Revoluţia sîngeroasă şi revoluţionarii de catifea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
revolutie

Dacă am socoti averile agonisite de revoluţionarii de lux care nu au auzit nici măcar şuieratul unui glonţ pe la ureche, am ajunge la sume astronomice.

Săptămîna trecută, într-o clasă de gimnaziu dintr-o şcoală din Bucureşti, un elev a lipit deasupra tablei un portret al lui Ceauşescu. Nici un profesor nu s-a întrebat şi nu a întrebat copiii ce e cu portretul lipit pe perete al dictatorului. Iată o glumă reuşită a unui elev, şi-or fi spus. Doar la ultima oră, profesorul de matematică a zăbovit în faţa hîrtiei, după care a făcut următoarea remarcă: „Eu aş fi meritat să mă puneţi mai sus decît el“ Atît şi nimic mai mult.

De aici mi-a venit ideea articolului de faţă, anume de ce şi cît au profitat unii „urmaşi ai revoluţiei“, incluzîndu-i aici şi pe securiştii şi activiştii care erau deja cu piciorul pe acceleraţie încă dinaintea zilelor de 16-20 decembrie ’89 la Timişoara şi de 21-22 decembrie la Bucureşti şi în multe alte oraşe ale României, printre care Cluj, Sibiu, Iaşi, Tîrgu-Mureş, Deva, Braşov, Arad, Cugir ş.a. Unele dintre acestea au fost declarate oraşe-martir chiar şi după douăzeci de ani, cum a fost cazul Craiovei sau al Constanţei.  Legi peste legi au martirizat oraşele patriei, interese peste interese au făcut speculă cu fonduri bugetare şi cu medalii de mucava. 

Securiştii şi activiştii PCR din prima linie l-au lăsat din braţe pe Ceauşescu pentru că privilegiile regimului deveniseră învechite pentru foamea lor de afaceri „liberale“ într-o ţară mistuită de o industrie falimentară. Ştiau deja cum să căpuşeze industriile energofage şi au făcut-o profesionist timp de trei decenii, încă din primele zile de la revoltele populare din ’89. Dar a mai rămas ceva şi pentru ziua de azi şi pentru următorii ani, cînd sîngele proaspăt al noii generaţii a serviciilor secrete pulsează în inima scenetei politice. Puterea din umbră îşi scrie nestingherită istoria. Printre primele mutări  ale Securităţii şi ale foştilor activişti de partid din prima linie a fost Legea 42 din decembrie 1990 pentru cinstirea eroilor martiri, prin care au fost acordate certificate de revoluţionar, sub diferite calificative: participant la Revoluţie, luptător pentru victoria Revoluţiei, urmaşi ai eroilor-martiri etc. 

Privilegiaţi călcînd pe cadavre

Aşa a început vînătoarea după carnetele de revoluţionar, în virtutea cărora beneficiarii au primit o serie generoasă de privilegii (în dezbaterile publice, mai mulţi comentatori şi ziarişti, precum şi unii politicieni, au considerat că singurii care au meritat să fie recompensaţi material de către stat sînt urmaşii celor care au fost ucişi în zilele lui decembrie ’89 şi răniţii cu diferite grade de invaliditate). 

Beneficiile, dintr-o serie mai lungă, ale „luptătorilor în revoluţie“, se înscriu în plafonul generos de cadouri de la buget legiferat de FSN-ul lui Ion Iliescu. Întrebare: Oare cu cine s-au luptat zecile de mii de posesori ai paşaportului pentru donaţiile statului? Cu recruţii care nici măcar nu apucaseră să depună jurămîntul şi trăgeau orbeşte în zidurile blocurilor? Cu teroriştii inventaţi de Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru şi de toată şleahta comuniştilor reciclaţi într-o singură după-amiază? Enumăr cîteva dintre privilegiile de care au beneficiat vînătorii de recompense, alţii decît cei îndreptăţiţi să le primească:

- cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial cu o suprafaţă de până la 100 de metri pătraţi;

- acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe;

- atribuirea, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 de metri pătraţi de teren în extravilan şi a 500 de metri pătraţi de teren în intravilan (acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă); 

- atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci; 

- scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi pentru terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat etc.

image

Revoluţia pe cap de securist şi activist de partid

Fostul staroste de Ilfov, Constantin Bebe Ivanovici, asistat de Gelu Voican Voiculescu, a făcut negoţ în anii ’90 cu peste 40.000 de certificate de revoluţionar. O listă restrînsă de aprigi luptători îi cuprinde pe următorii revoluţionari de lux:

Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, pe atunci vicepremierul guvernului Roman, (după ce a fost ambasador în Tunisia şi Maroc, s-a retras la pensie, însă în 2016, în timpul guvernului Cioloş, a fost consilier al Secretarului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu, Dan Iosif, Vasile Blaga („luptător cu rol determinant“ în marele oraş Dr. Petru Groza, acum Ştei), Radu Berceanu, Constantin (Bebe) Ivanovici (negustorul de certificate de revoluţionar, cum am arătat mai sus), Margareta Costea (soacra lui Mircea Geoană, care şi-a falsificat certificatul de revoluţionar, declarînd că a fost împuşcată în picior în timp ce descărca o navetă cu apă minerală: are două vile în cartierul Primăverii şi una la Snagov), Toni Greblă, Eugen Nicolicea („luptător cu rol determinant“ care a făcut revoluţia în oraşul-martir Băile Herculane, unde nu s-a tras nici măcar un cartuş), Codrin Ştefănescu, Nicuşor Constantinescu, Marcel Ciolacu, Emilian Cutean (fost secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru fraudarea guvernului cu 200 de mii de lei, iar din decembrie 2004 membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române, creaţia „academică“ a lui Ion Iliescu în 2004, la sfîrşitul mandatului.

Un exemplu de prosperitate de care se bucură revoluţionarii de lux este cel al lui Eugen Nicolicea, unul dintre cei mai vocali apostoli ai PSD, cu o avere impresionantă, de care însă Fiscul nu se atinge. Conform declaraţiei de avere, Nicolicea are o garsonieră, un apartament şi o vilă, toate în Bucureşti. Deţine trei autoturisme, un  Audi TT, un Chrysler C 300, un Toyota Rav 4 şi o barcă cu motor. Este posesorul a nouă conturi şi depozite bancare, în lei şi în euro.

Un alt exemplu este Vasile Blaga, acum europarlamentar, care a străbătut o cale lungă de la FSN la PD iar apoi la PDL, pentru a ajunge ulterior unul dintre cei mai influenţi politicieni ai PNL. Este judecat pentru trafic de influenţă în dosarul finanţării ilegale a campaniei electorale a PDL, fiind acuzat că ar fi primit prin interpuşi 700.000 de euro de la fostul primar al oraşului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, zis Pinalti, condamnat şi el de Tribunalul Bucureşti la trei ani şi nouă luni de închisoare pentru delapidarea unui sfert de milion de euro de la Poşta Română. Conform declaraţiei de avere, fostul ministru de Interne în două reprize, Vasile Blaga, deţine un apartament de lux în Bucureşti în valoare de 860 000 de euro, două case în judeţul Bihor şi o vilă de lux în Mamaia, pentru care numai avansul l-a costat 200 000 de euro. Are conturi şi depozite de  454.022 lei şi  26.738 euro. În plus, Blaga a scos din buzunar 45.000 de lei cu care a împrumutat partidul.

Dacă am socoti averile agonisite de revoluţionarii de lux care nu au auzit nici măcar şuieratul unui glonţ pe la ureche, am ajunge la sume astronomice. O măsură anunţată zilele trecute de premierul desemnat Ludovic Orban dă frisoane încă de pe acum tuturor îmbogăţiţilor zilei. Dacă va reuşi să treacă guvernul prin parlament, Orban ne asigură că Fiscul va bate la toate porţile ferecate şi va cere proprietarilor, inclusiv revoluţionarilor de catifea, să-şi justifice averile. Sancţiunile în urma controalelor vor fi civile, dar şi penale. Timp de treizeci de ani, bolnavii de bani şi de putere nu au fost niciodată întrebaţi de Fisc din ce şi-au agonisit averile. Mătuşile Tamara, donatoare de sute de mii de euro nepoţilor, vor fi întrebate şi ele de provenienţa banilor. Dacă promisiunea lui Orban va fi pusă în practică, milioane de pensionari ar putea să-şi facă cumpărăturile fără să le mai tremure mîna în care ţin banii calculaţi pînă la ultima centimă, sute de mii de copii ar putea să mănînce de trei ori pe zi şi să-şi schimbe hainele jerpelite, spitalele ar putea fi dotate cu aparatură performantă, şcolile ar fi renovate şi ar dispărea WC-urile din curte, autostrăzile nu vor mai fi doar o promisiune electorală etc. Şi, în plus de toate acestea, dacă nu chiar în primul rînd, nu ne vom mai simţi umiliţi de hoţii purtători de gulere albe, care ascund şleahta minţilor şi sufletelor moarte.

George Arun - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite