România se trezeşte. Adevărul iese la suprafaţă ca uleiul deasupra apei

Românii încep să se trezească. România se schimbă şi totul va fi altfel. În fiecare zi, puţin câte puţin şi tot mai mult dintr-odată, ţara asta arată că este pregătită pentru un nou început, că noul început se formează chiar acum.

Când stejarul iese de sub pământ, întâi se pregăteşte. Pregătirile acum se fac. În curând, micul stejar va răsări şi va sta drept în soare şi va creşte tot mai mare. Avem nevoie de curăţenie, de cât mai multă curăţenie, iar curăţenia începe deseori greu, cu multă energie consumată, dar miracolul s-a produs: România se trezeşte, stejarul iese la suprafaţă.

Solidaritatea noastră

Începem să fim solidari. Ceea ce e foarte bine. E chiar excepţional. Ce se întâmplă zilele acestea arată o solidaritate minunată. Oamenii au ieşit din case, au ajutat şi ajută în continuare, medicii, asistentele, jandarmii au fost prompţi şi au venit să ajute în timpul lor liber, oamenii donează sânge, stau la cozi, merg la marşuri, donează bani sau bunuri, merg la spitale, aprind lumânări în diverse oraşe, în casele lor, scriu, militează, merg la biserică şi se roagă pentru sufletele celor dispăruţi şi pentru sănătatea celor răniţi. Românii s-au trezit. Putem avea mai multe şanse să schimbăm actuala stare de fapt dacă ne vom concentra pe ce ne uneşte, şi nu pe ceea ce ne desparte. Chiar dacă unii au înţeles şi înţeleg să se raporteze diferit la cumplita tragedie, care ne-a trezit şi continuă să ne trezească, am putea folosi energia aceasta ca să construim ceva împreună şi să nu ne lăsăm aruncaţi în lupte de orgolii despre cine are dreptate. Care este pericolul? Dacă ne vom concentra în continuare pe ce ne desparte, politicienii şi guvernanţii corupţi, cei care au construit şi care ţin cu dinţii de acest sistem putred, pe care l-au creat ca să funcţioneze în beneficiul lor, vor fi în continuare cei care vor avea de câştigat. Ei atât aşteaptă. Ştiţi vorba aceea: «Divide et impera?!» Asta fac şi asta vor încerca să facă şi în continuare. Să ne îndrepte pe unii împotriva altora. Ca să fiu sigură că avem cu toţii suficiente argumente ca să ne continuăm drumul nostru pentru schimbare şi trezire, o să dau câteva exemple reale despre ce se întâmplă în politica românească, pe care mi le-au povestit nişte prieteni în ultima perioadă.

Patru exemple de dialoguri avute cu oameni care activează în domeniul politic

În prima situaţie, un prieten care este înscris într-un partid, nu contează care, îmi povestea că în 90% din cazuri (şi, uneori, chiar peste), cei care vor să intre într-un partid politic fac asta pentru că vor joburi mai bune, acces la contracte, la bani publici, pentru că vor mai mulţi bani, vor alte avantaje materiale şi/sau funcţii. Aproape nimeni nu urmăreşte binele comun sau ce poate să facă el sau ea pentru această ţară, pentru oameni, pentru semeni. Se înscriu în partid ca într-o castă puternică, pentru protecţie, bani sau avantaje şi îmi spunea că asta se întâmplă în toate partidele. El e cumva un «rătăcit stingher» şi de asta nici nu a reuşit să avanseze, că nu ştie şi nu vrea să înveţe să mintă, să fure, să fie ipocrit. E un «tolerat», pentru că în ochii celorlalţi pare un soi de fraier de serviciu, de care se pot folosi la nevoie. Crede că toată clasa politică actuală are nevoie de o schimbare majoră.

În cel de-al doilea caz, o prietenă mi-a povestit că a asistat la o împărţire a ţării, dar şi a altor teritorii între mari bărbaţi de stat, rupţi de realitate, de semeni, în plin delir despre cine sunt ei şi ce pot ei să facă. Oamenii ăştia se consideră nişte zei, nişte Dumnezei, de a căror semnătura depind foarte multe vieţi omeneşti şi, mai mult sau mai puţin, pentru fiecare dintre ei, noi suntem un soi de «suflete moarte». Ei fac parte din acele grupuri de interese transpartinice, care sunt conduse de la distanţă de oameni ale căror nume nu le-am auzit, dar probabil le vom auzi la un moment dat, care controlează şi lideri politici, şi oameni din servicii şi care au construit adevărate caracatiţe. Întrebaţi-vă sincer: Cine controlează România? Având atâtea resurse, cum de ţara asta funcţionează atât de prost de 25 de ani şi nu mai reuşim să ieşim la suprafaţă? Cum ar putea nişte politicieni corupţi sau coruptibili să ne apere interesele în faţa acestor caracatiţe transpartinice, care îi îmbogăţesc şi le dau putere?

Câţi bani te costă ca să cumperi România

Mai departe, am avut recent un dialog cu un al treilea prieten şi împreună am stabilit că dacă ai în jur de 100 miliarde de euro în buzunar, poţi cumpăra toţi guvernanţii şi politicienii din ţara asta încât să faci apoi ce vrei tu cu România. Unii spun că suma suficientă ar fi chiar de 10 miliarde de euro, iar dacă guvernanţi şi politicienii intră în criză, ai putea să te descurci şi cu un miliard de euro. Fie vorba între noi, de asta se tem şi Statele Unite ale Americii. Vrei să cedezi România Rusiei sau s-o alipeşti Ungariei? Se poate, dar s-ar putea să te coste totuşi mai mult de un miliard de euro. Însă, dincolo de astfel de estimări, ţara asta funcţionează cu şpagă, e destul de clar acest lucru. De la permis de şofer până la autorizaţie de funcţionare pentru cluburi, totul merge pe şpagă. Ca unii să nu mai primească şpagă este necesar ca alţii să nu mai dea, de fapt, să nu mai fie presaţi să dea. Ca unii să nu mai facă trafic de influenţă şi să fie corupţi, este necesar ca nouă, celor mulţi, să ne pese, să le cerem socoteală, să nu uităm şi să nu le mai dăm voie să facă ceea ce şi astăzi fac, cu toate marşurile, solidaritatea şi indignarea noastră. În final, o să relatez un răspuns pe care l-am primit de la un amic, avocat, care a renunţat la avocatura de business ca să apere corupţi, pentru că se câştigă foarte bine. L-am întrebat: «De ce nu se opresc corupţii la timp, după o anumită sumă? De ce nu se retrag ei pe o insulă (cum vor ei, cu sau fără familia lor) după primul milion de euro şi nu trăiesc acolo fericiţi până la adânci bătrâneţi, ca să ne lase pe noi în pace?» Mi-a răspuns, după o clipă de tăcere: «Sincer?! Pentru că nu se mai pot opri, pentru că este prea tare drogul puterii pe care o au asupra celorlalţi şi pentru banii pe care-i fac».