Parcurile nu vă mai plac?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De pe la 19 ani încoace, o mare parte din existenţa mea a fost legată, într-o formă sau alta, de muzică. Am fotografiat formaţii, am scris despre concerte şi albume, am organizat concerte, am cântat la un instrument în câteva trupe.

Tot de la 19 ani încoace, o mare parte din existenţa mea e legată de cluburile în care o mare parte din lucrurile astea s-au întâmplat. Pe vremea când cântam la bass, am ţinut concerte în nişte spelunci pe lângă care Colectivul e un bar de fiţe. Bombe deschise în nişte subsoluri sordide, peste care zăceau oricum nişte clădiri care abia mai stăteau în picioare, unde dacă îşi aprindeau mai mult de zece oameni ţigările, îţi dădeau lacrimile de la fum, şi trebuia să ieşi din când în când la aer ca să nu te ia ameţeala.

Nici fotografia de concert n-am făcut-o numai la Sziget sau la concertele din Piaţa Constituţiei, într-un pit frumos amenajat şi civilizat. O mare parte din timp, tot în cârciumile alea am tras. M-am călcat pe picioare cu încă o sută sau două sute sau trei sute de oameni ca să trag un cadru din faţă. Mi-am luat beri în cap şi coate în gură ca să obţin fotografia aia, cea mai bună posibilă.


Concert Telepopmusik în club Colectiv FOTO Ioana Epure pentru Mixtopia 

image

Dacă aş fi fost vineri seara în Colectiv nu cred că aş fi ieşit cu viaţă de acolo.

Şi toate astea pentru că, în Bucureştiul ăsta cu câteva milioane de locuitori, oraşul ăsta în care se întâmplă o mie de chestii pe seară, nu există decât extrem de puţine locuri în care se pot organiza concerte în mod civilizat. Bucureştiul este oraşul în care, din lipsă de alternative mai bune, Slash şi Gogol Bordello au cântat la Sala Palatului ca să fie aplaudaţi din vârful degetelor, de pe scaune. Bucureştiul este un loc în care iarna, la Arenele Romane, concertele se ţin într-un cort afumat şi supraîncins pentru că nu există locuri mai bune pentru asta. Bucureştiul este un loc în care zeci de trupe mai mici sau mai mari ajung să cânte locuri precum Colectivul pentru că nu au unde altundeva.

De ce nu investeşte nimeni în asta? Habar n-am. Piaţa îşi face singură regulile. Nu e treaba micului întreprinzător să satisfacă nevoile culturale ale Bucureştiului pe propria-i cheltuială. Pentru asta există statul.

În oraşe mult mai puţin răsărite decât Bucureştiul din Europa vestică, există aceste spaţii. Pe lângă cluburile mici, cu capacitate mică (dotate toate cu uşi ignifuge şi ieşiri de urgenţă, apropo), există locuri special construite pentru concerte mai mari.

Şi o să vă dau doar exemplul oraşului Birmingham, în Marea Britanie, unde actuala O2 Academy, un grup de trei săli de concerte cu capacităţi diferite, două de 600 de oameni şi una de 250, n-a purtat întotdeauna numele brandului în faţă. Iniţial se numea simplu: Birmingham Academy.

La Academy am vazut şi trupe underground pe care îi ascultau doar cincizeci de oameni în faţă, am vazut şi Alice in Chains sau Interpol, în aceleaşi condiţii care pe vremea aia mi se păreau minunate, nu pur şi simplu normale. Într-un loc în care nu se fumează, şi este dotat cu extinctoare, ieşiri de urgenţă, aerisiri şi uşi ignifuge.

E o clădire a oraşului. Un spaţiu civilizat dedicat concertelor, un loc al cetăţenilor, care respectă toate normele de siguranţă, pentru că nu prea are cum să n-o facă. 

În Bucureşti avem foişoare colorate şi fântâni cântătoare.

Iar cetăţeanul care are chef de un concert poate să se ducă liniştit în spelunci, futu-i paştele mamii lui de depravat. Ce, parcurile nu vă mai plac?

În Colectiv, vineri, oamenii au murit din cauza acestei condescendenţe. A felului în care suntem luaţi de proşti, de prostimea căreia îi sunt suficiente nişte băncuţe colorate în parcuri, în timp ce cultura urbană în Bucureşti e făcută de o mână de oameni care se chinuie să ofere totuşi oamenilor şi altceva. Care se chinuie să organizeze nişte concerte mici, cu trupe de care n-au auzit neaparat 50 de mii de oameni ca să presteze pe Arena Naţională. Nişte amărâte de lansări de albume. Nişte expoziţii şi nişte spectacole.

Şi nu au unde să facă toate astea. Doar în subsoluri şi spaţii industriale amenajate minimal, mai mult pe criterii estetice decât pe criterii de siguranţă, urmând îndeaproape logica lucrurilor rele care se întâmplă mereu în altă parte. 

Ele nu ar trebui să fie singurele noastre opţiuni.

Dar, pe de altă parte, multe lucruri nu sunt cum ar trebui zilele astea.

---

Printr-o coincidenţă stranie, există astăzi două mame pe ale căror fiice le cheamă Ioana Epure. Doar una dintre ele mai are copil.

Pentru ca fiica celeilalte nu s-a mulţumit doar cu o plimbare în parc. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite