Povestea cărţii arestate de Securitate

Romanul „Aşteptând ceasul de apoi“, considerat pierdut de autorul Dinu Pillat, a zăcut neştiut la SRI şi la CNSAS timp de 50 de ani sub un număr de inventar „al unui fond de bibliotecă neoperativ“. Descoperit după 50 de ani în arhiva CNSAS, romanul pentru care Dinu Pillat a fost condamnat la închisoare va fi publicat de Editura Humanitas.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cartea cu cea mai dramatică biografie din istoria romanului românesc, „Aşteptând ceasul de apoi", pentru care scriitorul Dinu Pillat a fost condamnat timp de cinci ani la închisoare pentru conţinutul „mistico- legionar", a zăcut necunoscută, sub un număr de inventar, timp de aproape 50 de ani, în arhivele de la SRI şi CNSAS.

Citiţi aici fragmente din romanul "Aşteptând ceasul de apoi”, de Dinu Pillat

Confiscat de Securitate în 1959 şi devenit corp delict în procesul lotului Noica-Pillat, romanul „Aşteptând ceasul de apoi", scris de Dinu Pillat (1921-1975), fiu al lui Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Pillat-Brateş, părea definitiv pierdut.

„Într-un fond neoperativ"

Monica Pillat, fiica scriitorului, a povestit pentru „Adevărul" despre procesul halucinant de recuperare a romanului şi despre cum a ajuns „Aşteptând ceasul de apoi", după o jumătate de secol, să fie descoperit în Fondul Bibliotecii CNSAS din sediul Arhivelor de la Popeşti-Leordeni. Volumul, publicat de Editura Humanitas în seria de autor Dinu Pillat, va fi lansat joi, 20 mai, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român.

Citiţi şi:

Cărţile de la „Asachi“, aruncate de şefii CJ

„După represiunile asupra intelectualilor din anii '56-'58, manuscrisul lui Dinu Pillat a ajuns în posesia SRI, într-un fond de bibliotecă, un fond neoperativ. Nu s-a ştiut de valoarea documentului, acesta fiind lăsat de izbelişte. Din 2006, documentul a fost transferat, din custodia SRI la CNSAS, sub un număr de inventar. Documentul dactilografiat conţinea 168 de pagini, în care se regăseau corecturi olografe ale autorului", a declarat, pentru „Adevărul", cercetătoarea Raluca Spiridon de la CNSAS.

Regăsit, dar neobservat

Iniţial, documentul a fost inventariat la CNSAS de către cercetătoarea Ioana Diaconescu, în anul 2007. Un an mai târziu exegeta Raluca Spiridon a revenit asupra manuscrisului cu o îndosariere mai strictă asupra rubricaţiei şi a numărului de pagini. În septembrie 2008, pe site-ul instituţiei CNSAS a fost publicat anunţul despre regăsirea manuscrisului, însă informaţia a rămas neobservată şi familia nu a fost anunţată.

„Deşi romanul fusese reţinut ca probă (aşa cum fuseseră reţinute, de pildă, şi cele două cărţi ale lui Noica, cea despre Goethe şi cea despre Hegel), locul pe care el ar fi trebuit să-l ocupe în dosarul ajuns, după anul 2000, din arhivele Securităţii la CNSAS este gol. Atât eforturile cercetătorilor de a da de urma dacti­logramei, cât şi cererile repetate ale familiei către CNSAS rămân fără rezultat. În mintea Monicăi Pillat, fiica auto­rului, se instalează ideea că romanul «Aşteptând ceasul de apoi» este definitiv pierdut", afirmă Gabriel Liiceanu, în prefaţa cărţii.

Monica Pillat spune că în anii '90, Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea, a cercetat Arhivele. Fiind prima editoare a documentelor procesului
Noica-Pillat, cu acea ocazie, la rugămintea familiei, Silvia Colfescu a făcut demersuri pentru recuperarea cărţii „Aşteptând ceasul de apoi", însă a primit răspuns negativ din partea oficialităţilor, fiind informată că respectivul corp delict nu mai exista.

Manuscris ars

„Tot în anii '90, scriitorul şi sociologul Stelian Tănase a studiat Arhivele în vederea elaborării unei cărţi despre procesul intelectualilor şi a încercat, la rândul său, să dea de urma romanului pierdut. I s-a răspuns că manuscrisul fusese ars", afirmă Monica Pillat.

La 1 martie s-au împlinit cinci­zeci de ani de la pronunţarea sentinţei în procesul inten­tat lotului Noica-Pillat, povesteşte Gabriel Liiceanu, în prefaţa cărţii. Cu această ocazie, la sediul CNSAS, Editura Vremea a organizat lansarea celei de a doua ediţii a volumului „Prigoana", conţinând o selecţie din documentele procesului.

În discuţiile ulterioare, cercetătoarea de la CNSAS Raluca Spiridon a comunicat participanţilor că a descoperit din întâmplare un dosar conţinând dactilograma romanului. La 10 mar­tie, Monicăi Pillat, fiica lui Dinu Pillat i s-a returnat oficial dactilograma dispărută cu o jumătate de secol în urmă.

Condamnat pentru „apologie legionară"

În sentinţa dată de Tri­bunalul Militar la 1 martie 1960, Dinu Pillat a fost condamnat „pentru crima de uneltire contra ordinii sociale" din cauza acestui „roman mistico-legionar sau mistico-apocaliptic", în care făcea „apologie legionară", potrivit anchetatorilor.

„Sperăm să se schimbe regimul şi să-l pot publica", a spus Dinu Pillat despre romanul pe care îl considera cea mai bună operă, la interogatoriul din 24 februarie 1960. „M-am inspirat din psihoza mistică a mişcării legionare, nu l-am scris cu intenţie subversivă", a adăugat Pillat, în apărarea sa.

Trimis în judecată pentru „crima de trădare de patrie şi pentru crima de uneltire contra ordinii sociale", Dinu Pillat a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, adică la 25 ani de muncă silnică şi la 10 ani de degradare civică. După ce a stat în detenţie la închisorile Jilava şi Gherla, el s-a întors acasă după 5 ani, 4 luni şi 3 zile, pe 28 iulie 1964, fiind eliberat din închisoare în 1964, în urma amnistiei generale a deţinuţilor politici. Ulterior eliberării, scriitorul a făcut demersuri la Arhivele Statului pentru recuperarea cărţii confiscate de Securitate, deoarece o considera a fi fost cea mai bună scriere a lui, însă a fost informat oficial că manuscrisul romanului fusese distrus.

„Publicarea romanului va da posibilitatea cititorilor să vadă că scrierea pentru care Dinu Pillat a fost condamnat pentru crima de înaltă trădare este dovada vie a nevinovăţiei sale", precizează Monica Pillat.

Scriitorul Dinu Pillat la Miorcani în 1942

Portretul Piei Pillat în epistole

Sala Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare găzduieşte mâine, la ora 18.00, lansarea volumului „Minunea timpului trăit", care cuprinde cele mai frumoase pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu (soţia scriitorului Ionel Teodoreanu) cu Pia Pillat (Edwards), sora lui Dinu Pillat. Personalitatea destinatarei se configurează astfel din două perspective: pe de o parte, din punctul de vedere al tinerei care priveşte spre viitor şi, pe de altă parte, din perspectiva unei conştiinţe ce însufleţeşte trecutul.

Scrisorile, acoperind nu mai puţin de patru decenii, conturează un portret indirect al Piei Pillat, „oaza de libertate" a familiei, după ce a fugit în Occident. „Biruinţa unei iubiri" (2008), „Sufletul nu cunoaşte distanţele" (2009) şi volumul care va fi lansat mâine alcătuiesc o trilogie dedicată fiicei poetului Ion Pillat. Evenimentul face parte din festivităţile organizate pentru a marca împlinirea a 20 de ani de existenţă a Editurii Humanitas.

Mişcarea legionară, prezentată sub numele „Vestitorilor"

Gabriel Liiceanu arată, în prefaţa cărţii „Aşteptând ceasul de apoi", că, după arestarea lui Vasile Voiculescu (în august 1958) şi a lui Constantin Noica (la 11 decem­brie 1958), Dinu Pillat a ascuns una dintre dactilograme într-o sobă de bucătărie din podul casei şi i-a încredinţat celălalt exem­plar colegei de la Institutul de Istorie Lite­rară, Cornelia Ştefănescu.

Vasile Voiculescu, chemat la proces

După arestarea din noaptea de 24 spre 25 martie 1959, în interogatoriul din 23 iulie 1959, anchetatorul îi cere inculpatului Dinu Pillat numele tuturor persoanelor care citiseră romanul, precum şi opiniile acestora după lectură, inclusiv cea a lui Vasile Voiculescu, a cărui depoziţie o publicăm.

Gabriel Liiceanu spunecă în „concluziile de învinuire" ale lui Dinu Pillat, din 10 februa­rie 1960, acuzaţia că e vorba de o carte cu „un conţinut legionar, din care se desprind îndemnul la activitate subversivă, elogierea şi justificarea crimelor, şi instigă la acte de teroare" este susţinută cu ajutorul a trei citate din carte. Dinu Pillat este confundat cu personajul atentatorului Rotaru, din carte. În timpul cumplitelor interogatorii din perioada iulie-decembrie 1959 şi din 24 februarie 1960, Dinu Pillat a fost forţat să dea declaraţii complete despre romanul incriminat, care a constituit unul dintre principalele capete de acuzare la proces.

În anii '60, Ion Podaşcă, avocatul apărării la recurs, a avut prezenţa de spirit să copieze din arhivele procesului Noica-Pillat fragmentele semnificative din interogatoriile ce i s-au luat lui Dinu Pillat şi, după moartea acestuia, survenită în decembrie 1975, a dat familiei însemnările făcute.

Date din dosarul penal

Citatele care urmează sunt extrase din paginile copiate de Ion Podaşcă din Dosarul nr. 201/1960, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare. Ulterior, însemnările lui Ion Podaşcă au fost completate cu informaţiile găsite de Monica Pillat în dosarul penal al Procesului Noica-Pillat, P (Fond Penal) 118988, P 336, din Arhiva CNSAS.

Din seria celor 50 de interogatorii la care a fost supus Dinu Pillat, fiica sa, Monica Pillat, s-a oprit asupra celor care se referă strict la mărturiile despre manuscrisul romanului etichetat la proces drept „mistico-legionar". La interogatoriul din P (Fond Penal) 118988, respectiv P 336. P (Fond Penal) 118988, respectiv P 336.

din 22 iulie 1959, p. 343, autorul cărţii a declarat: „Aşteptând ceasul de apoi este o completare şi o continuare a romanului Tinereţe ciudată, scris în perioada celui de-al doilea război. Din 1944 până în 1948 am cules materialul documentar, iar scrierea lui am făcut-o din primăvara până în toamna lui 1948, stând la moşia noastră de la Miorcani [...] [M-a interesat] mişcarea legionară clandestină, despre care nu s-a scris. Mişcarea legionară este prezentată sub numele de mişcarea „Vestitorilor", Toma Vesper indică pe Corneliu Zelea Codreanu, Sebastian Răutu pe Armand Călinescu, persoana dr-ului Rotaru mi-a fost inspirată de dr. Noaghia, legionar - medic de circumscripţie la Miorcani -, care mi-a povestit multe de[spre] mişcarea legionară. Sfârşitul dr-ului Rotaru mi-a fost inspirat de modul în care a fost împuşcat Valeriu Cristescu, comandant legionar [în anii] 1937-1938, despre care am citit amănunte în Universul, la Biblioteca Academiei Române.

[...] Dr. Aurel Vlad, prieten cu [dr. Nicolae] Radian, [...] mi-a povestit multe despre viaţa legionară şi [...] i-am dat romanul meu să-l citească. [Am avut ca] sursă de documentare ideologică [pentru] înfinţarea revistei legionare din roman [...] texte din cartea lui Cioran «Schimbarea la faţă a României» şi dintr-o culegere de articole, «Roza vânturilor» de Nae Ionescu, editată de Mircea Eliade. Tipul filozofului legionar îl reprezintă tocmai Emil Cioran, Mircea Eliade şi Constantin Noica.

Scena cu reacţiunea de la Facultatea de Litere, unde legionarii au scos pe evrei din sală, mi-a fost povestită [...] de scriitorul Mihail Sebastian. Scena cu împuşcarea lui Toma Vesper [Corneliu Zelea Codreanu] am citit-o la Academie, în ziarul Universul, iar multe alte aspecte legionare mi-au fost povestite de Ionel Teodoreanu, care a pledat în multe procese legionare", spune Dinu Pillat, în declaraţiile sale.




citeste totul despre: