Povestea criminalilor care "au împuşcat" Ursul de Argint de la Berlin

Povestea criminalilor care

Instantaneu din timpul filmărilor peliculei „Eu când vreau să fluier, fluier“. Daniel Şomlea, în carouri

Opt dintre figuranţii filmului „Eu când vreau să fluier, fluier“ sunt puşcăriaşi închişi pentru omor. Pelicula în care au apărut şi puşcăriaşi de la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din Craiova a fost apreciată de juriul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

Doar doi băieţi închişi la Craiova au mai rămas după gratii, dintre cei opt care au apărut pe marile ecrane. Daniel şi Ştefan, amândoi în vârstă de 20 de ani, spun că au participat la un casting dificil, iar filmările au avut loc la o fermă din Cernavodă.

Vezi aici FOTOGALERIE

"Eu când vreau să fluier, fluier" a câştigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin

„Eu când vreau să fluier, fluier“, aprecieri şi critici

Cei opt deţinuţi de la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri (PMT) din Craiova au fost mutaţi pentru o lună la Penitenciarul constănţean Poarta Albă pentru a fi mai aproape de platoul de filmare.

100 de lei scena

Actorii de ocazie spun că regizorul Florin Şerban le-a explicat ce au de făcut şi chiar i-a ajutat să treacă peste emoţiile pe care le-au avut în faţa camerelor.

„A venit la noi şi ne-a spus: «Voi trebuie să vă comportaţi la fel ca şi la închisoare». Ne-a explicat că nu trebuie să ne uităm în cameră şi că trebuie să fim spontani şi expresivi. Experienţa pe care am trăit-o pe platourile de filmare a fost unică. Timpul zboară atât de repede şi nici nu îţi dai seama când ai tras prima secvenţă din film", a povestit Iacob Ştefan, închis la PMT Craiova de la vârsta de 15 ani.

Deţinuţii povestesc că în timpul filmărilor au avut parte de tot sprijinul din partea regizorului, care a încercat permanent să destindă atmosfera.

„Erau zile în care ne făcea să râdem şi astfel intram mai bine în rol. Florin Şerban este un adevărat profesionist. Eu sunt închis pentru omor şi mai am de executat o pedeapsă de şase ani. Vă daţi seama că a fost o oportunitate să ajung actor într-un film românesc. Când am aflat că a fost şi premiat filmul, am simţit o satisfacţie pe măsură. M-am simţit pentru prima dată în viaţă un om important. Am primit şi o sumă de bani, 100 de lei pentru fiecare scenă pe care am filmat-o", a spus Daniel Şomlea, aflat în spatele gratiilor de patru ani.

Deţinuţii spun că cel mai bine pe platourile de filmare s-au înţeles cu protagoniştii Toni Mihai Constantinescu şi Clara Vodă. „Sunt doi oameni de la care ai ce învăţa. Nouă ne-a fost ruşine să facem primii un pas spre ei. Dar niciodată nu ne-au privit ca pe deţinuţi. Este un vis frumos din care nu ne-am trezit încă", a mărturisit Daniel Şomlea.

Trataţi ca profesioniştii

Daniel Şomlea (stânga) şi Iacob Ştefan, actori figuranţi în filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, sunt închişi pentru omor

Deţinuţii care au jucat în filmul lui Florin Şerban sunt văzuţi acum ca adevărate celebrităţi de către colegii lor. „Cred că şi familia noastră se mândreşte cu noi, deşi nu am avut roluri importante în filmul în care am jucat", a mai povestit Iacob Ştefan.

Conducerea Penitenciarului de Minori şi Tineri a declarat că Florin Şerban, regizorul filmului, a fost foarte atent atunci când i-a ales pe tineri. S-a interesat de comportamentul pe care l-au avut din momentul în care au intrat pe poarta închisorii.

„La casting au participat 80 de deţinuţi, însă numai opt au trecut de preselecţie. Pentru noi este o mândrie să auzim că aceşti copii au contribuit şi ei la realizarea filmului", a spus Viorel Najap, directorul adjunct al PMT Craiova.

Distribuţie cu debutanţi şi actori consacraţi

Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier" reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Florin Şerban. Din distribuţia filmului fac parte atât actori consacraţi (Clara Vodă şi Mihai Constantin), cât şi actori debutanţi (George Piştereanu în rol principal, 19 ani, şi Ada Condeescu, 21 de ani). Pentru ca acţiunea filmului, care se petrece într-un penitenciar de minori, să pară cât mai verosimilă, în rolurile deţinuţilor au fost distribuiţi puşcăriaşi reali - 17, dintre care 11 au fost eliberaţi după terminarea filmărilor.

Coproducţia româno-suedeză a câştigat Ursul de Argint şi Premiul Alfred Bauer (pentru noi perspective în arta cinematografică) la ediţia de anul acesta, a 60-a, a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

„Aveau o isteţime naturală"

Florin Şerban (foto) a declarat, la conferinţa de presă de ieri, că nu se aştepta să colaboreze atât de bine cu tinerii deţinuţi.

„Nu credeam să întâlnesc copii cu atâta dăruire şi atât de multă dorinţă de a face ceva, de a ieşi în faţă. Mulţi dintre ei sunt extrem de inteligenţi, de o isteţime naturală ce s-a ascuţit în anii de puşcărie şi de orfelinate. Unii dintre ei au un talent debordant. Câţiva s-au născut să fie actori şi sper din toată inima să lucrez din nou cu cel puţin doi dintre ei în următoarele proiecte", a spus Şerban.

Regizorul a mărturisit că cea mai mare provocare a fost să le câştige încrederea deţinuţilor şi să îi convingă că îi consideră drept nişte copii ca oricare alţii.

„Unii au făcut lucruri îngrozitoare, dar eu nu i-am judecat nicio secundă în funcţie de asta. În general, aceşti copii privesc o mână întinsă cu totul altfel decât cei din afară şi-şi deschid sufletul cum cei din afară nu şi-l deschid niciodată. Nu trebuie să le acorzi altceva decât respectul pe care îl merită orice fiinţă umană", a completat regizorul român.

Unul dintre foştii deţinuţi, Papan Chilibar, cel care în film este prietenul cel mai bun al actorului principal, a fost pe covorul roşu de la Berlin. El a însoţit echipa care a mers la festival să ridice premiul.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: