Regionalizare şi fonduri europene la Eurosfat 2014

Luni, 7 aprilie, la Palatul Parlamentului, va avea loc ediţia a doua a Eurosfatului, împărţită în două sesiuni plenare şi mai multe ateliere.

Cele două sesiuni de ateliere vor avea invitaţi la fel de importanţi şi vor dezbate problemele cu care se confruntă România: agricultură, aderarea la Schengen, protejarea democraţiei şi statului de drept, ieşirea din periferia economică a UE,  mobilitatea forţei de muncă la nivel european: drepturile şi protecţia socială a lucrătorilor români.                                                    

Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare şi fonduri structurale unde alături de alţi experţi şi politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare şi descentralizare, despre importanţa lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativă.

Panel invitaţi

Regionalizare/descentralizare

Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare şi descentralizare şi consider că un asemenea proces bine realizat poate duce la o reformă a administraţiei, la o eficientizare a funcţionării acesteia, la o dezvoltare regională, la reducerea disparităţilor economice, la o implicare activă a cetăţenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiarităţii (unul din principiile  de bază ale UE) şi, nu în ultimul rând, la o absorbţie mai bună a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizată pentru a trece de la guvernare la guvernanţa pe mai multe niveluri. Guvernanţa reprezintă un altfel de guvernare, modernă, ce corespunde dinamicii si complexităţii lumii globalizate, care vizează (re)distribuirea puterii în spaţiul public printr-o (re)negociere a autorităţii şi o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanţa pe mai multe niveluri se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acţiunii colective fără intervenţia obligatorie a statului, implicarea instituţiilor şi a actorilor care nu aparţin sferei guvernului, implicarea reţelelor de actori autohtoni, mai ales a societăţii civile, a mediului de afaceri şi a beneficiarilor („stakeholders”), precum si acţiunea comunicativă a acestora. Guvernanţa implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunităţii locale sau regionale.

Din păcate, procesul de regionalizare demarat de guvernanţi în toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanţa pe mai multe nivele. În ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituţională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale şi regimul constituţional al proprietăţii. Pentru moment, marele proiect al regionalizării rămâne blocat.

Regionalizarea si descentralizarea, aşa cum au fost creionate aratau ca o formă fără fond.

Se vorbea despre descentralizare însă nu se spunea nimic despre descentralizare fiscală şi redistribuţie, se vorbea despre absorbţie de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitate administrativă, se vorbea despre reducerea disparităţilor economice, dar nu se aduceau argumente şi planificări de dezvoltare regională. În plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare judeţele sau regiunile financiar şi politic. Gestiunea banilor urma să fie de 50 local şi 50 central, fără nicio schimbare faţă de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie făcut nu vorbea deloc despre reforma unităţilor administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, oraşe): 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explică clar acest lucru aici:

Regionalizarea, aşa cum a fost propusă nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCR legea încălca principiul autonomiei locale, regimul consituţional al proprietăţii, exigenţele de claritate (de exemplu Agenţiile pentru Protecţia Mediului apartinând Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecând in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) şi principiul legalităţii. De asemenea, nu au existat măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost şi sisteme de indicatori de monitorizare.

Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?

Fondurile europene

2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, România clasându-se încă pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple şi am vorbit despre ele. Mai multe analize puteţi găsi aici. Printre cei mai importanţi factori care au dus la dezastrul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare şi stabilirea unor obiective incoerente în documentele strategice, înainte de 2007, coroborată cu lipsa strategiilor de dezvoltare locală şi regională, birocraţia excesivă şi lipsa de comunicare între ministere şi organismele regionale, lipsa co-finanţării, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar şi a autorităţilor de management (slaba documentare a aplicaţiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public şi privat, eşecul de a menţine specialişti în administraţia publică. etc). Alţi factori au fost legaţi de gestionarea incorectă a fondurilor de pre-aderare (peste 90% din fondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparenţă a banilor europeni, nepotismele şi clientelismul din administraţie (achiziţii publice “aranjate”, proiecte “cu dedicaţie”),  instabilitatea politică (în România s-au schimbat ministerele şi miniştrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale în perioada 2008-2012 au fost implicaţi patru miniştri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea şi Leonard Orban), lipsa înţelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles şi lista poate continua.

În prezent, România a definitivat Acordul de Parteneriat în cadrul Comitetului Interinstituţional pentru 2014-2020 şi aşteaptă unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea, probabil, beneficiarii români vor putea accesa fondurile pentru această perioada, abia la începutul lui 2015. Asta în cazul în care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul României. Precizez acest lucru, deoarece cu puţin timp în urmă, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională a declarat: „Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei în realizarea Masterplanului”.

S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv şi de urmat. Polonezii au urmărit consolidarea cooperării la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor şi ale actorilor publici şi privaţi; consolidarea capacităţilor guvernelor  sub-naţionale; sprijinirea responsabilităţii, la toate nivelurile de guvernare şi de monitorizare a performanţelor politicilor regionale şi sectoriale. Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajaţi în sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public şi clarificarea distribuţiei competenţelor între regiuni, districte şi municipii au fost măsuri care s-au luat cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa cadrului de guvernare multi-nivel şi a politicii de dezvoltare regională. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe lângă aceste acţiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de către regiuni şi specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operaţionale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune în parte), PO Polonia de Est şi o componentă regională a PO de resurse umane,  aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocaţi pentru investiţii în voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificată de procesul descentralizat de dezvoltare regională.

Din păcate, noi nu avem nimic în comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020 banii fiind gestionaţi tot la Bucureşti, având un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care să fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea înţelegem cu ce se mănâncă PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili în materie de parteneriate şi proiecte, iar guvernanţa multi-nivel lipseşte cu desăvârşire.

Luând în considerare aceste probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Cărbunaru,  îşi propune să răspundă la următoarele întrebări:

• Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbţie mai bună a fondurilor europene?
• Ce trebuie făcut pentru o mai bună absorbţie în viitoarea perioadă, la nivel instituţional, însă şi din partea beneficiarilor?
• Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai bună absorbţie?
• Care este viziunea candidaţilor români la PE asupra regionalizării?

În caz că sunteţi interesaţi de această dezbatere sau de celelalte dezbateri legate de democraţie, agricultură, Schengen, mobilitatea forţei de muncă, vă puteţi înscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie,  la Eurosfat, da?

EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene şi este organizat de Europuls şi Centrul Român de Politici Europene sub înaltul patronaj al Parlamentului European, Preşedinţiei elene a Consiliului UE şi a Camerei Deputaţilor şi numeroşi parteneri (Fundaţia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei şi Irlandei la Bucureşti, Fundaţia Konrad Adenauer-Programul Statul de Drept Europa de Sud Est, Institutul Aspen România, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Institutul Qvorum, RFI România, Money Channel, Adevărul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)

Scopul evenimentului este de a reuni societatea civilă, politicieni, mediul de afaceri şi cetăţeni, pentru a contura poziţiile dar şi aşteptările pe care aceştia le au faţă de Uniunea Europeană. Evenimentul se va desfăşura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, în Bucureşti şi va fi intitulat „Europa, încotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din două reuniuni plenare şi din şase ateliere. Cele două reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu şi Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari români (Cristian Preda, Ioan Mircea Paşcu, Corina Creţu), reprezentanţi ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) şi politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Preşedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Preşedinţia Comisiei Europene).