Primeneala pascală a României hâde

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A plouat în toată ţara, România hâdă şi-a schimbat faţa într-o faţă zâmbitoare la soare. Dar oamenii, românii au rămas trişti, adânciţi în necazuri, probleme şi griji! Natura a venit să cureţe şi să împrospăteze nu doar aerul, străzile, oraşele şi satele româneşti, ci a a început să asaneze şi lucrurile urâte provocate de oameni şi de nepăsarea autorităţilor. Poate să spele şi păcatele oamenilor!

Până pe la mijlocul lunii aprilie 2022, patria noastră frumoasă, primitoare în ultimul timp şi protectoare şi pentru oropsiţii sorţii, fugiţi de bombele războiului din Ucraina, arăta urât, mirosea groaznic, fumega intens, iar aerul devenise aproape irespirabil! Pe lângă că era respingătoare, aproape că devenise nefrecventabilă!

Odată cu intrarea în drepturi a primăverii adevărate, în ciuda răzvrătirii vremii, cu frig ca iarna, vânt puternic, ploi, lapoviţă şi ninsori la munte, atmosfera a început să se primenească. Aerul a devenit respirabil, curat, chiar proaspăt. Natura, vegetaţia, florile, pomii au dat startul renaşterii ciclice. Au venit şi păsările călătoare!

Chiar dacă de paştele catolic şi evreiesc, de floriile ortodoxe vremea a fost câinoasă, acesta a fost doar un semn că a început marea primeneală a României hâde într-un verde crud, într-o bucurie florală, care încântă atât ochii cât şi simţul cu multitudinea parfumurilor naturale.

Natura a venit să cureţe şi să împrospăteze nu doar aerul, străzile, oraşele şi satele româneşti, ci a a început să asaneze şi lucrurile urâte provocate de oameni şi de nepăsarea autorităţilor.

Săptămâna patimilor a început cu zile de ploi aproape necontenite, binefăcătoare, venite după o lungă perioadă de secetă, la limita timpului pentru a putea salva pământul şi natura lui însetate şi a le readuce la viaţă. Şi poate, pentru a mai spăla din păcatele oamenilor! A plouat în toată ţara, România hâdă şi-a schimbat faţa într-o faţă zâmbitoare la soare. Dar oamenii, românii au rămas trişti, adânciţi în necazuri, probleme şi griji!

Marţi 19 aprilie, am luat centrul Bucureştiului la pas, în timpul unei ploi abundente, curate, liniştite, purificatoare. Necesare! Care a spălat străzile, clădirile, mizeriile produse de oameni şi necurăţate de nimeni. Demult nu am mai făcut o plimbare de ore în şir, fără umbrelă, prin ploaie.

Când eram copil mă bucuram foarte spontan de primele ploi, de zăpezile venite din cer cărora acum le ducem dorul în majoritatea ţării! Ca mine se bucurau toţi copiii, dar şi adulţii. Se spune că ploaia aduce belşug, dacă vine la timp, curată, liniştită, atunci când natura, plantele, animalele şi oamenii au mai mare nevoie de ea!

Din păcate, acum, la ploaia din marţea săptămânii patimilor, pe străzi, în pieţe, în mijloacele de transport în comun, în magazine, peste tot pe unde am mers, am întâlnit doar feţe triste! Am văzut doar oameni cu mine triste, cu preocupări, cu îngrijorări, cu telefoane în mâini şi la urechi, cu problemele şi gândurile lor. Fără zâmbete, fără chef de viaţă!

Asta am văzut pe feţele românilor! De ce, din ce cauze? Nu ştiu!

I-am văzut şi pe oropsiţii de refugiaţi ucraineni, femei şi copii! Foarte tăcuţi, trişti, îngrijoraţi, preocupaţi de soarta lor, a ţării, a celor dragi, a viitorului incert! Îşi purtau cu demnitate crucea! Pe lângă tristeţea oarecum nefirească a românilor, feţele refugiaţilor ucraineni exprimă trăirea unor sentimente, stări mult mai profunde!

Ploua torenţial! La semaforul de la Intercontinental am întâlnit două adolescente ucrainence, păreau să nu aibă mai mult de 18-19 ani. Semănau foarte tare, probabil erau surori. Amândouă, aveau desenate pe faţă, în dreptul ochiului drept, şiraguri de lacrimi, care se scurgeau odată cu ploaia pe feţele lor tinere, frumoase, dar plânse! Râuri de lacrimi!

Roşul semaforului le-a prins la marginea trecerii de pietoni. Una dintre ele a apucat din fugă să traverseze, în timp ce cealaltă s-a oprit preventiv din faţa maşinilor care făceau la dreapta, stropind totul în cale. Cea care a traversat avea umbrelă şi a încercat să-şi strige sora aflată pe cealaltă parte a trecerii, în timp ce-i şiroiau lacrimile ploii pe ochi, pe faţă. Zgomotele străzii le acopereau vocile, astfel că au tăcut, căutându-se din ochi. Se priveau neajutorate şi îngrijorate una pe cealaltă!

Nici ele, ca nici alţi năpăstuiţi ai războiului, femei, copii, fugiţi din faţa gloanţelor, bombelor, tancurilor nu ştiu ce le rezervă viitorul, viaţa! Nu ştiu ce se întâmplă cu cei dragi, bunici, părinţi, fraţi, surori, soţi, rude rămase în calea războiului. Nu ştiu nici dacă se vor mai putea întoarce vreodată la locurile lor natale, la casele lor care nu mai există!

Aproape că au pierdut totul, doar viaţa, speranţa şi credinţa le-au mai rămas.

Îşi pun speranţele în ajutorul oamenilor de aici sau din alte ţări, care nu i-au lăsat de izbelişte. Speranţele în Dumnezeu!

Ei sunt victimele unor aşa zis creştini, aşa zis fraţi ruşi, cu care au trăit înainte ani de zile în pace, dar care s-au transformat fără motiv în nişte diavoli ai războiului, bestii care urmăresc doar să-i ucidă, să-i distrugă, să-i masacreze chiar dacă nu au nicio vină! Militari ruşi criminali, jefuitori, violatori, conduşi de minţi şi ordine diabolice de către lideri, care se declară creştini, dar nu au nicio treabă cu valorile creştinismului!

Nimeni nu ştie cât o să mai dureze acest război criminal! Câţi vor mai muri şi câţi vor mai rămâne în viaţă traumatizaţi pe multe generaţii de aici înainte?

Mulţi dintre noi, dintre oameni ne gândim dacă măcar de Paştele otodox vor tăcea armele, lăsând loc unui armistiţiu în timpul celebrării marii Învieri a Domnului Isus Hristos, la fel cum au făcut militari creştini germani şi francezi, în timpul Crăciunului, în primul război mondial?

Oare diavolii ruşi, orcii criminali se vor putea opri din ucis, în numele Domnului, al ortodoxiei şi creştinismului pe care le invocă?

Nimeni nu ştie!

Să sperăm că Învierea va fi semnul speranţei de pace, de oprire a războiului, a uciderii, a preţuirii vieţii şi oamenilor acestui pământ!

După nori, după furtuni, ploi, cataclisme răsare întotdeauna soarele! Binele biruie răul!

Hristos a înviat, oameni buni! Pacea fie cu toţi!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite