Un sfert de secol de puşcărie pentru „rectorul“ Academiei Infractorilor, Adrian Botez. 300.000 a costat capturarea grupării acestuia

Un sfert de secol de
puşcărie pentru „rectorul“ Academiei Infractorilor, Adrian Botez. 300.000 a costat capturarea grupării acestuia

Adrian Botez FOTO Inquam Photos Octav Ganea

24 de ani, două luni şi 20 de zile este condamnarea pe care a primit-o Adrian Botez zis „Tâţă” în dosarul în care a fost judecat pentru că a coordonat spargerea a zeci de magazine de lux din occident. Capturarea celor 100 de membri ai grupării de tâlhari a costat statul român peste 300.000 de euro.

Membrii „Academiei infractorilor”, reţeaua formată din crema hoţilor români, care în doar doi ani a furat bijuterii în valoare totală de aproximativ zece milioane de euro, din magazine de lux din Europa, au fost condamnaţi definitiv joi la ani grei de închisoare. Concret, liderul grupării, Adrian Botez, zis „Ţâţă”, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 24 de ani, două luni şi 20 de zile de închisoare cu executare şi ar trebui să plătească un milion de lei cheltuieli judiciare.

Iniţial, judecătorul de la Tribunalul Bucureşti a stabilit că vechiul Cod penal îi este mai favorabil, astfel că Adrian Botez a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru 24 de fapte de instigare la tâlhărie în formă continuată, respectiv la şase ani de închisoare cu executare pentru instigarea la furt calificat, pentru o faptă comisă pe 5 aprilie 2011, la trei ani şi patru luni de închisoare pentru constituire a unui grup infracţional organizat, în stare de recidivă, la şase ani şi opt luni pentru instigare la tâlhărie calificată, pentru o altă faptă din decembrie 2015, din Milano. Tot atunci, Botez a mai fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare pentru instigare la tâlhărie calificată în Aarhus-Danemarca, în 10 aprilie 2015. În final, instanţa a contopit toate aceste pedepse, iar în final a stabilit ca Botez să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani de închisoare, la care a adăugat spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând 22 de ani, cinci luni şi zece zile de închisoare. La aceştia, judecătorul a adăugat un rest de pedeapsă de doisprezece ani de închisoare rămas neexecutat după o sentinţă mai veche a Tribunalului Bacău, rezultând astfel 34 de ani, cinci luni şi zece zile de închisoare. Pedeapsa rezultantă finală a fost stabilită de judecător la 30 de ani de închisoare, „cuantum redus la maximul general al pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate”.

Imediat după pronunţare, Botez a atacat sentinţa astfel, că după un nou process magistraţii Curţii de Apel au decis ca acesta să fie condamnat la 26 de ani de închisoare. 

Au speriat vestul

Ancheta în acest dosar a început în 2013, când Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a început monitorizarea activităţii infracţionale a grupării conduse de Adrian Botez, zis „Ţâţă”, grupare ce se ocupa cu tâlhării, furturi şi jafuri pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Cei 100 de membri ai reţelei erau organizaţi după reguli militare, aceştia având un regulament strict de funcţionare. Mai exact, persoanele recrutate erau antrenate, coordonate şi controlate special pentru a pătrunde în forţă în magazine de lux de bijuterii şi ceasuri de pe teritoriul Uniunii Europene.

Persoanele recrutate nu ştiau unde au loc antrenamentele

 Membrii acesteia erau antrenaţi în imobile închiriate special în acest scop, cu geamuri acoperite cu folii negre. Erau duşi în aceste imobile cu saci negri pe cap. Erau amprentaţi, li se întocmeau dosare personale şi li se luau probe ADN. Mai mult, în aceste dosare erau menţionate numele membrilor familiei şi datele personale ale membrilor familiei, ale prietenilor, ale rudelor şi chiar ale prietenelor. De asemenea, erau chestionaţi despre viciile pe care le aveau.

Casele de antrenament au fost închiriate în Bucureşti, Cluj, Constanţa, iar programul de pregătire dura 90 de zile.

„După mulţi ani în care eram obişnuiţi cu destructurarea unor grupări infracţionale care acţionau după reguli nescrise, iată că avem una cu reguli scrise, fiind descoperit un cod. Regulile acestui grup sunt adunate într-un cod numit «Regulamentul Academiei Infractorilor Români». Este un cod cu capitole distincte referitoare la pregătirea fizică, pregătirea psihică, teoretică şi de anchetă prin care trebuia să treacă fiecare membru al acestei grupări”, a mai spus Hosu. Aceasta a precizat că „Academia infractorilor români” figura în cod ca înregistrată la Interpol, la Europol şi la DIICOT.

Când acţionau, membrii grupării ştiau exact magazinele de lux în care trebuiau să intre şi măsurile de protecţie ale acestora. Erau pregătite din timp posibilităţile de atac, traseele de fugă, niciodată nu se foloseau pentru fugă autoturisme. De asemenea, era cunoscut din timp locul unde puteau fi lăsate sau îngropate temporar bijuteriile furate, tabăra infracţională fiind stabilită întotdeauna la periferia acestor oraşe. Jafurile erau comise atât pe timpul zilei cât şi pe timp de noapte, fiind folosite inclusiv cocktail-uri molotov pentru pătrunderea în magazine. Au fost jefuite în acest fel magazine de pe teritoriul Marii Britanii, Italiei Franţei, Austriei, Belgiei, Germaniei, Olanda şi Andorra. Fiecare atac dura 60 de secunde, iar cineva stătea la uşă pentru a cronometra. Se acţiona după metoda celebrei grupări sârbe „Pantera roz”.

Suspecţii prinşi: „Nu văd, nu aud, nu vorbesc”

Ulterior, toată marfa şi toate sumele de bani pe care le obţineau membrii grupării erau aduse şi investite în România. În momentul în care un membru al grupării era capturat, acesta comunica întotdeauna cu liderul grupării prin scrisori adresate familiei sale în care era folosit un limbaj codificat prin care liderul era atenţionat cu privire la greşelile comise care au dus la capturarea sa, la greşelile eventuale ale colegilor de echipă şi la participanţii rămaşi în libertate pe teritoriul acelui stat.

De asemenea, liderul grupării era asigura întotdeauna de tăcerea celui care era capturat. Gruparea funcţiona după legea „Omerta”: nu văd, nu aud, nu vorbesc.

Cum era structurată „Academia”

Exista un comandant suprem, un contabil, ofiţeri activi de o anumită vârstă şi ofiţeri în rezervă. Existau avocaţi pentru membrii grupării, acuzaţi în cadrul grupării de trădare. Ancheta DIICOT în acest dosar a costat 300.000 de euro, fiind una dintre cele mai scumpe ale instituţiei. Mai mult, urmărirea penală în acest caz a însemnat implicarea a aproximativ 200 de anchetatori de la SRI, Direcţia Operaţiuni Speciale (DOS), Investigaţii Criminale, Jandarmerie şi DIICOT, care au lucrat în colaborare cu alţi oameni ai legii din străinătate. Ceilalţi şapte condamnaţi - Claudiu Laurenţiu Păvalucă, Cătălin Bogdan Rusu, Constantin Manea, Vlăduţ Romeo Zîmbrean Sbranca, Vasile Stoleru, Valentin Dorin Păvălucă şi Constantin Cătălin Crăciun - erau toţi în arest la data condamnării definitive.

Botez, eliberat din „greşeală” 

Liderul reţelei Adrian Botez a fost capturat pe 16 ianuarie 2015 după ce fusese eliberat din Arestul Capitalei, deşi tocmai primise o condamnare la zece ani de închisoare pentru că a încercat să îl omoare pe Dumitru „Puiu” Mironescu. Practic, „Ţâtă” a fost lăsat să plece de subofiţeri de la arestul Poliţiei Capitalei, care tocmai primiseră o minută de la Curtea Supremă  în care se arăta că Adrian Marin Botez a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare. Angajaţii de la arest s-au scuzat spunând că ar fi interpretat în mod greşit documentul trimis de instanţă şi ar fi crezut că Botez trebuie de fapt pus în libertate.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: