Preşedintele François Hollande îl primeşte „cu recunoştinţă" pe acest „prieten" de care Franţa nu va uita [ca şi comisar european pentru Agricultură, Dacian Cioloş "a făcut lucruri excepţionale pentru agricultorii francezi", a spus Hollande, însă curios, cred că aproape toţi şefii europeni de stat ar putea spune acelaşi lucru!], şi îi promite "că va vizita în acest an România". Mai mult, acelaşi preşedinte vorbeşte entuziast despre  foarte buna idee de a deschide aerian spaţiul Schengen pentru România.

La atelierul lui Constantin Brâncuşi, directorul Centrului Pompidou îl primeşte fericit pe acest reprezentant al României care face o escală în inima unei capitale care nu încetează să recunoască în triada Brâncuşi-Cioran-Ionesco o imagine sublimă a culturii europene.

Enrico Letta, fostul prim-ministru italian, acum profesor asociat la Sciences Po Paris, la catedra de afaceri europene, primeşte călduros un fost colaborator şi prieten de la Bruxelles, pe care-l tutuieşte în faţa unei săli arhipline de studenţi (nu doar români, ci francezi, chinezi...):

50 de studenţi români din campusul Sciences Po din Dijon au venit cu un autocar pentru a asista la această oră de elogiu adus drumului parcurs de România în Uniunea Europeană.

"Suntem o ţară ataşată valorilor europene, mai mult de 70% din români cred în continuare în aceste valori, la aproape zece ani de la adeziune), iar rolul nostru logic, normal, de gardian al valorilor democraţiei europene, într-un areal în care unele ţari au în acest moment populaţii frustrate de prea rapida ingurgitare a etapelor [Ungaria, Polonia] este o consecinţă a felului calm, lent dar sigur, cu care am înaintat pe drumul european", avea el să explice în faţa audienţei fermecate de acest european. "Care are un singur defect, nu a făcut Sciences Po, a afirrmat Frederic Miot, directorul prestigioasei instituţii europene de învăţamânt. A urmat studii la Rennes şi Montpellier, însă oricând va dori să vină să ocupe un post de profesor aici, de conducător de studii, uşile îi sunt deschise!"

Diaspora românească, la ambasadă, nu îi permite nici să răsufle. Ambasadorul Moldovei, Lilian Morar,  prezent la concertul dat de maestrul Eugen Doga, cu ocazia Zilei Culturii Române, primeşte salutul primului ministru, recunoscător deja...De bună voie şi nesilit de nimeni, cum am putea spune, premierul Cioloş s-a transformat peste noapte în ambasador al cauzei Moldovei la Paris, smulgând uşor din partea preşedinţiei şi senatului francez promisiunea de a considera de acum înainte Moldova ca parte a proiectelor propuse României! In timp ce la Chişinău guvernul Pavel Filip se situa foarte departe de acest nou nucleu pro-moldovean din Europa occidentală.

Dar cine este acest "semi-zeu" al spaţiului politic românesc, total apoliticul care suscită admiraţia Franţei, după ce a fermecat Berlinul, în urmă cu câteva zile? Ei bine, francofon şi francofil, Dacian Cioloş a reuşit cu tact şi discreţie, urmărind un singur scop ca şi comisar european - "să-mi fac treaba exemplar, mândru că sunt român", cum declara într-un interviu acordat în urmă cu câţiva ani Dilemei vechi, acest "european convins" de pe coperta revistei Qmagazine - să câştige credit pentru un orizont pe care analiştii îl intuiesc european.

Uşile capricioaselor instituţii franceze s-au deschis ca prin farmec iar premierul a trebuit, regretând, să refuze un mănunchi de alte instituţii care nu au putut intra în programul foarte scurt al vizitei. In dimineaţa acestei zile, Dacian Cioloş va susţine o conferinţă în faţa oamenilor francezi de afaceri, din puternicul organism care le este dedicat, Medef. Aseară reuşise şi să anunţe participarea Franţei la comemorarea centenarului creării statului român modern. O zi deci de succes pentru tânăra nouă/veche echipă a proaspătului ambasador al României la Paris, Excelenţa sa Luca Niculescu, aptă să prepare vizita în ...câteva zile!

Sezonul Dacian Cioloş în guvern va fi trecut, probabil, la orizontul anului 2018...însă sezonul cultural românesc va fi începând, atunci, în Paris. Un prim ministru cu viziune de ardelean, aş zice. Nu aşa ar trebui să fie toţi liderii noştri, să sfinţească locul?