Român din Londra, după 10 ore de stat la coadă la vot: Nu cred că a intrat cineva între 6 şi 7 seara. Uşile s-au închis în faţa a mii de oameni furioşi
0
Mii de români din străinătate nu au apucat să voteze la alegerile europarlamentare şi la referendumul de duminică, iar ministrul de Externe Teodor Meleşcanu a spus că nu are nimic să-şi reproşeze. La ora locală 21.00, sistemele electronice care permiteau votul au fost oprite automat. Pe reţelele sociale, oamenii se îndeamnă unii pe alţii să depună plângeri penale.
Marius Comper, un român stabilit în Marea Britanie, a povestit pe Facebook umilinţa unei zile în care a aşteptat zece ore jumătate să voteze, iar la închiderea urnelor nu reuşise să ajungă să pună ştampila pe buletinul de vot, uşile închizându-se în faţa a mii de români furioşi.
Redăm mai jos postarea lui:
„Nu am reuşit să votez, deşi am fost în jurul secţiei de votare de la 10:35 până la 21:00, când s-a închis. Mai jos, povestea pe scurt.
Pentru context, acesta ar fi fost cel de-al treilea meu vot din Marea Britanie la alegerile româneşti. La primul, prezidenţialele din 2014, m-am prezentat la ICR Londra la 8:30 dimineaţa, unde am stat la coadă aproape cinci ore. În 2016, la parlamentare, am descoperit că era secţie în Stratford (o zonă din estul Londrei foarte populară printre români). Am votat atunci lejer, stând 10-15 minute la coadă în interiorul clădirii.
Azi am mers tot la Stratford, cu gândul că nu ar trebui să fie cu mult mai aglomerat ca parlamentarele din 2016. M-am înşelat. Am ajuns la 10:35, unde am găsit o coadă uriaşă, ce se întindea de la intrarea în clădire pe tot bulevardul înspre stânga, până la prima stradă, unde continua pentru alte câteva sute de metri. M-am aşezat la coadă la 10:38, cu câteva mii de persoane în faţa mea. Cinsprezece minute mai târziu, aveam deja sute de persoane în spate.
Iniţial eram optimist că nu va dura decât vreo 3-4 ore; aveam câteva episoade din The Last Kingdom descărcate pe Netflix, afară era soare, aşa că am început să mă uit la serial. Nu se avansa prea rapid, dar era un ritm constant, aşa că nu era frustrant. Totuşi, cele trei-patru ore estimate de mine au fost suficiente doar pentru a ajunge la colţul străzii, unde coada continua pe bulevardul mare unde era secţia de votare.
De pe la 4, ritmul a început să se blocheze. Dinspre 6, senzaţia era că s-a blocat complet. Nu cred că a intrat cineva între 6 şi 7 seara. Mulţimea devenise din ce în ce mai furioasă (mulţi eram 9 ore acolo, nemâncaţi, fără a merge la toaletă; eu am avut noroc cu un domn care a împărţit ape plate gratis mulţimii).
Între 7 şi 9, cred că au intrat în clădire maxim câteva zeci de persoane. Cei trei poliţişti care stăteau în faţa uşilor la intrare făceau din ce în ce mai greu faţă mulţimii furioase, care încerca să forţeze şi să intre. La una din forţări, am văzut panica pe faţa unuia din cei trei poliţişti (mi s-a părut un număr foarte mic). Între timp, un elicopter şi-a făcut apariţia în zonă, iar la foarte scurt timp au venit alte câteva dube cu poliţişti.
Din când în când, mai lăsau înăuntru câte 15 persoane. Acestea intrau într-un hol format între două straturi de uşi, cele păzite de poliţişti, şi altele aflate la 2 metri înăuntru, care se deschideau arareori. De ieşit nu ştiu pe unde ieşeau oamenii.
Pe la 8 ajunsesem la 5 metri de uşi, dar nu se putea intra. Oamenii tot forţau intrarea la orice semn că ar mai fi fost lăsaţi alte 10-15 persoane să intre în acel hol, iar nu o dată am fost strivit ca o sardină.
La 9 fără 10 eram la 2 metri de poliţişti, chiar la baza treptelor, când am văzut că poliţiştii veniţi cu dubele intraseră cumva în clădire şi păzeau al doilea rând de uşi. Între timp, mulţimea de afară deschisese alte uşi, lângă cele păzite de primul rând de poliţişti, intrând în acel holişor dintre cele două straturi de uşi. Degeaba: poliţiştii din interior au încuiat celelalte uşi la 21:00, lăsând afară mii de oameni furioşi.
Cam asta a fost, pe scurt, povestea zilei mele de la 10:35 la 21:00“.
La Munchen, unde Poliţia a creat un spaţiu din garduri în jurul consulatului, oamenii fiind consideraţi în interior şi li s-a promis că pot vota, sistemul electromic s-a închis la ora locală 21.00.
”Poliţia a primit asigurări că toţi cei din perimetrul consulatului vor vota, dar Consulatul s-a închis... au minţit şi Poliţia din Munich...Aici am ajuns dupa 10 ore în picioare la coadă. Nu am votat, dar am stat cu oameni frumoşi la coadă”, a scris o româncă pe Facebook.
Aceeaşi situaţie s-a produs şi în Danemarca. Deşi oamenii au fost primiţi în grădina ambasadei, fiind consideraţi pe teritoriul acesteia, la ora locală 21.00 sistemul care permitea votarea s-a oprit.
”Respect imens Ambasadei din Danemarca! Toţi care am fost lăsaţi pe din afară din cauza închiderii urnelor la ora 21.00 am fost lăsaţi în grădina ambasadei. Toti oamenii aflaţi pe teritoriul ambasadei au dreptul sa voteze, chiar dacă ora de închidere a urnelor a trecut. Respect ambasadorului! LATER EDIT: Din cauza faptului că sistemul electronic a fost închis automat la orele 21.00, nimeni nu a mai putut vota. Asta nu schimbă cu nimic respectul pentru gestul ambasadorului”, a scris o română pe contul de socializare.
Alte mii de români din multe ţări nu au reuşit să voteze. În unele locuri, oamenii care au stat la cozi uriaşe pentru a vota au fost îndepărtaţi de către poliţişti de sediile secţiilor de votare.
Pe reţelele de socializare, cei care nu au putut vota se îndemană unii pe alţii să depună plângeri penale, organizaţiile Expert Forum şi Funky Citizens anunţând că vor oferi consiliere.
Aproape 370.000 de oameni au votat în străinătate.
Ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, spune că nu are ce să-şi reproşeze cu privire la organizarea alegerilor europarlamentare şi a referendumului pe justiţie în străinătate şi crede că în zonele unde sunt grupaţi foarte mulţi români nu se poate face faţă prin consulate şi două sau trei circumscripţii, precizând că este nevoie de o nouă legislaţie petnru votul în afara graniţelor.
Se încarcă comentariile...
