România, amendată de CEDO pentru neinvestigarea atacului împotriva unor participanţi la GayFest 2006

România, amendată de CEDO
pentru neinvestigarea atacului împotriva unor participanţi la GayFest 2006

Victimele au fost atacate după marşul Gayfest 2006

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a sancţionat, marţi, România cu o amendă de 14.000 de euro pentru ineficienţa organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a şase tineri români şi străini participanţi la GayFest 2006.

Ştiri pe aceeaşi temă

CEDO a decis că România a încălcat dreptul a doi petenţi de a nu fi supuşi la tratamente degradante, cât şi dreptul acestora de a nu fi discriminaţi de autorităţi, indiferent de orientare sexuală şi identitate de gen.

Curtea consideră că autorităţile române se fac vinovate de o investigaţie ineficientă, întrucât nu au cercetat rolul motivaţiei din spatele agresiunii – ura faţă de persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender (LGBT). Judecătororii au mai arătat că organele de cercetare penală trebuie să investigheze riguros infracţiunile motivate de ură şi motivul din spatele agresiunii. În caz contrar, statul devine complicele atacatorilor, acceptând tacit violenţa împotriva persoanelor LGBT.

„CEDO a sancţionat statul român pentru că a tratat cu nepăsare şi neprofesionalism un caz de violenţă îndreptat împotriva unor tineri pentru că au participat la marşul gay din 2006. Din păcate, în cei zece ani de la violenţele de la metrou din iunie 2006, autorităţile au continuat să afişeze aceeaşi pasivitate complice în faţa altor cazuri de violenţă şi intimidare săvârşită din homofobie. Până când să achite contribuabilul român nota de plată pentru nişte funcţionari care refuză să îşi facă treaba?,” a declarant Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului şi reprezentanta Asociaţiai ACCEPT şi a Coaliţiei anti-discriminare.

Cum s-a produs incidentul

Atacul hofob s-a produs pe 4 iunie 2006, la ce-a dea doua ediţie a Marşului Diversităţii din cadrul GayFest (actualul Bucharest PRIDE). Zeci de protestatari, membri ai unor organizaţii şi grupuri de extremă dreapta, au scandat lozinci împotriva participanţilor şi au aruncat cu pietre şi cocktailuri Molotov.
După finalizarea marşului în Piaţa Constituţiei, şase tineri care părăseau evenimentul au fost urmăriţi de un grup de protestatari până la staţia de metrou Izvor, unde au luat acelaşi tren. Tinerii au fost atacaţi imediat ce metroul s-a pus în mişcare.

„Noi stăteam într-un colţ al vagonului, aproape de uşă, în picioare. Metroul abia plecase din staţie. Dintr-o dată, mai mulţi bărbaţi s-au prins cu mâinile de barele care sunt deasupra scaunelor şi au început să ne lovească cu bocancii în zona feţei şi a capului. Unul din prietenii cu care eram s-a aşezat în faţa mea şi a altei fete şi a încasat multe lovituri pentru noi. Atacul a durat mai puţin de două minute, timp în care băieţii din grup s-au umplut de sânge şi contuzii, unul căzând pe jos. Bărbaţii care ne loveau urlau că suntem „poponari” şi că „să ne ducem în Olanda,” îşi aminteşte M.C., unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

„Toţi călătorii, când au văzut bătaia, s-au retras de frică în partea opusă a vagonului. Nimeni nu a intervenit. Ba mai mult, chiar şi atunci când agresorii s-au dat jos la următoarea staţie, toată lumea se ţinea departe de noi. Nimeni nu a venit să ne întrebe dacă avem nevoie de ajutor, nimeni nu a încercat să cheme Poliţia sau Salvarea. Se purtau de parcă noi eram cei vinovaţi”, a declarat şi A.C., un alt petiţionar.

Anchetă tergiversată

După atac, agresorii au coborât la prima staţie şi au fugit. Victimele au mers la poliţie pentru a depune plângeri.

Tinerii spun că Poliţia a încercat din primul moment să tergiverseze investigaţia şi să-i plimbe dintr-un loc în altul.  Mai mult, poliţiştii ar fi încercat să-i descurajeze
să depună plângere împotriva agresorilor. Poliţiştii Secţiei 25, în prezent desfiinţată, le-ar fi spus că, dacă depun plângere, vor fi puşi în situaţia de a se reîntâlni şi confrunta cu agresorii pe parcursul investigaţiei şi în cadrul unui eventual proces.

„Nu mi-a venit să cred cum ne vorbeau poliţiştii. Încercau să ne explice că mai bine pentru noi ar fi să lăsăm lucrurile aşa, să nu ne căutăm dreptatea. Se arătau extrem de îngrijoraţi pentru noi şi bunăstarea noastă emoţională în cazul unei potenţiale confruntări cu agresorii, însă eu cred că, de fapt, nu doreau să se lege la cap cu o investigaţie doar pentru că nişte oameni presupuşi gay au fost bătuţi. Tot ce s-a întâmplat în relaţie cu organele de cercetare penală a fost mai mult decât indolenţă, a fost de-a dreptul favorizarea infractorului.” a spus M.C.

Dosarul a fost plimbat de la o secţie de poliţie la alta vreme de un an, cu justificarea că se căuta secţia competentă să investigheze plângerea, după desfiinţarea Secţiei 25. Chiar şi poliţia ar fi recunoscut că în acest fel s-a pierdut timp valoros pentru efectuarea unei investigaţii eficace.

Unul dintre atacatori a fost identificat la scurt timp, fiind deja legitimat pe traseul marşului datorită vehemenţei cu care scanda împotriva participanţilor la marşul gay. În ciuda acestui fapt, agresorul a fost adus la secţia de poliţie pentru declaraţii abia la un an şi jumătate după atac. Acesta a declarat în faţa poliţiei că nu a participat la incident şi că face parte din galeria clubului de fotbal Steaua Bucureşti, după care a fost lăsat să plece acasă.

La 5 ani după atac, Poliţia a clasat investigaţia, întrucât se împlinise termenul de prescripţie. Asociaţia ACCEPT a adus cazul în atenţia CEDO, unde a beneficiat de sprijinul Coaliţiei anti-discriminare şi de intervenţia prin amicus curiae a Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki şi ILGA-Europe, organizaţia la nivel european care militează pentru promovarea drepturilor LGBT.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: