De Dragobete zeci de mii de oameni au ieşit în stradă, în oraşele româneşti, spre a cere abrogarea infamelor ordonanţe de urgenţă pe justiţie date de Tudorel Toader în beneficiul cleptocraţiei dragniote. Magistraţii români le sunt alături, după cum reiese din protestele lor.

Dincolo de Prut, mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova au făcut, concomitent, ce le-a stat în puteri să prezerve şansele unui destin european pentru basarabeni.

Felicitări celor care, în pofida propagandei, a dezinformărilor masive, derulate sistematic şi până în ultima clipă, au votat totuşi cu blocul pro-european ACUM. Căci, remarcabil, l-au propulsat procentual pe locul doi, iar la număr de mandate pe locul 3 al unei competiţii electorale, în care Maia Sandu şi Andrei Năstase au fost siliţi să alerge cu ghiulele la picioare, în timp ce partidele oligarhilor Dodon, Şor şi Plahotniuc s-au văzut dotate la tenişi cu roţi şi motoare de formula unu. 

Că n-a ieşit un rezultat satisfăcător nu e de mirare. Înainte de a fura şi cumpăra voturi pe rupte şi de a se deda tradiţonalelor fraude prin turism electoral transnistrean, oligarhia avusese grijă să vicieze scrutinul nu doar prin dezinformare şi agitprop, ci şi pe cale legislativă. A schimbat regulile alegerilor astfel încât au devenit oneroase şi necinstite. Au fost excluşi de la vot mulţi cetăţeni din străinătate. Bunăoară cei, numeroşi, cu paşapoarte expirate. Deloc de mirare că au ajuns la urne doar circa 49%, deci mai puţin de jumătate din moldovenii cu drept de vot.

Mai grav, sistemul electoral mixt, introdus în 2017, în pofida protestelor  multor moldoveni şi avertismentului Comisiei de la Veneţia, a favorizat clar cleptocraţia. Aşa cum şi în România pesedismul e net avantajat de votul local într-un singur tur de scrutin, un sistem introdus pe baza susţinerii lui crapuloase de către blatismul penelist.

Prestigiul democraţiei va suferi în continuare, aprig, spre bucuria listei lui Dughin şi a Rusiei eurasiatice, care doresc să vadă Moldova şi România integrate în antidemocraţie şi carne de tun la periferia imperiului neosovietic.

Dacă la toate acestea se adaugă intoxicările prin presă şi vicierea luptei electorale în mijloace de informare în masă puternic controlate de oligarhie, reiese că alegerile din Republica Moldova au fost şi mai puţin libere, corecte şi democratice cu adevărat, decât sunt îndeobşte cele româneşti. 

Parlamentul de la Chişinău va reflecta deci mai degrabă autoritatea raională şi regională a oligarhilor de obedienţă rusă, ori locală, decât voinţa autentică a populaţiei Republicii Moldova. Una din veştile rele e că circa 40 la sută din forul legislativ vor fi controlate de socialiştii pro-ruşi ai preşedintelui Igor Dodon, care vor beneficia de circa 33 de deputaţi, precum şi de oamenii penalului Ilan Shor, talonaţi de partidul-aşa zis democrat al oligarhului Plahotniuc, cu 31 de mandate. O veste bună e că au dispărut comuniştii din parlament, iar opoziţia cu Maia Sandu şi Andrei Năstase în frunte vor deţine probabil 26 de mandate, fiind votată de mai mulţi alegători, în total, decât formaţiunea lui Plahotniuc.

E prea puţin ca să fie realmente bine. Reiese din toate acestea un pat politic. Forul legislativ se va vedea mai întâi blocat. Apoi va deveni scena celor mai nemernice tranzacţii şi traseisme necesare forjării unei majorităţi care, fie nu se va forma, făcând necesare anticipate, dacă Dodon şi Plahotniuc nu cad la pace, fie se va alcătui pe bază de tradiţionale concesii ticăloase.

În ambele situaţii, prestigiul democraţiei va suferi în continuare, aprig, spre bucuria listei lui Dughin şi a Rusiei eurasiatice, care doresc să vadă Moldova şi România integrate în antidemocraţie şi carne de tun la periferia imperiului neosovietic.

În reacţie, vestul se comportă deocamdată ca şi cum toate acestea nu l-ar privi, ca şi cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Or, ce se întâmplă dincoace şi dincolo de Prut nu e o catastrofă naturală. E rezultatul dezastruos al unor ani de laşitate, recolta otrăvită a abandonului şi indiferenţei.

E consecinţa criminalei nepăsări manifestate de Uniunea Europeană faţă de propriul ei „parteneriat estic“ în raport cu forţa de atracţie a tiraniei turce şi cu tentativele Rusiei lui Putin de a destabiliza prin războaie hibride nu doar SUA şi Europa occidentală, ci şi mai abitir „vecinătatea apropiată“, spre a-şi recupera controlul direct sau indirect asupra teritoriilor ex-sovietice şi ex-comuniste.

Vestul se comportă deocamdată ca şi cum toate acestea nu l-ar privi, ca şi cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Ar fi, evident, o suplimentară gafă monumentală ca puterile occidentale să recunoască validitatea unor alegeri furate, inegale, incorecte şi infecte, precum cele din Republica Moldova. O atare validare ar nedreptăţi serios Republica Moldova care, ca şi România, cu opoziţia ei grav dezbinată, riscă s-o ia pe urmele Venezuelei, cu tiranul ei sângeros susţinut de Rusia lui Putin, patronul lui Dodon.

Acceptarea fraudatelor alegeri i-ar lăsa iar de izbelişte pe cetăţenii pro-europeni de dincolo de Prut. Şi i-ar dezamăgi o dată în plus şi pe pro-occidentalii de dincoace de Prut, care au ieşit cu zecile de mii în stradă, în marile oraşe ale României, în apărarea justiţiei şi a statului de drept şi în semn de protest împotriva cleptocraţiei dragniote. Una la fel de toxică precum cea basarabeană.

În fine, ar discredita, implicit, aderenţa la valori a UE şi ar afecta capacitatea ei de a rezista neoimperialismului rus, într-o fază în care Comunitatea are nevoie mai mult decât oricând de credibilitate spre a ţine piept dezintegrării, populismelor şi dedemocratizării.

Petre Iancu - Deutsche Welle