Patrihoţii de paradă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De ce ţin dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-şi protejeze patriotismul din portofele, clar!” Noi suntem români, noi suntem români! Noi suntem aici pe veci stăpâni!” Cine să fie mai patrioţi, mai mândri de neamul lor cel strămoşesc, de mămăliga dacică, decât marii oameni de partid şi de stat? Demni păstrători ai patrihoţiei naţionale pe care o dau din neam în neam, din grup organizat în grup organizat mai departe alor lor?

Anul acesta a fost, este cu lipsuri, aşa cum pare a fi şi anul care vine pe repede înainte. Nimic nou sub soare, dar cu se face că de Ziua Naţională a României, pe 1 decembrie, au lipsit fasolea şi ciolanul, micii şi berea, sarmalele şi mămăliga săracilor?

Ce aţi făcut cu tradiţia, tovarăşi, tocmai voi care vă bateţi cu pumnul în piept pentru păstrarea tradiţiilor?

Rău au ajuns amărăştenii, parcă mai rău ca niciodată, dacă boşii zilelor noastre nu le-au aruncat acolo, în pieţele şi locurile publice obişnuite, un os, o firimitură din tradiţionalele produse româneşti, la fel cum primeau în fiecare an, de se fericea poporimea, stingând foamea naţională pentru câteva ore!

Iar acest lucru nu s-a întâmplat din cauză că ar fi sărăcit ţara de tot, mai are, dar nu poate produce cât pot alţii fura, ci din lăcomia şi zgârcenia celor care se bat pentru ciolanele ei. Că de mult timp avem o ciolaniadă naţionale în desfăşurare, ajunsă în ultimele luni, în fazele ei superioare, la guvernare, unde cei care pun mâna primii pe ciolan nu-l mai lasă nici morţi, dar să mai dea şi la sărăcime.

Poporimea nu mai are nevoie de  ciolan şi fasole, se umflă cu promisiuni, chiar dacă acestea nu ţin de foame nici măcar în perioadele electorale. Dar cu toate acestea, după expresia celui mai înalt personaj temporar de la Cotroceni, poporului trebuie să i se livreze ceva, mult şi rapid. Ceva cu care să se bată pe burţile grase de promisiuni, cu mândrie patriotică.

Poate pe viitor, chiar dacă vor fi aceeaşi, tot ei, rotiţi ciclic la putere, de Ziua Naţională, autorităţile să organizeze Jocurile minciunilor şi foamei pentru tot poporul fraier şi prost, sub egida înaltului patronaj al patrihoţilor puterii politice. Acum câţiva ani, întrebam într-un text ”A cui mai este România noastră? A poporului, a cui?” Anul acesta mi-am dat seama că toată lumea ştie de fapt a cui este ţara noastră românească-România este a Partidei Patrihoţilor Naţionale-multicolori politici şi nepolitici! Patrihoţii naţiei, uniţi în cuget şi-n simţiri, la care în fiecare an, cu acest prilej de sărbătoare, li se umflă mândria naţională sub paltoanele scumpe şi în portofelele personale, în conturile de partid sau de gaşcă. Sub ploaia de stele ghenerale primite, mai vechi sau mai noi!

Păi de ce ţin dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-şi protejeze patriotismul din portofele, se vede cu ochiul liber, clar!

”Noi suntem români, noi suntem români! Noi suntem aici pe veci stăpâni!”

Păi cine să fie mai patrioţi, mai mândri de neamul lor cel strămoşesc, de mămăliga dacică, decât marii oameni de partid şi de stat, reprezentanţi aleşi sau numiţi ai poporului ajunşi la putere? Nu sunt ei demni păstrători ai patrihoţiei naţionale pe care o dau din neam în neam, din gaşcă în gaşcă, din grup organizat în grup organizat mai departe alor lor?

Patrihoţia nu-i a lor, ci a urmaşilor, urmaşilor lor, în veci! Doamne fereşte!

Chiar dacă între ei se mai alungă unii pe alţii de la ciolan, fasolea nu prea îi interesează chiar dacă actualmente bate la preţ kilul de carne de porc, găsesc întotdeauna drumul spre măcelăria numită România, fie se întorc ei înşişi, fie că îşi aduc urmaşi educaţi special să continue grija pentru jaful avuţiei acesteia. Iar noii patrihoţi, căţeii tineri, se dovedesc întotdeauna mai flămânzi, mai lacomi, mai aprigi şi demni urmaşi ai înaintaşilor lor politici la putere.

În fiecare an, de 1 Decembrie, este un prilej ca patrihoţii partidelor şi puterii politice din România, orice culoare ar avea aceştia/acestea, să-şi etaleze patriotismul deşănţat şi de paradă!

Îşi pun cocarde tricolore, insigne peste paltoanele scumpe.

Îşi ţin pătrunşi până-n măduva ciolanelor proprii mâna la piept, pe inimi sau portofele, ştiind în ce ţară trăiesc.

Primesc solemn onoruri militare, rapoarte, simţind cum îi apasă responsabilitatea stelelor, văzute sau nevăzute, proprii de pe umeri!

Populimea îi priveşte cu admiraţie, invidie, îi mai şi înjură cu foc, dar pe ei nu-i atinge plebea cu nimic, nici măcar cu vorbe de ocară.

Sunt atât de pătrunşi de importanţa lor proprie, de faptul că au ajuns să fie cine sunt în fruntea ţării. Sunt esenţialii puterii politice ai zilelor trecute, prezente şi din ce se întrevede, probabil şi ai zilelor ce vor urma.

Au prim planul, sunt mediatizaţi mai mult decât oricine, idolatrizaţi, cultivaţi de presa în genunchi, la comandă, mai mult decât oricând!

Unii dintre aceşti membri ai patrihoţiei naţionale sunt nu doar pătrunşi de solemnitatea momentului, zilei naţionale, ci sunt şi mai oportunişti, mai pragmatici decât alţii. Folosesc prilejul de a mai câştiga ceva capital de simpatie, de a mai face băi de mulţimi, de a mai strânge ceva pentru alegerile următoare.

Chiar şi hoţii dovediţi dintre aceşti politicieni de moment, ”esenţiali” ai ţării, unii care au fost condamnaţi, au făcut puşcărie, au scăpat, au rămas şi cu banii, vor înapoi la ciolanul românesc. Şi nu se sfiesc să dea mesaje patriotice poporului, înfierând proletar hoţia celorlalţi, uitând complet de propriile fapte, asigurându-l de patriotismul lor fără margini, de iubirea faţă de scumpa ţară şi valorile acesteia tradiţionale!

Ce nu am văzut anul acesta de Ziua Naţională a României- nu am văzut să fie reprezentaţi sau măcar să se amintească public de cei din linia întâi de luptă împotriva Covid 19, fie că sunt militari, fie că sunt civili, salvatori de pe ambulanţe sau spitale!

De parcă criza sanitară, pandemia covid s-ar fi încheiat şi nu mai există deloc! De parcă nici salvatorii sanitari nu ar fi existat, la fel cum nu ar fi existat/există niciodată milioanele de infectaţi şi zecile de mii de morţi!

Tot în spirit tradiţional românesc, în zi de mare sărbătoare, marii dregători ai momentului au uitat realitatea de pe frontul medical, unde la fel ca şi pe câmpul de luptă militar, se duc lupte grele, pe viaţă şi pe moarte, pentru români şi pentru România.

Întrebarea mea şi a altor români nepatrihoţi, pentru la anul şi la mulţi ani este şi va fi aceasta:

-Credeţi că este posibil ca pe viitor, vreodată, la Ziua Naţională a României să defileze şi Justiţia cu balanţa dreptăţii şi marii corupţi după gratii sau mai degrabă mărşăluiesc la paradă, patrihoţii naţiei cu justiţia în lesă?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite