Pe străzile României e linişte. Oare până când?

Unul dintre puţinele momente în care fostul lider al PSD şi premier Victor Ponta a acţionat ca un adevărat lider politic s-a înregistrat în noiembrie 2014.

Atunci când, fără a recurge la stratagema tergiversărilor inutile, fără a evoca posibile fraude, şi-a recunoscut demn înfrângerea în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale în faţa d-lui Klaus Iohannis, admiţând că „poporul are întotdeauna dreptate”.

Succesorul d-lui Ponta la şefia PSD, dl. Liviu Dragnea nu pare a fi de aceeaşi părere. În schimb, vrea cu tot dinadinsul să probeze că PSD merge din rău în mai rău. Să lea dea dreptate celor ce susţin că toate promisiunile vizând ameliorarea relaţiei cu electoratul instruit, cu studii superioare, care are la îndemână şi foloseşte curent un pc, cu intelectualii dar şi cu tinerii, categorii despre se ştie bine că nu se numără printre simpatizanţii socialiştilor, promisiuni făcute cu ocazia Congresului din toamna trecută au fost doar vorbe de clacă. Văzând valul de indignare stârnit în rândul chiar acelor segmente de populaţie pe care dl. Dragnea susţinea în urmă cu patru-cinci luni că PSD trebuie să şi le apropie, orice om politic normal ar fi trecut la îndepărtarea cauzei celei mai recente a acestei indignări. Legea defăimării sociale pe care membrii activului de partid au primit dispoziţia de a o prezenta drept legea toleranţei.

Încăpăţânarea de care dă dovadă dl. Dragnea, intoleranţa cu care promovează o aberaţie legislativă, recursul la păcăleli de prost gust ce ne trimit cu gândul la arsenalul protocronist la care a făcut adesea apel PCR, partid de umbra sau fantoma căruia PSD pretinde că este asociat abuziv sau nemeritat, ar trebui să funcţioneze asemenea unor puternice semnale de alarmă. De natură nu doar să amplifice determinarea electoratului tradiţional anti-PSD de a-i opri acestui partid revenirea la putere în toamna-iarna acestui an. Ci şi de a ridica, printre partizanii PSD, serioase semne de întrebare legate de felul în care va înţelege să îşi exercite funcţia de premier dl. Liviu Dragnea în cazul în care formaţiunea politică pe care o conduce va câştiga alegerilor şi o sentinţă judiciară nefavorabilă nu îl va împiedica să ajungă prim-ministru.

Doamna Gabriela Vrinceanu-Firea ne acuză pe cei ce criticăm legea inventată de mintea infectată de stalinism a şefului ei de partid că nu ştim ce vorbim. Că, deh, nu avem cu toţii gândirea înaintată specifică membrilor PSD. O asigur pe graţioasa doamnă că eu ştiu şi sper că vor şti să acţioneze în consecinţă prin votul lor toţi cei ce nu vor ca România să se întoarcă în epoca Adrian Năastase.

Normal ar fi fost ca PNL, principalul adversar în alegeri al PSD, să fructifice în folos propriu dezavantajul în care se află de câteva zile, din vina propriului lor şef, socialiştii români. Scandalul stârnit de ceea ce pare azi iminenta adoptare miercurea viitoare a „legii Dragnea” putea fi folosit de strategi politici inteligenţi pe care firesc ar fi să îi aibă PNL spre a acoperi şi contracara scandalul şi efectele negative provocate în urmă cu numai câteva zile de o seamă de formulări şi prevederi nefericite, necumpănite, excesiv de dure din cuprinsul Legii prevenţiei. Defecte clare şi formulări nu doar nefericite, ci abuzive de-a dreptul, bine, adică mişelesc instrumentate de televiziunile aservite PSD. Culmea dezinformării atingând-o nu, aşa cum ne-am fi aşteptat, România tv, ci Antena 3. Care a prezentat o lege cu câţiva zeci de iniţiatori drept „legea Gorghiu”

Nu a fost să fie. PNL nu s-a priceput nici de data asta să acţioneze inteligent, să îşi repare erorile din mers şi să marcheze. L-am văzut joi seara, în studioul TVR, pe dl. Eugen Nicolăescu, adevăratul iniţiator principal al legii, mare dregător penelist, acţionând violent, prezentând indubitabile semne că se află în pragul unei crize de nervi pentru stoparea căreia părea aproape evident că are nevoie de ajutor medical calificat imediat, comportându-se birjăreşte cu moderatoarea Alina Stancu. Care era perfect îndreptăţită să urmeze exemplul colegelor sale de la felurite televiziuni private şi să îi ceară d-lui Nicolăescu să părăsească imediat şi necondiţionat studioul.

În loc să se caute rapid prin buzunare şi să ia trei-patru tablete de distonocalm pentru ca mai apoi să poată evidenţia cât de cât coerent şi omeneşte părţile bune ale unui proiect de lege supus dezbaterii publice –legea având, orice s-ar spune numeroase prevederi utile şi în folosul populaţiei- dl. Nicolăescu s-a repezit cu tot felul de acuzaţii nu doar asupra moderatoarei, ci şi asupra instituţiei a cărei angajată este Alina Stancu. Ca şi cum el, Eugen Nicolăescu, parlamentar mediocru, dar membru socotit de frunte al PNL, personaj cu funcţie de conducere şi muncă de răspundere, ar avea măcar cel mai mic drept moral să facă asta. În realitate, nici dl. Nicolăescu, nici un alt membru al PNL nu are nici cea mai firavă justificare de a ataca TVR, ţinând cont că ultimii doi catastrofali şefi ai instituţiei din Calea Dorobanţi, indivizi ce ar putea fi numiţi cu destule argumente sabotori ai acesteia, numiţii Săftoiu Elwis Claudiu şi Tănase Stelian, au fost propuşi în funcţie de partidul din care face parte dl. Nicolăescu. Nu că PSD ar fi mai puţin vinovat pentru dezastrul cu care se confruntă la ora actuală Televiziunea Română şi că atunci când i-a stat în putere ar fi trimis în fruntea TVR oameni mai de soi.

Dar nu soarta TVR, nici succesul în alegeri al PNL ori al PSD sunt preocupante în momentul de faţă. Văzând felul în care se comportă dl. Nicolăescu, punându-l în oglindă cu comportamentul cu nimic mai demn al d-lui Liviu Dragnea ori al multor altor politicieni români, îţi dai lesne seama că nici PNL, nici PSD nu s-au reformat deloc în cele câteva luni scurse de la tragedia din seara zilei de 30 octombrie şi după demonstraţiile de protest ce au urmat. PNL nu ştie cum să instrumenteze mai în folos propriu vocea şi cererile străzii spre a se vedea cu sacii în căruţă, făcându-şi totodată uitată greşeala de a fi votat cot la cot cu PSD legea ce permite alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin. PSD nici măcar nu vrea să îşi amintească de manifestaţiile de stradă de la început de noiembrie.

Pentru moment strada tace. Rămâne de văzut până când.