Românul Victor Hugo: hoţ, criminal şi pictor

Românul Victor Hugo: hoţ, criminal şi pictor

Victor Hugo (39 de ani) spune că s-a cuminţit şi vrea să înceapă o viaţă nouă, cinstită

Tizul celebrului scriitor francez, un bucureştean, a trăit ani de zile în Franţa din spargeri, dar a ajuns într-o puşcărie din România pentru o crimă comisă la beţie. Aici s-a apucat de pictură. Victor Hugo susţine că hoţii români se ocupă cu mărunţişuri şi ajung după gratii pentru „găinării“. În schimb, el fura bijuterii de mare valoare de la parizieni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Românul Victor Hugo are 39 de ani şi s-a născut în Bucureşti. Şi-a primit numele de la naşul său, coleg de redacţie cu mama sa la ziarul „Informaţia" din Bucureşti.

„Le‑a plăcut lor cum scria Hugo şi m-am ales cu nume de romancier", a explicat bărbatul. La 20 ani de ani, Victor Hugo a plecat în străinătate. Şi-a ales ca destinaţie Franţa, Parisul, unde a încercat să‑şi facă un rost. Nu a făcut‑o muncind cinstit însă, ci ca hoţ de lux, până în 1993.

În echipă avea alţi doi români. Îşi alegeau apartamentele şi casele în funcţie de proprietarii plini de bani pe care îi „pescuiau" din magazinele de lux. Acţionau în timpul zilei, când aceştia erau plecaţi.

„Îi urmăream pe cei care cumpărau bijuterii de lux. Intram în casele lor pe fereastră şi le goleam de bani şi bijuterii. Lucram cu mănuşi, eram rapizi şi nu lucram cu alţi români. Aveam încredere în noi şi eram o echipă indestructibilă. Nu ne-a prins nimeni, niciodată", a povestit Victor Hugo.

Prinţ, nu cerşetor

Viaţa era uşoară. Pe de o parte, numele îl ajuta să scape uşor în caz că vreun poliţist îl lua la întrebări. „Când mi‑am făcut actele în Franţa m-am lepădat de numele Tănase şi am rămas doar cu Victor Hugo. Câştigam imediat simpatia funcţionarilor, a poliţiştilor care mă prindeau cu radarul. De fiecare dată când scoteam actele din buzunar declanşam zâmbete şi scăpam de toate problemele", a povestit bărbatul.

Pe de altă parte, profitul obţinut din hoţii era „investit" tot în bunăstarea celor trei.

„Am trăit ca un prinţ, nu ca şi mizerabilii. În vacanţe închiriam cu trupa case prin Saint-Tropez sau pe la Nisa, pe Riviera franceză. Aveam pretenţii de la mine. Nu mă încurcam cu chestii minore. Scopul meu era să ajung la o avere de 700.000-800.000 de mărci germane, cum era la vremea aia. Noi dădeam lovituri şi furam bani şi bijuterii, dar am trecut şi pe lângă opere de artă, cărora atunci nu le cunoşteam valoarea. Acum, că am studiat pictura, altfel văd lucrurile", a mai povestit hoţul.

Victor Hugo are o părere proastă despre hoţii din România „Am văzut ce hoţi ajung după gratii. Sunt foarte slab pregătiţi, ajung aici ca proştii. Nu cunosc meserie, nu ştiu să acţioneze. Nu ştiu cum să caute ponturi, cum să fileze locul, cum să scape. Fură prostii de doi lei şi fac puşcărie aiurea".

„Puşcăria e parfum"

Viaţa a luat o turnură neaşteptată în 1993, când a venit în ţară ca să-şi înmormânteze tatăl. Spune că a cunoscut o fată şi apoi a ucis în bătaie un bărbat care a încercat să-i seducă iubita. „A fost o încăierare spontană, la un chef. L‑am omorât şi acum îmi pare rău pentru că l-am ucis pentru o femeie care nu merita", a mai spus puşcăriaşul, care de 17 ani stă după gratii.

În închisoare spune că a mai fost implicat într-o crimă, când a încercat să scape un coleg de cameră de la viol. „Ne-am încăierat şi m-au înjunghiat. Puşcăria era atunci junglă, nu parfum ca acum. În încăierare, unul a murit curentat la un fierbător electric. Mi-au tăiat atunci trei ani din pedeapsa executată pentru uciderea asta din culpă", a povestit Victor Hugo.

Planuri pentru viitor

La fel ca şi Victor Hugo, care era pasionat şi de pictură, puşcăriaşul cu nume de romancier s-a apucat să picteze. „Eram la Rahova şi m-au chemat colegii în sala de recreere, ca să joc biliard, însă eu m-am apucat de pictură. Mă plictiseam", a mai povestit deţinutul. Acum visează să îşi vadă tablourile expuse într-o galerie în primul oraş european în care a furat imediat după Revoluţie.

„Mi-a plăcut la nebunie Parisul. A fost oraşul meu preferat, până am fost prima dată în Amsterdam. Sper să am o expoziţie la Paris. Mă duc să îmi închiriez câteva zile o galerie mică acolo şi expun 10-15 tablouri, numai ca să îmi văd visul cu ochii", a povestit puşcăriaşul.

Tot când se va elibera, şi‑a pus în minte să scrie două cărţi: „La una poate îi spun «Mizerabilii», pentru că am văzut multe porcării prin puşcăriile din România. Cea de-a doua poate să fie «După 20 de ani». Că se împlinesc două decenii de când nu am ieşit din puşcărie", a explicat puşcăriaşul Victor Hugo, aflat acum în Penitenciarul Timişoara. El are de gând să se căsătorească şi să se „cuminţească" dacă i se va accepta cererea de eliberare condiţionată programată pentru ianuarie 2011.

„Nu am avut probleme cu Victor Hugo, îi place să picteze s-a implicat activ în programele din închisoare. Are un nume inedit. Sperăm să nu mai facă prostii când iese din închisoare", a conchis subcomisarul Florin Şerpe, comandantul Penitenciarului Timişoara.

"Noi dădeam lovituri şi furam bani şi bijuterii, dar am trecut şi pe lângă opere de artă, cărora atunci nu le cunoşteam valoarea. Acum, că am studiat pictura, altfel văd lucrurile.  "
Victor Hugo
puşcăriaş

"Când mă oprea poliţia, de fiecare dată când scoteam actele din buzunar declanşam zâmbete şi scăpam de toate problemele.  "
Victor Hugo
puşcăriaş

Scriitorul Victor Hugo

Membru al Academiei Franceze, dramaturgul Victor Hugo (1802-1885) a scris romanul „Mizerabilii", considerat o capodoperă a literaturii universale.

Eroul central al romanului este Jean Valjean, condamnat la închisoare pentru că a furat două pâini. El reuşeşte să evadeze din ocnă şi să devină un om de afaceri respectabil. Întreaga viaţă a fost însă urmărit de inspectorul de poliţie Javert.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările