Purtătorul de cuvânt al Ambasadei Chinei, pe urmele lui Kuzmin: admonestarea presei libere şi insinuări la adresa României

FOTO Shutterstock

În ultima vreme, necazurile aduse de epidemia de coronavirus au fost dublate de tot mai multe pasiuni ale unor actori internaţionali dar şi de acţiuni de PR, dublate de tentative de poziţionare publică şi de a folosi ajutorul umanitar sau livrarea de produse necesare combaterii epidemiei de coronavirus contra cost, pe comandă, pentru avantaje politice şi de imagine.

Campioana acţiunilor, subliniată de documentele interne ale UE scăpate public, este Rusia, care utilizează nenorocirea globală pentru a se poziţiona şi a forţa îndeplinirea agendei politice şi geopolitice propria, pentru a rupe relaţia transatlantică şi unitatea europeană, prima vizată fiind, astăzi, Italia, cea mai încercată ţară europeană şi cu cel mai mare număr oficial de decese.

Nu credeam că în momentele de restrişte şi de mâhnire generală, de ananghie economică pentru mulţi români şi de luptă încleştată cu inamicul invizibil, cineva îşi va permite să joace ţonţoroiul pe morţi şi bolnavi de coronavirus, pe rudele cernite şi plânse după pierderea celor dragi, pe supărarea oamenilor de a-şi vedea veniturile puse sub semnul întrebării, locurile de muncă ameninţate, viitorul nesigur. Iată, totuşi, că exemplul lui Valeri Kuzmin - Ambasadorul rus la Bucureşti, obişnuit al acţiunilor nediplomatice şi care alterează relaţiile dintre state - face prozeliţi.

De data aceasta, cel mai activ se dovedeşte purtătorul de cuvânt al Ambasadei Chinei la Bucureşti, cel care a emis două comunicate succesive, pe 27 şi 30 martie, prin care face presiuni şi atentează la libertatea presei din România. O face în modul cel mai neprofesionist cu putinţă şi, credem noi, fără ca ambasadorul Chinei la Bucureşti, distinsa doamnă Jiang Yu, să fi fost consultată sau să fi aprobat un asemenea demers.

Spun că un asemenea demers incalificabil, care atacă direct instituţii media numindu-le – Kanal D, Republica.ro şi nenumite “alte surse mass-media şi comentatorii individuali” – este inacceptabil în România şi în relaţiile bilaterale româno-chineze, şi că diplomaţii de carieră şi cei care cunosc ţara noastră ştiu că această abordare nu va fi acceptată vreodată şi că antrenează consecinţe. Motivaţiile demersului ar fi rivalităţile cu Statele Unite şi informaţiile venite de peste Ocean, zice-se, sau interpretările insidioase fără a cuprinde şi punctul de vedere chinez.

Valeri Kuzmin (foto sus) şi-a depăşit demult statutul de diplomat şi a venit la Bucureşti, cum a funcţionat şi la Chişinău, pentru a distruge şi tensiona relaţiile bilaterale româno-ruse, pentru a jigni şi a nu respecta istoria României, pentru propagandă şi şi-a făcut un titlu de glorie din numărul de chemări la ordine la MAE. Însă China a fost partenerul României şi cele două state împărtăşesc relaţii vechi, tradiţionale, de respect reciproc, care au substanţă mult mai profundă, inclusiv în relaţiile complicate cu fosta URSS şi Federaţia Rusă succesoare.

România a apreciat întotdeauna înclinaţia spre respectabilitate şi evitarea tensiunilor şi fricţiunilor bilaterale de către China. România a respectat fără abatere politica unei singure Chine aşa cu aşteaptă – şi s-a întâmplat până astăzi – ca şi China să respecte Parteneriatul Strategic între România şi SUA, valorile democratice în România, libertatea presei şi politicile statului român.

Imaginea Chinei este considerată mai degrabă pozitivă în România, în ciuda unor numeroase semnale şi probleme punctuale care se discută la nivelul canalelor diplomatice. Pe relaţia bilaterală, nu s-a pus niciodată problema în altă formă decât a unei deschideri şi cooperări, în limita statutului celor două state, cu România partener strategic al SUA, membră a NATO şi a Uniunii Europene. Şi regimul comunist (o ţară două sisteme), şi dosarul drepturilor omului în China nu sunt în prim planul relaţiilor bilaterale, fiecare parte înţelegând baza de valori pe care se întemeiază drumul celeilalte şi preferând ambiguitatea constructivă şi recursul la relaţiile tradiţional bune dintre cele două state. Respect ce vizează şi abordarea dezvoltării sistemului 5G cu firme din China, care a fost clarificată de acordul bilateral româno-american, aşa cum statutul investiţiilor chineze în România este supus regulilor europene şi competiţiei libere şi corecte.

Pe această bază, nimeni nu ar fi imaginat că pe site-ul ambasadei, un reprezentant diplomatic acreditat de China la Bucureşti îşi permite să obrăzuiască presa liberă, şi asta cu atât mai puţin în momente tragice precum cele pe care le traversăm. Cum întreaga societate românească s-a raliat conducerii actuale în situaţie de urgenţă pentru a traversa criza, numai acţiuni de PR subterane sau reacţii nepotrivite ale diplomaţilor chinezi nu sunt de dorit în această perioadă, chiar şi numai din cauza reacţiilor adverse pe care le pot stârni la publicul român.

România respectă libertatea presei, libertatea cuvântului şi dreptul la opinie, o ştie foarte bine China şi reprezentanţa sa la Bucureşti. Deci orice referire la presă şi orice tentativă de presiune asupra mass media libere din România este inacceptabilă. Ca şi punerea pe seama statului român a poziţiilor liber exprimate în presă sau posibila aşteptare a unei intervenţii eventual represive a statului român asupra presei.

România nu discută abordările interne ale Chinei în relaţiile bilaterale faţă de libertatea presei, acuzaţiile privind lipsa informaţiilor corecte în criza de coronavirus, nu comentează ascunderea sau nu a numărului de cazuri şi nu comentează responsabilităţi discutate în procese în organisme internaţionale asupra Chinei tocmai pentru declanşarea pandemiei, şi nici nu pretinde nimic din partea Chinei în nefericita izbucnire a actualei molime care macină vieţi şi resurse la nivel mondial. Tot astfel cum nu discută  tratarea libertăţilor minorităţii musulmane din Xinjiang, cum apare în rapoarte internaţionale. De aceea şi China e aşteptată să respecte valorile statului român acreditar, la nivelul fiecărui diplomat în parte.

Motive de diferenţe de opinii şi puncte de vedere între România şi China pot fi multe, inclusiv în relaţiile bilaterale sau în acţiuni de imagine sau pseudo-sondaje lansate pe piaţă în timpul crizei care par să avantajeze ca imagine China în detrimentul SUA şi UE. Sunt teme ce sunt tratate pe canale diplomatice doar în momentul în care depăşesc un anumit nivel de impact ce devine deranjant, în spiritul bunelor relaţii bilaterale.

De aceea pare absolut neverosimilă şi cel puţin la fel de gravă şi incalificabilă este şi sugestia subliminală din comunicatele publicate, cu precădere a celui din 27 martie, ce se coroborează cu poziţia dominantă a Chinei sau chiar poziţia de producător exclusiv de pe piaţă în ceea ce priveşte echipamente medicale şi de protecţie din lume. Formulări de tipul “Suntem dispuşi să continuăm să colaborăm cu comunitatea internaţională, inclusiv România”, în domeniul prevenirii şi controlului epidemiilor, “pentru a răspunde în comun provocărilor epidemice şi pentru a menţine securitatea globală a sănătăţii publice”, juxtapusă cu referirea la producţia de materiale şi echipamente medicale şi cu pomelnicul privind livrarea de ajutoare în diferite state şi colţuri ale lumii e menită să transmită subliminal ideea că, dacă pretenţiile Chinei în chestiunea unei acţiuni asupra presei libere nu sunt îndeplinite, China ar putea să reacţioneze şi altfel.

O ameninţare a României, formulată chiar şi în această manieră şi cu asemenea termeni, chiar şi în această variantă subliminală, este inacceptabilă şi se poate constitui într-o ameninţare directă la adresa bunelor relaţii bilaterale, fiind lesne interpretabilă ca o tentativă de constrângere a autorităţilor statului român, în momentele cele mai grele ale combaterii crizei de coronavirus. Considerăm acest demers neavenit şi periculos, şi solicităm distinsei doamne ambasador Jiang Yu şi MAE chinez să reacţioneze de îndată pentru clarificări şi îndepărtarea diplomatului/diplomaţilor vinovaţi de acest comportament incalificabil şi inacceptabil la Bucureşti şi în orice capitală a lumii.

Reprezentanţa diplomatică a Chinei la Bucureşti e necesară întăririi relaţiilor bilaterale, înţelegerii şi cunoaşterii României, a valorilor, poziţiilor şi culturii sale, şi nu are nicidecum menirea să profeseze amestecul în treburile interne, propaganda nesăbuită în momente grele de criză şi în nici un caz orice tip de insinuări sau constrângeri asupra autorităţilor române sau presei independente. Aşa cum respectul faţă de statul chinez, popor şi regim sunt prezente oricând, în orice acţiune sau declaraţie, şi sunt obligatorii pentru diplomaţii români acreditaţi la Beijing şi întregului personal al MAE.