Românii care au redesenat Parisul ar modela şi Bucureştiul

La numai 28 de ani, fraţii Daniel şi Maximilian Zielinski au uimit lumea arhitecturii cu un nou concept pentru Oraşul Luminilor. Aflaţi în vizită la redacţia „Adevărul“, Dani şi Max ne-au explicat de unde le vine succesul: muncesc 10 ore pe zi, iar în timpul liber se ocupă tot cu... arhitectura.

Au luat examenul de admitere la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu" din Bucureşti în 2001, an în care erau şapte candidaţi pe un loc. Doi ani mai târziu, au plecat din România pentru a-şi continua studiile la Stuttgart, într-una dintre cele mai pres-tigioase facultăţi de profil din Vest. Acum lucrează în compania Foster + Partners - una dintre cele mai mari case de arhitectură din Europa - şi se ocupă cu proiecte care în România ar părea mai degrabă de domeniul SF.

Vezi o galerie foto cu proiectele arhitecţilor Zielinski

Ascensiunea lor a atins un nou vârf în primăvara acestui an, când au cucerit un premiu internaţional, surclasând peste 80 de candidaturi provenite de la case de arhitectură notorii din întreaga lume. Juriul concursului „Living City Design" i-a ales pe Maximilian şi Daniel Zielinski, din România, drept câştigători ai premiului pus la bătaie, în valoare de 75.000 de dolari, pentru originalitatea proiectului lor de redesenare urbanistică a Parisului.

Pe scurt, în varianta virtuală a Capitalei Franţei, automobilele, autobuzele şi celelalte vehicule motorizate circulă prin tunele subterane (vestitele catacombe), iar la suprafaţă Oraşul Luminilor se transformă într-un parc rezervat exclusiv pietonilor şi bicicliştilor. De asemenea, toate clădirile Parisului creionat de cei doi tineri români sunt „verzi", în sensul că utilizează numai energie din surse ecologice. Fraţii Zielinski şi-au prezentat proiectul în februarie, aproape de termenul-limită de depunere, iar preţiosul premiu „Living City Design" le-a fost decernat la sfârşitul săptămânii trecute.

Au plecat, dar nu chiar de tot

Am putea spune că Max şi Dani au învăţat arhitectura acasă, părinţii lor - Mariana şi Cristian Zielinski - fiind tot arhitecţi. Însă decizia de a alege această profesie au luat-o fără niciun impuls din partea părinţilor, au ţinut ei să precizeze. „Ziua noastră de muncă începe la ora opt dimineaţa şi continuă până târziu, lucrăm în medie cam 10 ore pe zi sau cu 33 de săptămâni pe an mai mult decât alţii, dar asta nu ne extenuează", ne-au spus tinerii. Ei sunt stabiliţi la Londra, dar vin în România de câteva ori pe an.

Lipscaniul remodelat, în proiectele arhitecţilor Zielinski 

Faptul că sunt români nu le-a fost tocmai de ajutor în ţările în care au evoluat (s-au confruntat inclusiv cu replici de genul „Las' că ştim noi unde aţi început facultatea!"), dar au ştiut cum să valorifice avantajul că studiile lor sunt mai solide decât ale multora dintre colegii de afară. „Şcoala românească de arhitectură este foarte bună, pentru că aici încă se mai dezvoltă abilitatea de a desena, în timp ce în Vest se pune mai mult accent pe latura tehnică a proiectelor. Nouă ne-au fost de mare folos primii doi ani în care am studiat în România", ne-au mai spus arhitecţii.

În vacanţă prin România

Zilele trecute, Maximilian şi Daniel au revenit în România pentru o scurtă vacanţă, împreună cu mai mulţi colegi şi prieteni de la Londra.
„Le-am arătat Sibiul, Braşovul şi alte câteva oraşe cu tradiţie arhitectonică, apoi am venit şi la Bucureşti, iar prietenii noştri au fost foarte plăcut impresionaţi de tot ceea ce au văzut. La un moment dat, ne-au spus chiar că «voi, românii, sunteţi foarte bogaţi», referindu-se la multitudinea de clădiri vechi şi foarte vechi pe care le-au văzut".

Special adevarul.ro: Arhitecţii români Daniel şi Maximilian Zielinski au vorbit despre haosul arhitectonic din Bucureşti

Schimbările pe care le cunoaşte acum arhtitectonica Bucureştiului sunt lente, dar vizibile pentru cei care trec mai rar pe aici, cum sunt şi fraţii Zielinski. Ei apreciază că pieţele şi clădirile vechi ar putea fi mai bine puse în valoare, fie şi numai de dragul vizitatorilor străini.  „Unii vin din ţări care au fost grav afectate de Al Doilea Război Mondial, cum ar fi Germania, şi admiră clădirile istorice de la noi. Am aflat că se pregăteşte un nou plan urbanistic general pentru acest oraş, şi ne-ar plăcea să credem că se va ţine cont de acest aspect", afirmă tinerii. Cât despre normativele destul de stricte care reglementeză, în România, piaţa construcţiilor, arhitecţii spun că acestea sunt foarte bune, pentru că protejează locuitorii faţă de anumite riscuri. În Franţa, Anglia şi Germania, astfel de norme sunt mult mai relaxate, nici măcar pentru seisme nu se impun reguli atât de drastice ca în România.

"Şcoala românească de arhitectură este foarte bună, pentru că aici încă se mai dezvoltă abilitatea de a desena. În Vest se pune accent mai mult pe latura tehnică a proiectelor.''
Maximilian şi Daniel Zielinski arhitecţi

75.000 de dolari este valoarea premiului internaţional  „Living City Design", câştigat recent de tinerii arhitecţi români.

Proiecte fabuloase

În compania de arhitectură Foster + Partners din Londra lucrează aproape o mie de proiectanţi, iar lucrările din portofoliul acesteia au notorietate mondială. Aici, tinerii arhitecţi români Maximilian şi Daniel Zielinski se ocupă de proiecte fabuloase despre care nu prea au voie să ne dea prea multe detalii. Unul dintre acestea ar fi un viitor oraş complet „verde" ce se va construi într-o ţară arabă. O localitate care îşi va asigura singură energia necesară, cu transport urban automatizat şi ecologic, în care predomină vegetaţia luxuriantă şi clădirile perfect integrate în cadrul lor natural. Practic, un astfel de oraş va avea cheltuieli de administrare extrem de mici, iar transportul în comun s-ar putea realiza fără şoferi, ne-au explicat arhitecţii.

Esplanada Lipscanilor poate fi un loc de pelerinaj pentru tinerii artişti

Lucrarea cu care fraţii  Zielinski şi-au luat diploma de licenţă a fost tot o reproiectare, ca în cazul Parisului, mai precis o variantă ecologizată a celebrei zone Lipscani din centrul Bucureştiului. „Am pornit de la necesitatea unei galerii în aer liber, unde să expună artiştii şi meşteşugarii tineri care nu au posibilitatea de a organiza expoziţii proprii. Ne-a ieşit un fel de piaţetă, un loc de întâlnire şi socializare dotat cu astfel de spaţii destinate micilor expoziţii, iar în comisia de examinare lucrarea noastră a fost foarte apreciată".

Dani şi Max s-ar ocupa, desigur, de punerea în practică a unui asemenea proiect, dar Bucureştiul are, deocamdată, alte priorităţi. Fraţii Zielinski au primit însă şi o veste bună în acest sens: se pare că în viitorul apropiat va avea loc, totuşi, un concurs de proiecte pentru remodelarea centrului vechi al Capitalei. Reamintim că în marile capitale din Europa există nenumărate astfel de piaţete în care meşteşugarii şi artiştii plastici din toate domeniile (sculptură, pictură, desen, muzică, arte vizuale etc.) îşi expun creaţiile în aer liber, spre deliciul turiştilor.

„Amănuntul" care face diferenţa

În România, doar câteva oraşe au în centrele vechi asemenea locuri de socializare, iar Bucureştiul chiar duce lipsă de aşa ceva, în condiţiile în care artiştii şi meşteşugarii - mai mult sau mai puţin tineri - au extrem de puţine ocazii de a-şi expune lucrările. De fapt, poate chiar acesta este „amănuntul" care face diferenţa dintre Bucureşti şi celelalte capitale europene, iar dacă aici nu avem acel „cârlig" cu care să-i atragem pe turiştii străini nu trebuie să ne mai mirăm că suntem sistematic ocoliţi.

„Sigur că Bucureştiul, ca şi multe alte oraşe mai mici sau mai mari din România, are nevoie de o schimbare, de o ecologizare în primul rând. Pentru asta este nevoie, însă, de o planificare mult mai atentă şi de o organizare integrată a tuturor utilităţilor. Credem că va dura ceva timp până când cineva să se apuce efectiv de treabă, să avem cu cine să discutăm la modul serios astfel de planuri", au conchis tinerii arhitecţi. Într-adevăr, arhitectura eco-urbană este deja o realitate în Vest, în timp ce la noi pare a fi o utopie.

Oraşul Luminilor: trafic intens în subteran, parc la suprafaţă

Aşa ar arăta Parisul, în viziunea fraţilor Zielinski 

Transferarea către subteran a traficului auto şi extinderea la suprafaţă a spaţiilor verzi a fost soluţia genială cu care tinerii arhitecţi români Maximilian şi Daniel Zielinski i-au dat gata pe organizatorii concursului internaţional „Living City Design". Ei au redesenat Parisul şi au câştigat marele premiu al concursului, dar puteau foarte bine să redeseneze în aceşti parametri oricare altă metropolă. „Am ales Parisul, pentru că este foarte cunoscut în întreaga lume şi, în plus, catacombele sale pot fi utilizate - cel puţin pe hârtie - pentru a ameliora traficul de vehicule motorizate.

Fiecare stradă din Paris are sub ea un sistem de canalizare supradimensionat, pe care noi am considerat că autorităţile pariziene l-ar putea utiliza pentru a direcţiona circulaţia maşinilor", ne-au explicat fraţii Zielinski. În viziunea lor, tunelurile subterane ar putea fi amplasate pe două etaje, cel mai de sus fiind utilizat pentru transportul în comun pe distanţe mici şi medii, iar cel mai de jos - pentru traficul clasic, respectiv trenuri şi metrou.

Bicicleta şi scuterul, vedete în Parisul virtual

În schimb, la suprafaţă Parisul ar putea deveni o mare grădină în care, printre flori şi arbuşti, s-ar „ascunde" clădirile mai mult sau mai puţin celebre ale oraşunlui. De altfel, nimic din arhitectonica Parisului nu s-ar schimba, numai că în locul maşinilor poluante ar predomina bicicletele şi scuterele ecologice.„În prezent, 19% din suprafaţa totală a Parisului este ocupată de străzi şi bulevarde. Am putea reda naturii cea mai mare parte din această arie", au explicat arhitecţii români în proiectul cu care au concurat la „Living City Design". De aceea, arată ei, „noi dorim să mutăm reţeaua de drumuri sub pământ şi să reorientăm traficul stradal către varianta pedestră".

Un nou concept: agricultura urbană

Mai mult, arată proiectanţii, „vedem aici oportunitatea de a crea grădini private pentru ca locuitorii să desvolte o agricultură urbană chiar pe spaţiile unde acum se află străzile sau pe acoperişurile clădirilor, iar arborii nou-plantaţi în acest sistem ar trebui să fie fructiferi". În fine, fraţii Zielinski au mai arătat în proiectul lor că „grădinile interne ar putea asigura confortul şi intimitatea necesare, dar şi securitatea ecologică pentru grupurile de copii".

Cât despre traficul ce s-ar putea muta sub pământ, arhitecţii argumentează că „în prezent, Parisul are o reţea subterană foarte complexă, rezultatul a peste 800 de ani de săpături". „Numai în zona subterană aflată dedesubtul centrului Parisului există aproape 241 de kilometri liniari (n.n. - în proiect, suprafeţele sunt exprimate în mile americane, 1 milă = 1,6 km) de linii ferate, cel puţin 297 de kilometri liniari de catacombe şi peste 2.000 de kilometri de canale. Acest sistem modern a fost creat în anul 1850 şi fiecare stradă, bulevard sau alee are un corespondent în subteran.

Traficul din Paris, mutat sub pământ de tinerii arhitecţi

Pentru a conferi o nouă utilitate acestei reţele aflate dedesubtul oraşului Paris, vă sugerăm o nouă apreciere a ceea ce înseamnă azi transportul urban. Dacă la suprafaţă am putea rezerva reţeaua de transport numai pentru pietoni, biciclişti şi utilizatorii altor vehicule nemotorizate, subteranul ar putea fi împărţit pe două paliere: unul pentru distanţe medii, rezervat vehiculelor automate şi al doilea pentru parcursuri mai lungi, destinat metroului şi trenurilor subterane". Cu o asemenea viziune, este şi firesc ca arhitecţii români Daniel şi Maximilian Zielinski să câştige marele premiu al concursului „Living City Design".

"Dorim să mutăm reţeaua de drumuri sub pământ şi să reorientăm traficul stradal către varianta pedestră.''
Daniel şi Maximilian Zielinski arhitecţi

Cum se circulă prin oraşele europene

Potrivit unei statistici citate în proiectul celor doi arhitecţi, spaţiul necesar în diversele module de transport prin oraşele din Europa este următorul: * 0,8 mp pentru pietoni, cu o viteză medie de 5 km/h; * 3 mp pentru biciclişti, cu o viteză medie de 10 km/h; * 6,9 mp pentru transportul în metrou, tramvai şi alte mijloace ecologice, cu o viteză medie de 30 km/h; * 28,1 mp pentru autobuze, cu o viteză medie de 30 km/h; * 46 mp pentru autovehiculele ocupate doar de şofer, cu o viteză medie de 30 km/h.