România şi Bulgaria, groapa de gunoi a Europei

Munte de gunoi în Bulgaria

România şi Bulgaria au o problemă cu gunoiul: se fac munţi întregi de deşeuri, se reciclează prea puţin, adesea în joc sunt interese ilegale. Nu se face mare lucru pentru a combate această situaţie, spune Ivailo Dicev, profesor de antropologie culturală la Universitatea din Sofia.

Cuvântul "gunoi" se aude des zilele acestea în România şi Bulgaria. În ianuarie, Bucureştiul a fost ameninţat cu demararea unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană, pentru că nu a făcut niciun progres din 2014 în gestionarea deşeurilor municipale. Pentru Sofia, descoperirea munţilor de gunoaie a produs un scandal politic intern care a dus la arestarea ministrului Mediului Neno Dimov şi la investigaţii masive ale poliţiei în numeroase oraşe. În ambele ţări, anchetele au fost provocate de poliţia italiană, care a dat de urmele exportului ilegal de deşeuri, organizat în colaborare cu Mafia. Poliţiştii italieni i-au informat apoi şi pe colegii din România şi Bulgaria cu privire la cele aflate.

Brusc, cetăţenii au devenit conştienţi de amploarea problemei de care ştiau însă şi înainte că există. Sub 10% din gunoi este reciclat şi cea mai mare parte se arde în fabrici de ciment fără dispozitive de filtrare, ceea ce înseamnă un risc de sănătate major pentru populaţie (de exemplu, 100.000 de tone de material PVC folosit sunt arse anual în România). Şi mai rău, mare parte din acest gunoi stă pur şi simplu pe pământ timp de ani întregi.

Noul ministru al Mediului din Bulgaria, Emil Dimitrov, supranumit "Inspectorul", tot găseşte grămezi de gunoi importat din străinătate şi rămas neprocesat, după ce firma care a fost plătită să facă acest lucru a dispărut între timp. Iar în ultimii 10 ani importurile de deşeuri au sporit de 20 de ori! Reporterii străini sunt miraţi să observe cum grămezile de gunoi sunt aruncate sub poduri sau lângă autostrăzi şi apoi arse pentru a face loc altora similare.

Interese criminale

Scandalul are multe aspecte. La fel ca în Italia, acest tip de afacere a devenit monopolul unor operatori dubioşi. Este vorba de corupţie, de sprijin politic de la nivel înalt, de propagandă masivă, în care organizaţiile ecologiste sunt numite adesea insultător "talibani verzi", care ar primi mită de la concurenţa din vest pentru a bloca dezvoltarea economică a estului. Profiturile sunt considerabile, mai ales dacă eşti plătit să reciclezi gunoiul, pe care însă îl arzi sau îl arunci în gropi în aer liber. Poluarea a devenit motiv de îngrijorare nu doar pentru ţările est-europene, unele dintre acestea fiind printre cele mai murdare de pe continent. Şi UE a primit cu îngrijorare decizia din urmă cu doi ani a Chinei de a sista importurile de gunoi din restul lumii. UE a început să se gândească, prin urmare, cum să procedeze cu propriile deşeuri. 

Rănirea mândriei naţionale

Criza are şi o dimensiune simbolică, pe lângă aceste probleme generale. Cetăţenii est-europeni sunt extrem de sensibili să nu fie trataţi drept europeni de mâna a doua. Vă mai amintiţi de valul recent de indignare legat de presupusa diferenţă dintre ingredientele din mâncarea comercializată de aceleaşi firme în est şi în vest? Diferenţele erau mici, dar insulta percepută a fost mare.

Gunoiul pare să producă o rană şi mai adâncă. Ţări ca România şi Bulgaria, considerate elevii slabi ai Europei (dar şi Polonia, Ucraina, Rusia), simt că ar fi fost transformate în groapa de gunoi nu doar a Europei, dar şi a ţărilor în curs de dezvoltare, după ce s-a aflat că ele au importat gunoi inclusiv din Africa. Tristeţe, mizerie, disperare. Imaginile demne de lumea a treia, cu romi căutând prin munţii de gunoaie după ceva ce ar mai putea folosi, stârnesc depresie şi dezgust, dar şi furie faţă de interminabila tranziţie "criminală". Importarea de deşeuri industriale le reaminteşte oamenilor din aceste state că propriile lor ţări au fost dezindustrializate: producţia şi consumul au luat drumul vestului, gunoiul se întoarce în est.   

"Căminul de bătrâni al Europei"

A existat o ofensă geopolitică similară la sfârşitul anilor 90, când s-a discutat despre posibilitatea ca Bulgaria şi România să creeze o nişă profitabilă prin primirea de vârstnici bogaţi din vest, care ar fi avut nevoie de îngrijire şi de condiţii climatice mai blânde şi care ar fi urmat să aducă în ţările respective şi pensiile lor mari. Asta în timp ce tinerii români şi bulgari îşi părăseau ţara pentru a merge tocmai în statele de unde ar fi urmat să vină pensionarii! Perspectiva de a deveni căminele de bătrâni ale Europei a fost atunci o metaforă care a rănit serios stima de sine a est-europenilor, la fel cum o face azi groapa de gunoi (de fapt, nu s-au creat defel astfel de cămine pentru bătrâni, iar asistentele medicale din cele două ţări au plecat şi ele în vest pentru a avea grijă de pensionarii bogaţi de acolo).

Ridicarea standardelor ecologice în nord-vestul Europei nu face decât să amplifice aceste sentimente de nedreptate. În timp ce fac pe moraliştii şi ne critică pentru că ne afundăm în gunoaie, ţările bogate continuă să-şi trimită deşeurile tot aici! În Bulgaria se discută despre stabilirea unor cote egale, 50 : 50, între gunoiul importat şi cel local, care să fie tratate de firmele bulgăreşti de specialitate. Dacă mori de cancer din cauza poluării aerului, va fi o mare consolare că ai murit din cauza arderii gunoiului tău naţional, nu-i aşa? 

Bulgaria se sufocă în gunoaie

Societatea civilă continuă să nu se indigneze

Altă mişcare simbolică a "Inspectorului" a fost să închidă câteva graniţe pentru importurile de gunoi. Sună a măsură împotriva globalizării gunoiului, ceea ce este desigur o parte a problemei: capitalul se acumulează în locuri bogate, gunoiul în cele sărace. Criticii spun că stoparea fluxului liber al gunoiului ar încălca reglementările UE şi că tratarea gunoiului ar fi o afacere profitabilă, care ar mai juca şi un rol în prezervarea naturii. Iar dezbaterea nu se mai opreşte, săptămână de săptămână.

Ce le-ar putea opri pe autorităţile din România şi Bulgaria să vândă sănătatea populaţiilor lor şi frumuseţea acestor ţări în schimbul unui profit rapid? Regulile UE şi amenzile nu sunt de ajuns. Acei munţi de gunoi au fost acolo de ani grei, tot în faţa ochilor cetăţenilor români şi bulgari de rând. Dar aceştia au preferat să-şi arunce şi ei în grămada de gunoi propriile cauciucuri uzate şi să conducă mai departe. Asta în loc să protesteze şi să pună presiune pe autorităţi pentru a rezolva problema!

Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală la Universitatea Sofia din Bulgaria. El a predat printre altele în Germania, Franţa şi SUA.