Povestea turcilor care au scos SRI din anchetele penale. DIICOT: Transferau 1 milion de euro în Dubai în mai puţin de două ore

Ancheta în acest caz a fost făcută de procurorii  DIICOT

„Adevărul” dezvăluie cine sunt inculpaţii care au ridicat, prin intermediul avocaţilor, excepţia de neconstituţionalitate prin care s-a decis că ofiţerii SRI nu mai pot face acte de urmărire penală în dosarele penale. Este vorba de o grupare formată din cetăţeni iranieni, turci şi chinezi care s-ar fi ocupat de transferul unor sume uriaşe de valută în Orientul Apropiat şi China.

Excepţia admisă de judecătorii Curţii Constituţionale a României potrivit căreia este neconstituţional ca Serviciul Român de Informaţii să desfăşoare activităţi de supraveghere tehnică, susţinând că această instituţie nu are atribuţii de cercetare penală a fost ridicată la Tribunalul Bucureşti, de trei cetăţeni străini: Nalini Ziya, Nalini Noori şi Hosseini Seyed Mehdi, într-un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Ancheta procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) în acest caz priveşte fapte din perioada 2005-2006, existând indicii că totul ar fi început în 2004, iar interceptările au fost făcute pe vechiul Cod de Procedură Penală. Din acest motiv motiv, în opinia separată a CCR se arată că excepţia nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cronologia cazului

6 iulie 2011: Procurorii DIICOT au trimis 12 persoane în judecată pentru spălare de bani şi evaziune fiscală.
19 mai 2015: Tribunalul Bucureşti, în timpul judecătăţii, într-o încheiere de şedinţă, decide sesizarea Curţii Constituţionale.
14 decembrie 2015: Tribunalul Bucureşti, instanţă de fond, dă primele condamnări. Urmează judecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
26 februarie 2016: Curtea Constituţională admite excepţia şi declară neconstituţional articolul 142 alineatul 1 Cod procedură penală.

Sentinţa Tribunalului

În acest caz, Tribunalul Bucureşti a decis condamnarea la 3 ani cu suspendare a celor 12 inculpaţi, cetăţeni turci, iranieni şi chinezi: Guan Zhuhua, Ozer Hakan, Korkmaz Yusuf, Altas Ferit, Inan Zulfukar, Yakupoglu Recep, Nalini Ziya, Nalini Noori, Hosseini Seyed Mehdi, Etemad Razlighi Akbar, Khanmohammadi Mohammadreza, KhanMohammadi Reza. De asemenea a decis confiscarea a aproximativ 2 milioane de euro. Decizia a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

Acuzaţiile procurorilor DIICOT

Procurorii DIIOCT i-au acuzat pe cei 12 că în perioada 2005 – 2006, ar fi desfăşurat, în mod organizat, pe teritoriul României şi la nivel internaţional, activităţi specifice de spălare a banilor prin sistemului de transfer Hawalla, respectiv, colectarea sumelor  de bani de la cetăţeni de origine chineză  şi turcă, obţinuţi din contrabandă şi evaziune fiscală, „pe care îi schimbau în mod ilegal cu ajutorul unor persoane care fie deţin la vedere case de schimb valutar, fie nici măcar nu deţin astfel de case de schimb valutar, dar dispun de suficiente resurse financiare pe care le rulează pe piaţa neagră financiară, după care sumele sunt transferate , în numerar  prin curieri,  care pleacă din România cu destinaţia Turcia, de unde sunt transferaţi în altă ţară”.

Grupul funcţiona în mod structurat, fiecare dintre membrii având  atribuţii specific: administrator de firme fantomă, patroni de case de schimbi, şoferi de autocar sau camioane sau curieri. “La punctele vamale  banii sunt împărţiţi unor persoane din autocar care fie îi ascunde pe corp, fie îi ascunde în anumite locuri din autocar, în  scopul transferului acestor sume în Turcia. În Turcia, sumele de bani sunt, fie predate direct comercianţilor fie transferate mai departe prin sistemul bancar, în China  sau în  altă ţară”, arătau procurorii DIICOT.

Comision între 1 şi 1,5%

În timpul monitorizării procurorilor DIICOT, făcută cu ajutorul SRI,  a reieşit că alţi membri din Turcia ar fi primit sumele astfel externalizate şi le pun la dispoziţia destinatarilor sau le transferau mai departe prin sistemul bancar, fie direct din Turcia, fie din alte ţări, unde existau celule ale reţelei (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Arabia Saudită, Rusia, Letonia). Prin aceste modalităţi s-ar fi asigurat practic ascunderea originii infracţionale a sumelor tansferate, iar aceste sume apar ca fiind dobândite în mod licit, fiind pierdute urmele care ar fi rămas dacă sumele ar fi fost tranferate în întregime prin sistemul bancar, din conturile societăţilor comerciale române, până la utilizatorul final  acestor sume, fie asociatul sau administratorul societăţii comerciale, fie o altă societate comercială, la care acesta are un interes material.
Pentru realizarea transferurilor, gruparea percepea un comision între 1 şi 1,5% din suma transferată,  iar potrivit probelor administrate de DIICOT suma transferată depăşeşte 5 milioane de euro (echivalent, întrucât erau transferate şi sume în dolari).    

DIICOT: „Unul dintre principalele sisteme prin care se spală bani”

„Subliniem că sistemul de transfer Hawalla este, potrivit recomandărilor FATF (Grupul de Acţiune Financiară Internaţională), unul dintre principalele sisteme prin care se spală bani şi se finanţează terorismul. FATF a definit acest sistem ca fiind un sistem alternativ de transmitere de fonduri, care acoperă orice sistem folosit pentru transferul de bani dintr-o locaţie în alta şi în general operează în afara canalelor bancare”, au arătat procurorii DIICOT.

Anchetatorii arată că acest tip de transfer este folosit, de obicei, de către membrii unor comunităţi din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat şi îmbină avantajele sistemului tradiţional de transfer de numerar (anonimatul, neînregistrarea tranzacţiilor şi transferabilitatea de la ’ „persoană la persoană’’), cu avantajele comunicării electronice (viteza mare şi costuri eficiente).
Un alt avantaj al folosirii sistemului Hawalla îl constituie dificultatea de cuantificare a volumului masei monetare care circulă prin astfel de „canale’’.

Brokerul hawalla

În esenţă, sistemul de transfer de tip hawalla implică transferul unor valori sau bani fără ca acestea să fie mişcate fizic, în momentele tranferului. Astfel, clientul apelează la brokerul hawalla şi îi remite o sumă de bani pentru a o transfera către un beneficiar dintr-o anumită ţară, împreună cu datele de identificare ale  beneficiarului. Brokerul hawalla contacteză imediat pe omologul său din ţara respectivă şi îi solicită să remită suma respectivă beneficiarului. Operatorul hawalla din ţara respectivă îl contactează, în aceeaşi zi pe beneficiar şi îi remite suma transmisă fără ca beneficiarul să se legitimeze, însă se solicită un cod de recunoaştere.Transferul durează de la câteva minute,  ore până la o zi sau două.  

Acest tip de tranzacţii nu sunt înregistrate,  decât pentru evidenţa operaţiunilor, de obicei pe bileţele sau agende, şi nu au la bază un contract sau o înţelegere scrisă. Înţelegerea este verbală şi are la bază încrederea dintre părţile tranzacţiei, nefiind admisă nicio reclamaţie legală. După ce tranzacţia este completă, în sensul că şi brokerul s-a achitat de obligaţia sa faţă de operatorul hawalla, orice înscris trebuie distrus pentru a nu permite autorităţilor să identifice urmele originii transferului.

Cum am menţionat mai sus, pentru a funcţiona acest sistem este necesar ca brokerii hawalla să fie conectaţi cu alţi brokeri care au acces la resurse financiare, de obicei brokerii aparţin aceleiaşi familii sau sunt rude apropiate ori sunt parteneri de afaceri, îndeosebi în activităţile de import- export.

Relaţia de la Istanbul

În timpul monitorizării DIICOT, făcută cu ajutorul SRI, s-a observat că membri ai acestei grupări erau conectaţi cu o altă grupare din Istanbul, condusă de Cafer Kulac. Cei care se ocupau de transferul banilor în turcia su orientul Apropiat erau iranienii Khanmohammadi Mohammadreza şi KhanMohammadi Reza. Banii erau strânşi de la comercianţii din angro-ul Europa de către Inan Zulfukar. De aici ajungeau la Noori Nalini şi Hosseini Seyed Mehdi- care i-ar fi folosit şi la efectuarea schimburilor valutare ilegale în Complexul Europa, sau la biroul de schimb valutar din Calea Moşilor. Zulfukar ar fi eefctuat pentru Ziya Nalini, prin intermediul unui partener din Turcia, în Turcia, cumpărări de valută, la cursul din Istanbul, tranzacţii care de asemenea nu ar fi fost înregistrate.
În convorbirle telefonice, membrii grupării foloseau în convorbirile telefonice expresii convenţionale, cum ar fi: „bucăţi” sau „pachete”= mii; „linii”=miliarde; „verzi”=dolari; „roşii”/ „albaştri”=euro, „hârtii”=ordine de transfer şi  swift-uri de transfer, iar folosire cifrelor, spre exemplu „20”=20 000, „40”= 40000; „3”, „4”, „5”= 3 000, 4000,5000, sau 30 000, 40000, 50 000.

Agenda de la percheziţii

Atunci când procurorii au percheziţionat domiciliul lui Inan Zulfikar au găsit mai multe agend, care aveau foi rupte, nedatate iar o agendă cu coperţi maro, avea avea foile rupte până la data de 02.04. iar de la data de 03.04, menţiunile sunt sub formă de tabel, cu privire la ‚„sumele care au venit’’( gelen în limba turcă), „sumele care au plecat’’ (giden-în limba turcă) ‚„sumele care au rămas’’( kalan ,în limba turcă), sume care sunt de ordinul zecilor de mii, sutelor de mii şi chiar peste 1 milion.
De asemenea au fost identificate înscrisuri  separate, pe care sunt menţiuni referitoare la nume, sume şi zile, printre care şi înscrisuri datate în 2004 şi 2005, care de asemenea conţin menţiuni referitoare la nume şi calcule.

Ozer Hakan avea propria filieră

Unul dintre acuzaţi, Ozer Hakan avea organizată propria celulă formată din mai mulţi membri, unii, membri ai familiei, unii colaboratori (de obicei şoferi de autocare), potrivit DIICOT.
„Afacerea” acestuia, explicată de DIICOT:

• colectarea sumele de bani provenite din infracţiuni, de la cetăţeni chinezi, asociaţi ai unor societăţi comerciale, care efectuau operaţiuni de import export sau vânzări, pe teritoriul României, iar sumele de bani, obţinute din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, trebuiau transferate în China, în vederea efectuării plăţii valorii reale ale bunurilor importate.
• sumele provenite din infracţiuni, colectate de la cetăţenii chinezi, erau schimbate în valută, prin intermediul Ziya şi Noori nalini, uneori prin intermediul Khanmohammadi Mohammadreza, KhanMohammadi Reza fără  ca aceştia să le înregistreze în contabilitatea celor două societăţi comerciale, care aveau ca obiect de activitate schimbul valutar.
• sumele obţinute în urma schimbului valutar erau transferate, prin curieri, în Turcia, de unde membrii reţelei le transferau în China sau în alte ţări. Documentele care atestau transferul sumelor de bani, erau transmise către Ozer Hakan prin fax, iar acesta le înmâna clienţilor şi încasa comisionul , de circa 1,5 %, fie direct către clienţii acestuia, la numerele de fax indicate de aceştia.
• Când efectua transferul în numerar a sumelor provenite din infracţiuni,  în Turcia Ozer Hakan garanta şi pentru transportul fizic al banilor până la destinaţie.În cazul în care banii erau găsiţi şi confiscaţi de către autorităţi, Ozer Hakan trebuia să-i restituie clienţilor săi.

Procurorii spun că Ozer Hakan conexiuni în Turcia, fiind  în legătură directă cu grupul infracţional organizat la nivel internaţional, condus de Cafer Kulac, specializat în infracţiuni de spălare a banilor , prin transferarea  banilor, din conturi din diferite ţări în conturile solicitate, folosind sistemul  bancar, iar prin aceste transferuri se crea o legitimitate a sumelor de bani transferate.Astfel, Ozer Hakan ar fi apelat la grupul condus de Cafer Kulac, şi îi solicita acestuia să efectueze transferurile în conturile transmise, iar sumele de bani erau transferate, în numerar, prin colaboratorii de pe autocare , care îi predau fie membrilor celulei proprii, fie direct celulei condusă de Cafer Kulac.

Medicul din grupare

Procurorii spun că un alt acuzat din dosar, Etemad Akbar Razlighi avea în acea perioadă, calitatea de medic la Spitalul Municipal, „unde îşi desfăşura activitatea până în jurul orelor 12.00, după care îşi lepăda halatul alb, şi intra în piaţa schimburilor ilegale de valută şi a spălării de bani, prin transferarea sumelor de bani, provenite din infracţiuni, în Turcia, iar de aici, în China, în scopul ascunderii adevăratei origini infracţionale”.

Din probele administrate a rezultat o legătură între  Etemad Akbar Razlighi şi Ozer Hakan cu celula din Turcia, condusă de Cafer Kulac. Mai precis, Etemad Akbar Razlighi avea propria reţea de cetăţeni chinezi sau vietnamezi, care aveau nevoie  să transfere bani proveniţi din infracţiuni, în scopul ascunderii originii infracţionale a acestora. De la această reţea Etemad Akbar Razlighi colecta sumele pe care le preda lui Ozer Hakan, pentru ca acesta să le transfere în numerar, în Turcia, la celula condusă de Cafer Kulac, de unde erau transferate în ţările solicitate de membrii reţelei, iar swift-ul care atesta transferul era apoi trimis pe fax lui Ozer Hakan, care îl preda mai departe lui Etemad Akbar Razlighi. Swift-urile erau uneori transmise direct clineţilor, sau lui Etemad prin intermediul poştei electronice.

Interceptările i-ar fi dat de gol

Legătura dintre Hakan şi Etemad şi celula din Turcia, este dată atât de convorbirile telefonice purtate de acesta cu membrii celulei, printre care cele mai multe direct cu Cafer, cât şi de înscrisurile identificate cu ocazia percheziţiilor efectuate, în care sunt menţiuni referioare la Cafer, Doctor sau Ekber (pronunţie în turcă a numelui Akbar) şi sume de bani, aceste sume coroborându-se cu sumele rezultate din convorbirile dintre Hakan şi Etemad, iar convorbirile se coroborează între ele. Aceste convorbiri se coroborează şi cu faxurile interceptate, care atestă transferuri de sume de bani în China, din bănci cu conturi deschise în alte ţări.
În convorbirile telefonice, ordinele de transfer şi swift-urile sunt denumite „hârtii”’, iar sumele sunt cifrate la 1 pachet=10 000, 10=10 000, 7=70 000, 120=120 000 etc., „verzi”=dolari, „roşii”/ „albaştri”=euro.

Transfer Bucureşti-Dubai în 2 ore

DIICOT arată că discuţiile telefonice dintre Hakan şi Cafer, sau dintre Hakan şi Etemad,  referitoare la sumele de bani şi persoanele cărora le aparţin au continuat, pe tot parcursul perioadei supravegheate, ceea ce a r dovedi stabilitatea şi continuitatea relaţiilor dintre membrii grupului infracţional organizat, trecându-se sumele confiscate la rubric ’ „pierderi colaterale’’.

Un rol aparte îl avea Inan Zulfukar, cea care s-ar fi ocupat de transferuri foarte mari. Asta ar fi reieşit dintr-o discuţie cu un alt acuzat din dosar, Tozbey Halit,  a fost de  minim 1.750.000 de euro (echivalent în alte valute). Din mai multe sms-uri ar fi reieşit că Inan Zulfukar avea conexiunile necesare pentru a transfera bani şi în Dubai- Arabia Saudită. Din aceste sms-uri rezultă şi rapiditatea (mai puţin de două ore) cu care se transferă, prin sistemul hawalla, sumele de bani din Bucureşti-România în Dubai-Arabia Saudită.

