De la un anumit nivel încolo de percepţie de învingător, probabil de pe la 60%-70%, cînd mirosul de victorie devine din ce în ce mai copleşitor, pentru unii e prea mult, îi ia de cap, e prea apăsător pentru mintea lor, şi se produce un click şi mint că au votat cu respectivii, chiar şi la Exit Poll.

Iată că începem să avem identificaţi vreo 3%-5% conformişti care înfloresc în mediul de percepţie de învingător. Un nivel relativ constant, indiferent de cît are de fapt în sondaj cîştigătorul. Nu e o liniaritate, e de tipul tot-sau-nimic.

Aşa s-a întîmplat în 2012, cu USL. Aşa s-a întîmplat acum cu tandemul PSD – Mircea Diaconu, unde a funcţionat principiul vaselor comunicante. Votanţii lui Mircea Diaconu simţeau în aerul social că PSD va cîştiga zdrobitor: 80% percepţie de învingător. Asta pentru că toate celelalte partide sînt percepute ca fiind făcute zob: sub 15%-20%, certuri, semne clare de slăbiciune.

Şi atunci, cînd operatorul de exit poll le-a băgat chestionarul sub nas, unii, ăia 4-5% votanţi conformişti s-au ruşinat să recunoască că au votat cu Diaconu sau cu partidele mici (în general la partidele mici şi la cele anti-sistem se întîmplă reticenţa asta de declaraţie) şi au spus că au votat cu strălucitorii, cu PSD.

Învăţătură de minte. Percepţia bate realitatea.

Acum aşteptăm rezultatele finale BEC. Mai sînt nişte judeţe din sud de numărat. Scorul se va mai apropia un pic de rezultatele Exit Poll, chiar dacă va fi în continuare sub 40% - puterea pragurilor simbolice. Diferenţele vor scădea de la 4% spre 2-3%.

Însă de regulă prima impresie este cea mai puternică, asta pe care ne-o facem acum la primele numărători oficiale parţiale.

Nici tata nu mai stă să concluzioneze pe baza rezultatelor cele mai foarte finale. La fel cum nimeni nu mai îşi aminteşte scorurile finale de Exit Poll, cele comunicate spre miezul nopţii, pentru că urnele se închid de-abia la 21:00, cînd ai deja estimările provizorii, pe baza rezultatelor de exit poll de la 19:00.

De regulă scorurile finale sînt mai apropiate de realitate. Dar tot de regulă lumea nu le ţine minte pe acelea, în memoria publică rămîn înfipte cifrele provizorii.

La fel şi în cazul comparaţiilor cu cifrele oficiale. Nu o să mai staţi să comparaţi marţi sau miercuri. Deja exit pollul va fi istorie, veţi fi prinşi cu altele. Crin îşi va da demisia, se va discuta aprins refacerea USL.

Cine să mai bage de seamă că de fapt diferenţa dintre exit polluri şi rezultatele oficiale între timp s-a micşorat? Rămîi cu impresia făcută în noaptea de duminică, atunci cînd încep să zbîrnîie primele numărători paralele, ori cu cea de luni dimineaţă, cînd apar primele estimări parţiale BEC, de regulă cele de pe baza secţiilor de vot mai uşor de centralizat, cele din urban.

Şi uite aşa rămîne înfiptă în cap ideea, şi uite aşa fandacsia e gata.

Eu am mai trecut prin asta de multe ori. Telefonul care sună la 8 dimineaţa, cînd eşti chiaun de cap. Acum e rîndul altora să aibă parte de această dezvirginare dureroasă, dar plină de suferinţă.

Să fim pozitivi şi să tragem învăţămintele: percepţia de învingător contează mai mult decît scorul propriu-zis.

Şi, evident, să aşteptăm scorurile oficiale finale.

Hai, Crin. Hai, PMP. Hai că puteţi...

PS: Un ultim cuvînt despre voturile anulate. Spre deosebire de alte rînduri de alegeri, cînd acestea erau de regulă în zona 3-4%, acum sînt aproape 6%. Şi aici mai avem o parte de explicaţie referitor la discrepanţa dintre exit polluri şi rezultatele oficiale parţiale.