Pandemie de divorţuri la tribunal. Auto-izolarea a dăunat grav căsniciei

Izolarea, nesiguranţa, grijile financiare generate de situaţia economică, dar şi de imposibilitatea desfăşurării activităţii zilnice au fost motivele pentru care multe cupluri din România s-au destrămat în această perioadă, iar partenerii au ajuns în faţa instanţelor de judecată.

Unii au ales să divorţeze în urma unei hotărâri luate de comun acord, iar acum aşteaptă un termen pe rolul judecătoriilor, care abia s-au deschis pentru cauzele civile. Alţii, din medii defavorizate, cu educaţie deficitară, au ales să îşi agreseze partenerii de cuplu şi au ajuns să fie vizaţi în penal, în dosare de fapte comise cu violenţă. „În ceea ce priveşte solicitările adresate casei noastre de avocatură pentru divorţuri şi ordine de protecţie, acestea au crescut într-adevăr, cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi. Solicitările au devenit mai pregnante în a doua lună de izolare”, a declarant, pentru „Adevărul”, avocatul Silviu Faier. 

România, în top la capitolul divorţuri

Noile cazuri vin într-un context în care instanţele erau oricum supraaglomerate din cauza faptului că în perioada stării de urgenţă doar anumite dosare au fost judecate. Astfel, numai cele privind violenţa în familie au primit termene şi soluţii, în timp ce procesele de divorţ se vor discuta în lunile următoare, dacă nu chiar la toamnă.  

Urmează o nouă perioadă în care dosarele civile nu se vor judeca, cea a vacanţei judecătoreşti. În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora ea va fi scurtată cu o lună, având în vedere că, înainte de pandemie, judecătorii au protestat timp de 30 de zile de supărare că Guvernul voia să le taie pensile de serviciu.

Solicitările de divorţuri şi de ordine de protecţie au crescut cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi  Silviu Faier  avocat

„Cererile de divorţ au putut fi depuse în instanţă, însă ele nu au primit termen pe fond din cauza situaţiei de urgenţă. Partea mai puţin plăcută este că ele au primit termene în iunie şi altele prin septembrie-octombrie, pentru că, după cum bine cunoaştem, ne paşte vacanţa judecătorească – în lunile iulie şi august – şi în acea perioadă nu pot fi judecate decât un anumit tip de cauze. Din câte ştim noi, nu s-a intervenit nicicum asupra acestei vacanţe”, a spus avocatul.

Violenţa în familie este infracţiune

Statisticile oficiale arată că la linia telefonică destinată victimelor violenţei în familie au fost înregistrate 251 de apeluri în perioada 16 martie – 10 aprilie. În aceeaşi perioadă, anul trecut, au fost înregistrate 111 apeluri. Există o diferenţă între modalităţile în care unii au ales să îşi pună capăt căsniciei, explică Silviu Faier. 

Una este calea legală, în urma unei pronunţări judecătoreşti care constată destrămarea relaţiilor de convieţuire între soţi. Cealaltă este cea ilegală, care presupune agresarea partenerului, cu toate consecinţele ce decurg de aici: ancheta penală, apoi condamnarea. „Dacă la divorţ poate se tinde la o remediere a unor situaţii – există reglementată la noi situaţia divorţului-remediu – la violenţa în familie chiar nu văd nicio parte bună. Ceea ce pot să spun e că, din păcate, da, am fost solicitaţi în acestă perioadă pentru mai multe situaţii care au pornit de la această violenţă domestică aşa cum este ea denumită în mod plastic. Practic, este o infracţiune, lovirea şi alte violenţe, reglementată de Codul Penal”, explică avocatul.

Cum se pot apăra victimele şi ce riscă agresorii

Femeile victime ale agresiunilor în familie trebuie să ştie că au la dispoziţie câteva pârghii prin care pot să obţină protecţie, apoi să se asigure că agresorul va fi pedepsit conform legii. Cea mai la îndemână este procedura de instituire a ordinului provizoriu de protecţie, apoi va urma o anchetă penală şi un proces în urma căruia soţul agresor va fi condamnat.

