„România nu are iniţiative politice noi şi proaspete”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
summitul B9

„Este complicat să ai o diplomaţie inventivă, când ea este supusă unei politici interne complicate”, crede directorul German Marshall Fund pentru România, într-o discuţie despre summitul B9 şi rolul regional al României.

Cinci mii de militari din 17 state NATO şi partenere şi zece mii din Armata Română participă zilele acestea în mai multe poligoane din România la unul dintre cele mai ample exerciţii aliate de la înfiinţarea organizaţiei, după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Şi este una din primele acţiuni de antrenament multinaţional de la izbucnirea pandemiei. Începute la o bază aeriană din judeţul Buzău, manevrele care simulează un răspuns aliat la un atac extern asupra României au continuat la nici 30 de kilometri de graniţa cu Ucraina. Organizatorii spun că operaţiunea nu are legătură cu ultimele evenimente de la graniţa de răsărit a Ucrainei, acolo unde Rusia a desfăşurat recent 150.000 de militari într-o misiune de antrenament mamut.

Exerciţiul din judeţul Galaţi, în care au fost angrenţi militari din România şi Polonia, urmăriţi în teren de preşedinţii celor două ţări, Klaus Iohannis şi Andrzej Duda, transmite Rusiei că Alianţa poate să răspundă cu aceeaşi monedă, dacă e cazul, este de părere Alina Achim-Inayeh, directorul pentru România al German Marshall Fund, într-un interviu pentru Deutsche Welle. Sunt manevre militare obişnuite, care se desfăşoară anual, însă, de data aceasta, participarea este mult mai numeroasă.

Alina Achim-Inayeh: Toate exerciţiile militare de acum şi până în iunie au acelaşi mesaj, de a arăta Rusiei că NATO este o organizaţie unitară şi îşi apără fiecare ţară de pe flancul estic, aşa cum le apără pe toate, indiferent de poziţia lor geografică. Unele exerciţii sunt tradiţionale, numai că desfăşurarea, numărul de forţe mobilizate este de această dată mult mai mare, în răspuns, nu ca reacţie ci în răspuns la ceea ce a făcut Rusia la graniţa cu Ucraina.

Deutsche Welle: Care ar fi diferenţa dintre reacţie şi răspuns?

Reacţia înseamnă să aplici imediat o forţă egală şi de sens opus, să masezi la cealaltă graniţă a Ucrainei, de exemplu, o armată egală cu cea a Rusiei. Răspunsul este un pic mai subtil, este un pic mai echilibrat, îi arăţi Rusiei că eşti o alianţă unitară, că ai o capacitate militară mult superioară a ceea ce are ea, dar fără să o faci în mod ostentativ şi fără să agravezi şi mai tare situaţia. Adică, exact ceea ce face acum NATO.

La ce ar trebui să ne aşteptăm acum din partea Rusiei?

În general, Rusia a avut reacţii vehemente doar la nivel declarativ în legătură cu tot ceea ce se întâmplă pe teritoriul României, Poloniei sau al oricărei ţări NATO. Desigur, bănuiesc că la nivel de discurs vor fi câteva ieşiri virulente.

Este cumva pe flancul estic o concurenţă între Polonia şi România în etalarea rolului de lider regional sau sunt doar două avanposturi aliate care se coordonează şi îşi cedează succesiv rol de influenţă?

În ultimii trei sau patru ani, de când există Formatul Bucureşti, care include toate ţările de pe flancul estic, mi se pare că între România şi Polonia funcţionează o complementaritate foarte bună. Polonia este un lider securitar pentru partea de nord a flancului estic şi Marea Baltică, pe când România îşi păstrează rolul de lider - din punct de vedere al securităţii, la asta mă refer - pe partea de sud a flancului estic, care, bineînţeles, nu include şi Turcia. Se lucrează foarte bine în tandem. Summitul B9 a arătat-o şi trilaterala România - Polonia - Turcia, din urmă cu două săptămâni, indică exact acelaşi lucru.

Ce mesaj ar fi trebuit să transmită şefii de stat reuniţi, virtual, la summit, pentru ca acesta să fie relevant pentru momentul geopolitic?

Mie mi se pare că summitul chiar a fost relevant pentru actualul moment. În primul rând, însăşi prezenţa, aşa, virtuală, a preşedintelui american Joe Biden este un mesaj în sine foarte puternic, de alianţă transatlantică reînnoită, după ce a fost şubrezită de administraţia Donald Trump. Un mesaj dat atât Alianţei, că flancul estic este important, cât şi unul dat Rusiei. Faptul că există acest summit B9 şi că este deja pentru a treia oară când se organizează înaintea summitului NATO arată coeziunea flancului estic, arată că nu există rivalitate ci cooperare. Şi readuce în discuţie regiunea Mării Negre, care trebuie menţinută cu fervoare şi îndârjire pe agenda NATO.

Ce ar trebui România să facă pentru a fi cu adevărat importantă în flancul de estic şi mai ales în zona Mării Negre? Cum se manifestă calitatea de lider regional?

Din punct de vedere securitar, România face destul de multe. Pe tot ce înseamnă palierul de securitate, România are iniţiative, inclusiv în NATO, este foarte bine văzută în Alianţă, a reuşit să atragă o grămadă de atenţie atât asupra sa cât şi a întregii regiuni. Pe palier politic dar şi de cooperare regională pe alte dimensiuni, la nivelul Uniunii Europene, în regiunea Mării Negre şi în partea de sud-est, mai are însă de recuperat, pentru că nu are iniţiative noi şi proaspete. De altfel, cred că nimeni nu este aici lider regional, poate doar Rusia.

României îi lipsesc iniţiative diplomatice proactive. România este reactivă. Dacă Uniunea Europeană propune ceva, ne raliem, facem şi noi. Polonia are iniţiative, e mult mai activă.

România lucrează în regiunea Mării Negre cu „Sinergia Mării Negre”, o iniţiativă lansată acum mai bine de zece ani, înaintea Parteneriatului Estic şi, oricum, înainte de 2014, când a fost invadată Crimeea. Şi nu a reuşit să înlocuiască această iniţiativă cu ceva proaspăt. România este, din păcate, reactivă şi nu are destulă iniţiativă.

Vreau să remarc, însă, un succes diplomatic al României şi care ne poate da speranţă. Fostul ministru de Externe Lazăr Comănescu a fost ales foarte recent preşedinte al Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, organizaţie regională cu sediul în Turcia. Această numire este deja o victorie diplomatică pentru România, dar sperăm ca ea să şi vină cu iniţiative mai puternice la nivelul regiuni.

De ce lipsesc iniţiativele româneşti în regiune? Este reţinere? Este timiditate? Este teamă de Moscova? Teamă de a nu deranja?

Nu, nici vorbă, României nu îi este teamă de Rusia, altfel nu ar avea iniţiative în plan securitar. Este vorba în primul rând de o inerţie la nivelul diplomaţiei, moştenită. Pe de altă parte, noi suntem întotdeauna consumaţi de lupte interne şi orice iniţiativă, chiar şi diplomatică, se loveşte de aceste lupte politice intrapartide, interpartide - şi este foarte complicat să ai o diplomaţie activă şi originală şi inventivă, când ea este supusă unei politici interne complicate.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite