La zece ani de la ceea ce părea încheierea lor definitivă, la 15 ani de la închiderea performantului său birou din Capitala României, la 23 de ani de la mutarea sediului central al complexului Europa Liberă-Libertatea de la München la Praga de mâine Europa Liberă revine.

Din punctul de observaţie din care mă aflu, pot doar deduce motivele care au condus administraţia Trump şi Congresul Statelor Unite să ia decizia de a corecta ceea ce, din perspectiva a ceea ce se întâmplă, în ultimii ani în România, pare a fi fost o măsură cel puţin pripită. Debilitată economic, trecută în proprietatea unor inşi care o văd exclusiv ca pe o afacere, care sunt gata oricând să îşi vândă sufletul, să distorsioneze adevărul, din ce în ce mai încălecată politic, în marea ei majoritate trecută în serviciul PSD şi al satelitului său politic, ALDE, presa din România, chiar şi aceea care se auto-intitulează quality, este din ce în ce mai îndepărtată de regulile elementare ale profesiei de jurnalist. Puţine din vechile gazete mai rezistă, multe dintre televiziunile private sunt goarne ale PSD şi ale lui Liviu Nicolae Dragnea ( acesta este cazul unor posturi precum România tv şi Antena 3), postul public de Radio şi Televiziunea Română şi-au pierdut până şi bruma de credibilitate pe care o aveau înainte ca în fruntea lor să fie numiţi inşi fără coloană vertebrală, servanţi de partid de genul lui Georgică Severin şi Doina Gradea. Consiliile de Administraţie ale TVR şi SRR sunt drastic politizate, populate de oameni fără anvergură intelectuală, de sinecurişti de partidţ Comitetele directoare nu fac decât să vegheze la îndeplinirea ordinelor venite pe filieră politică. Se vede cu ochiul liber că audio-vizualul din România este mai precar şi economic, şi, pe cale de consecinţă, şi editorial faţă de cum era în anul 2008.

 În aceste condiţii, emisiunile, difuzate prin internet şi pe reţelele sociale de Radio Europa Liberă, au rostul de a fi un întăritor pentru puţinele medii electronice româneşti care şi-au mai păstrat independenţă, o alternativă, un model de echilibru, corectitudine şi profesionalism.

Să reamintim că Radio Europa Liberă şi, mai apoi, Radio Libertatea  au fost create la începutul anilor 50 ai secolului al XX lea, în vremea administraţiei Eisenhower. Ca semn al ofensivei politicii americane în lupta anti-comunistă. Creatorii celor două posturi au dorit de la început ca la microfoanele lor să aibă liber acces preponderent oameni veniţi direct din ţările Estului căzute în sfera de influenţă şi sub cizma Moscovei. Şi a comunismului sângeros de tip Stalin. Fără a fi rupte total de marile teme ale politicii externe americane, Radio Europa Liberă şi Radio Libertatea  nu au fost niciodată posturi guvernamentale. Voci ale guvernului Statelor Unite. Independenţa lor editorială a  fost garantată şi întărită de ceea ce angajaţii cunoşteau sub numele de Carta Radioului. O Cartă, un complex de reguli  care le garantau independenţa, dar le şi temperau posibilele, omeneştile excese, emotivitatea excesivă, surplusul de implicare. De aici, desigur, şi frustrări personale, de aici şi unele tensiuni cu fruntaşii ceva mai radicali ai Exilului.

 Radio Europa Liberă  în limba română, al cărui ascultător constant am fost încă din 1976, a avut şansa unor mari directori. Noel Bernard, Ghiţă Ionescu, iar Bernard care a şi dat forma modernă a Departamentului, Mihai Cismărescu, Vlad Georgescu. De la microfonul postului au putut fi ascultate voci de excepţie. Ion Popa, Vladimir Ionescu, Nestor Ratesh,  Mircea Carp. Mircea Vasiliu, Romilo Lemonidis, Victor Eskenasy la Programul politic, Emil Georgescu, Neculai Constantin Munteanu. Şerban Orescu, Emil Hurezeanu, Mircea Iorgulescu, Carmen Pompey la Actualitatea româneacă, Eduard Motaş şi Doina Xifta la Din lumea comunistă, Cornel Ianatoş şi Aristide Burileanu la Radiomagazin, ştiriştii Alessandro Cifarelli, Edelina Stoian. Dan Comşa, Tiberiu Stoian, Andi Ştefănescu, Ileana Giurchescu, Liviu Tofan, Cornel Chiriac, Radu Maltopol şi Andrei Voiculescu cu programele lor muzicale, Octavian Vuia şi Nicolae Stroescu autori ai programelor religioase, crainicii Ioana Măgură-Bernard, Gertrud Dumitrescu, Ion Ioanid, Annie Popper, mai vechii Ortanse Cisek şi Andrei Dângă. Şi mulţi, mulţi alţii. Şi, desigur, inegalabilii Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi Gelu Ionescu, autorii unor memorabile emisiuni de cultură.

Mutarea Radioului de la München la Praga a adus modificări consistente de personal. Alte voci, aceleaşi idealuri. Începând de mâine ne vom reîntâlni cu Sabina Fati, Ileana Giurchescu. Sorin Şerb, Victor Eskenasy, Dan Alexe. Vor fi, desigur, şi surprize. Tuturor, succes! Românii au nevoie de Radio Europa Liberă.

Iar Radio Europa Liberă înseamnă oameni. Oameni care au ceva de spus.