admisă de lege”, afirmă Cătălin Hosu.

În plus, compania RMGC propune un mecanism de monitorizare suplimentar, independent de cel al statului. Reprezentanţii companiei spun că acest mecanism, numit “programul Watch”, va acorda entităţilor interesate, de la autorităţi până la ONG-uri, acces la informaţii şi în zonele de exploatare, pentru o informare completă şi transparentă. „Acest proiect e atât de cunoscut pe plan mondial şi se află atât de mult în atenţia publică,încât nu are cum să se facă decât în modul cel mai legal şi corect cu putinţă”, subliniază Cătălin Hosu.

 

Modelul european de minerit modern: ţările nordice

Proiectul de la Roşia Montană urmează modelul ţărilor europene cu tradiţie în minerit, între care Finlanda conduce în topul producătorilor de aur din Uniunea Europeană. Mina Kittila din Finlanda este în prezent cea mai mare mină de aur din UE şi foloseşte tehnologii asemănătoare cu cele propuse la Roşia Montană. Primul gram de aur a fost extras aici în
anul 2009, la patru ani de la decizia companiei canadiene Agnico-Eagle de a deschide exploatarea. 

Reducerea nivelului ridicat al şomajului şi creşterea veniturilor locuitorilor, într-o zonă lipsită de orice activitate industrială, a constituit obiectivul strategiei de dezvoltare durabilă prin care Kittila a devenit un oraş minier. Conform cifrelor comunicate de autorităţile locale finlandeze, odată cu începerea expoatării miniere, şomajul în Kittila s-a redus de la 30% la 7-8 %. Compania minieră are planuri să extindă producţia pe 40 de ani de acum înainte, iar mina creează 700 de locuri de muncă directe şi multe alte indirecte (indicele de multiplicare fiind 3). Asta înseamnă că un loc de muncă de la mină susţine alte trei locuri de muncă în comunitate, în special în turism. Prin comparaţie, la Roşia Montană, demararea proiectului ar însemna 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada construcţiei minei şi 3.600 de locuri de muncă directe şi indirecte în timpul exploatării, contribuind la bunăstarea unei localităţi care în prezent se luptă cu şomajul şi sărăcia lasate de închiderea mineritului.

 

Citat: "Acest proiect este atât de mult în atenţia publică, încât se va putea face doar în modul cel mai corect cu putinţă." Cătălin Hosu,  purtător de cuvânt RMGC