Coeziunea, explicată prin faptul că erau din aceeaşi familie

Procurorii arată că grupul miza în primul rând pe coeziunea dintre membrii grupului, parte dintre ei, membrii ai aceleiaşi familii (frate, nepot) sau a aceleiaşi etnii, etnia kurdă, ori a aceleiaşi naţionalităţi, turcă şi iraniană (persană), ceea ce denotă încrederea între membrii grupului.

În al doilea rând exista o organizare strictă a grupului, inculpaţii identificându-se pe segmente de traseu infracţional ca acţionând în cadrul unor celule specializate, cu reguli de organizare şi o repartizare a rolurilor acestora, aceştia înţelegând să-şi alăture eforturile într-un consens ilicit, neechivoc, pentru o durată îndelungată, în vederea realizării unui scop infracţional comun: spălarea banilor proveniţi din infracţiuni, în schimbul unui beneficiu material, beneficiu pe care fiecare dintre membrii grupului îl încasau , în funcţie de rolul său: fie comisionul de transfer, fie comisionul de schimb valutar, iar în cazul  lui Hosseini Seyed mehdi, prime sau salariul lunar.

"Subliniem că efectuarea schimburilor valutare  şi a transferurilor  avea loc de cele mai multe ori, fără ca banii să existe fizic, la momentul efectuării schimbului ( în limbajul uzual ‚’’am bătut palma’’)  sau transferului astfel că trebuia să existe o coordonare şi o organizare între membrii grupului infracţional, ca la anumite momente date, stabilite de comun acord,  banii să existe şi fizic( ceea ce în limbajul uzual însemna ‚’’am închis’’). Orice lipsă de coordonare însemna şi pierderea încrederii clienţilor şi,  în cele din urmă şi pierderi financiare", arată DIICOT.

Făceau totul minuţios

Astfel, dacă membrii cu atribuţii în colectarea sumelor de bani din piaţa negră nu îşi efectuau cu atenţie activitatea, de colectare  a sumelor şi  de a le  pune la dispoziţia celorlalţi membri, cu atribuţii în schimbul valutar, acestia din urmă  nu îşi puteau desfăşura în mod eficient activitatea , astfel că pierdeau sumele care proveneau din provincie, în special euro, iar ceilalţi membri care doreau să transfere euro, erau în imposibilitate de a avea la timp sumele comandate, la cursul  profitabil.

De asemenea, dacă membri cu atribuţii în transferul sumelor de bani, prin intermediul şoferilor de autocare, nu reuşeau să convingă  şoferii disponibili să accepte riscul, să transfere sumele de bani, ascunzându-le în autocare sau să le repartizeze călătorilor, sumele colectate şi schimbate rămâneau pe teritoriul României, iar rezerva de bani dela Cafer Kulac, se diminua consistent, cu riscul  să nu se mai efectueze transferurile sumelor colectate, iar cei implicaţi să îşi piardă comisionul de transfer.

Care erau regulile grupului

- Pentru a deveni membru al grupului trebuia să fii solvabil, deoarece, transferurile de tip hawalla, presupun încrederea între membrii grupului, dat fiind faptul că nu se efectuează nicio înregistrare oficială cu privire la sumele transferate şi nici nu se admit reclamaţii legale;

-Pentru a recomanda o persoană, care să fie client al grupului infracţional, trebuia  garantat pentru aceasta, altfel, cel care recomanda era tras la răspundere de membrii grupului, în locul celui recomandat;

-Membrul grupului, care prelua sumele de bani, dela ceilalţi membri, în vederea efectuării transferului , garanta pierderea acestor sume, în cazul în care erau descoperite de autorităţi;

-Retragerea din grupul infracţional nu se efectua fără acceptul altor membri, şi se pierdea garanţia, constituită, care dovedea că este solvabil;

- Cel care decidea întotdeauna cu privire la suma transferată şi la prioritizarea clienţilor era Cafer Kulac.