 Avocatul precizează că agresiunea în familie este infracţiune, încadrată în Codul Penal la „lovire şi alte violenţe”.„Cea mai uzitată pârghie este dată de o lege specială, care reglementează ordinul de protecţie. Această lege specială a fost modificată în urmă cu mai bine de un an în sensul că a fost introdusă sintagma de ordin de protecţie provizoriu. Acest ordin prezintă numeroase avantaje faţă de ordinul de protecţie clasic. Este cea mai accesibilă pârghie: după ce victima a suferit acele vătămări, se poate adresa celui mai apropiat post de Poliţie, va completa acolo un formular-tip, va da o declaraţie şi tot de îndată – la interval de o oră, două – vor fi făcute nişte prime şi minime investigaţii de către poliţistul la care s-a depus acestă plângere. Acest poliţist are şi posibilitatea şi împuternicirea de a iniţia primele măsuri de protecţie a victimei. Sigur, acest ordin de protecţie provizoriu e supus verificării de către procuror şi, mai departe, de către instanţa de judecată. Sigur că urmează apoi depunerea plângerii penale şi a cererii de divorţ, pentru că este evident că relaţiile dintre soţi sunt iremediabil şi grav vătămate. Noi o putem asista (pe victimă – n.r.) la Poliţie, atunci când depune plângere pentru agresiune, care va fi redactată de noi, putem asista atât în faţa instanţei de judecată pentru ordinul de protecţie, cât şi în procedura de divorţ”.

Au rămas „să-şi ducă crucea”

Simona Voicescu, reprezentanta Asociaţiei Necuvinte, un ONG care luptă pentru drepturile persoanelor care cad victime ale violenţei în familie, susţine că, din păcate, o explozie a cazurilor de violenţă domestică era de aşteptat în perioada de stare de urgenţă. „Oamenii erau obişnuiţi să meargă la serviciu şi s-au trezit că trebuie să stea cu persoana respectivă 24 de ore din 24. Şi-au amintit de toate problemele, s-au aprins certuri şi apoi a fost numai un pas până la violenţă fizică. Şi nu de puţine ori, victimele au avut probleme pentru că au fost nevoite să râmână în casă cu un soţ violent fiindcă nu puteau pleca după ora 22.00 nici măcar cu declaraţie pe proprie răspundere. Au rămas «să-şi ducă crucea» în continuare. Am avut multe apeluri din partea victimelor în această perioadă. Unele femei au avut probleme suplimentare fie din cauza autorităţilor locale, fie din cauza neînţelegerii legislaţiei din perioada de urgenţă. La Iaşi, de exemplu, o femeie abia fugită de acasă nu a fost primită într-un centru de specialitate din judeţ fiindcă nu avea făcut un test COVID-19. Absurd. Apoi, în Alba, o femeie fugită şi ea de acasă, dar cu cei doi copii, nu a fost primită în taxi pentru că se făceau, în total, patru persoane în maşină. În ambele cazuri a trebuit să facem apel la Poliţie ca să se rezolve problemele”, precizat Simona Voicescu.

Victime colaterale

La rândul lui, sociologul Mircea Kivu susţine că majoritatea cazurilor de violenţă domestică din perioada de stare de urgenţă au avut loc în familii în care existau deja unele probleme. „Când o căsnicie «scârţâie», o astfel de perioadă de izolare poate fi fatală pentru cuplu. Dacă în mod normal existau tensiuni între soţi, convieţuirea zi de zi, non-stop, duce în final la violenţă. În plus, nici unele mijloace de combatere a fenomenului nu au mai putut fi folosite. După o ceartă, femeia nu a mai putut spune «Plec la mama!» pentru că nu prea avea voie, conform reglementărilor. Blocate în case, respectivele femei au căzut victime colaterale ale izolării aduse de pandemie”, a subliniat sociologul. 

Fenomen global

Fenomenul violenţei domestice în perioada izolării legate de pandemia COVID-19 s-a manifestat peste tot în lume. În Londra, de exemplu, în prima săptămână de izolare s-au înregistrat 5 omoruri pe care Scotland Yard le-a catalogat la capitolul violenţă domestică. Apoi, în Statele Unite, tot în prima săptămână de izolare, o treime din numărul apelurilor făcute la numărul de urgenţă 911 au fost pentru a semnala cazuri de violenţă domestică. Oricum, mai mulţi avocaţi din New York, specializaţi în divorţuri, au povestit că, în ultima săptămână a lunii martie, numărul celor care le-au solicitat serviciile a crescut cu 50%.