România: putem trăi alături de ştirile false?

Jurnalişti români şi germani în căutarea unor răspunsuri: ce poate face presa când cititorii nu vor adevărul, ci să audă ceea ce deja cred, iar trei sferturi dintre ştirile false sunt generate de guvernanţi?

Este adevărat că o anume lege dată pentru liniştea noastră ne va îngrădi libertăţile? Este adevărat că imigraţia a schimbat stilul european de viaţă? Şi nu-i aşa că toate ştirile incredibile despre cât de minunaţi suntem noi şi cum conspiră cu toţii împotriva binelui nostru, pe care le primim din surse pe care nu le cunoaştem, sunt reale?

Fake News au existat dintotdeauna. Li se spunea minciuni, pe vremuri, deşi minciunile au diverse conotaţii. Cancelarul Bismarck, povesteşte ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, spunea că nicicând nu se minte aşa de bine ca înainte de alegeri, după războaie şi după vânătoare.

Fake News – un pericol pentru democraţie

Între timp, înainte de alegeri s-a mutat şi după alegeri, războaiele politice sunt interminabile iar vânătoarea are ca scop, mai degrabă, lichidarea adevărului. Şi nici mijloacele nu mai sunt aceleaşi ca pe vremea lui Bismarck. În epoca internetului omniprezent şi a social media, dezinformările şi minciunile au la dispoziţie instrumente mult mai penetrante de propagare şi circulă pe canale directe, nemediate şi nefiltrate, ţintind direct în zona de confort a consumatorului. Acolo întâlnesc un teren fertil, cel al populismului ieftin, hrănit din manipulare şi frânturi de adevăr folosite pe post de condiment pentru meniul principal, ştirile false.

Zilele media româno-germane. De la stânga: Wolfgang Scheida (Community & Social Media, Die Welt), Rodica Culcer (Revista 22), Adelheid Feilcke (Şefa Departamentului Europa, Deutsche Welle), Robert Schwartz (Şeful Redacţiei în limba română, Deutsche Welle)

Se schimbă societatea sub asediul ştirilor false? Trăim o pandemie a dezinformării sau este şi multă psihoză? Poate jurnalistul să îşi apere publicul de acest asediu? Dar statul? Acestea au fost câteva dintre întrebările în jurul cărora s-a discutat, miercuri, 7 noiembrie, la Bucureşti, la cea de-a cincea ediţie a Zilelor Media Româno-Germane – „Fake News – un pericol pentru democraţie?“ - organizate de Ambasada Germaniei la Bucureşti şi Deutsche Welle. Concluzia unanim acceptată a dezbaterii: ar trebui să dispară semnul de întrebare: da, ştirile false sunt un pericol pentru democraţie. Trebuie dus, în acest caz, un război împotriva ştirilor false? Poate el fi dus? Cine să-l poarte? Legislaţia sau jurnaliştii? Cei din urmă, crede Ines Pohl, redactoarea-şefă a Duetsche Welle. „Trebuie să ascultăm tot ce se spune, trebuie să mergem după ştire şi să punem toate întrebările“, mai ales că, adaugă jurnalista germană, consumatorii acestor neadevăruri (cum ar fi fanii lui Donald Trump, de exemplu) pur şi simplu doresc să îl creadă pe idolul lor politic, nu să afle adevărul. Or, observă Pohl, „dacă adevărul nu mai are valoare, am pierdut“.

Ines Pohl, Redactor Şef Deutsche Welle

EFOR: Statul este campionul fake news în România

Trump nu este singurul oficial care este sursă a neadevărurilor ridicate la rang de informaţie. Un studiu Expert Forum a ajuns la concluzia că, în România, doar 20% din minciuni sunt fabricate în laboratoarele propagandei răsăritene, de către ceea ce ne-am obişnuit să numim „trolii Rusiei“. Statul, explică preşedintele EFOR, Sorin Ioniţă, este cel mai mare producător de fake news din România.

Trei sferturi dintre minciunile aflate în circulaţie în spaţiul public vin dinspre membrii Guvernului sau de la liderii partidelor parlamentare care, de multe ori, au diverse funcţii în structurile statului. Aceştia fie le inventează singuri, denaturând adevărurile guvernamentale sau propunând false teme legislative, fie preiau surse obscure, mici ateliere de manipulare cu singurul rol de a naşte dezbateri pe subiecte inexistente care apoi primesc girul unor televiziuni de largă audienţă şi deturnează atenţia de la temele reale sau, pur şi simplu, dezbină sau chiar învrăjbesc.

Pot fi ştirile false ignorate? Cumva, sunt inevitabile. Ştirile false constituie un risc colateral al libertăţii de exprimare şi cât timp trăim în democraţie şi dacă dorim să rămânem acolo vom avea mereu de-a face şi cu Fake News, este de părere Wolfgang Scheida, directorul secţiei Community & Social Media a ziarului conservator german Die Welt. Nu trebuie să exagerăm cu teama de ştiri false, important e să le recunoaştem. Dar, îl completează jurnalistul Lucian Mîndruţă, realizator de programe la Digi FM, nu trebuie nici să rătăcim în căutarea celor molipsiţi de ele, pentru că ar fi o pierdere de vreme. Nu e uşor nici să-i identifici pe cei care se ocupă de propagarea lor, pentru că sunt ca un fel de armată, sunt soldaţii anonimi, dar plătiţi ai unor site-uri care se schimbă periodic, astfel că urma li se pierde, iar legislaţia europeană GDPR a făcut şi mai greu de găsit urma care duce către adevăraţii finanţatori ai acestor diversiuni media, avertizează Mîndruţă.

Lucian Mîndruţă, jurnalist

Ştirile false schimbă societatea

Cine ar trebui, totuşi, să răspundă ştirilor false şi să-i elimine din scenă pe generatorii acestora? Jurnalistul? Ar însemna să renunţe la misiunea sa de a informa, de a relata şi să se transforme în pompier. Statul? De câţiva ani, legile pe care pune statul mâna strică. Dacă i-ai da voie statului să reglementeze opinia, ar sechestra-o definitiv. Şi când statul dă 75% din informaţiile neadevărate pieţei media, de ce ar fi statul interesat să repare ceva ce funcţionează aşa de bine? Mai rămâne şcoala. Doar că, deocamdată, în sistemul de educaţie, gândirea critică este tratată cu mir şi aghiasmă chiar de formatori, din primele trepte de învăţământ. Şi, până la urmă, marea parte a şcolii este parte a statului.

Tratate cu prea multă atenţie, Fake News obţin tocmai ceea ce vor: băgarea în seamă, atenţia publică. Pe de altă parte, nici nu poţi ignora invazia de Fake News, atrage atenţia Adelheid Feilcke, directoarea Departamentului Europa de la Deutsche Welle: diverse campanii electorale şi multe voturi exprimate în ultimii ani au demonstrat că astfel de mesaje lasă urme. Ceea ce, iată, oferă un timid şi poate chiar speriat răspuns la una dintre întrebările de la care a pornit dezbaterea organizată de Deutsche Welle la Bucureşti: nu e neapărat sfârşitul lumii, dar, da, societatea se schimbă sub asediul ştirilor false.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle