Capitalismul post-comunist nu pare a se fi dezvoltat sustenabil în zonele urbane est europene. Peste tot avem de-a face cu transport public în declin, multe maşini personale, industrie poluatoare, reciclare minimă, multe gunoaie, centrale termice, instalaţii rudimentare de încălzire, politici sociale absente etc.

Au fost proteste recente în Sarajevo şi Belgrad. În marile oraşe poloneze, Krakovia, Varşovia, poluarea e subiect pe agenda publică de mult.

O cortină de fier separă Europa în zone sigure şi zone nesigure pentru a respira” – titrează un articol din 2018, pentru a arăta diferenţele uriaşe în calitatea aerului respirat în fostele state comuniste comparativ cu Vestul Europei. 

Câteva ştiri numai din ianuarie 2020 arată o problemă generalizată: 

Activiştii de mediu şi autorităţile din statele Europei Centrale şi de Est trebuie să comunice pentru a învăţa din fiecare context local, pentru că similitudinile problemei sunt evidente iar soluţiile vor fi în aceeaşi direcţie pe termen mediu şi lung. 

În Bucureşti, problema a ajuns recent pe agenda publică, deşi ea există de ani buni de zile. În loc să negăm evidenţele, poate este momentul să aflăm ce au făcut vecinii noştri din regiune, care s-au alarmat de mai mult timp.