Pandemia în România: inconştienţă sau nepăsare?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Covid

„Paza bună păzeşte primejdia rea“ se pare că nu funcţionează. Optimismul, fără o bază solidă, ne este la îndemână, iar bilanţul zilnic al morţilor în secţiile ATI tinde să devină un fapt divers.

De la începutul campaniei de vaccinare, 3 milioane de români au fost vaccinaţi, însă aproape jumătate dintre ei doar cu prima doză. În numeroasele apariţii publice din ultima perioadă, premierul Florin Cîţu a declarat că până la începutul lunii iunie numărul persoanelor imunizate va ajunge la 5 milioane, ceea ce reprezintă 35% din populaţia adultă. Ţinta este mai mult decât optimistă, având în vedere faptul că de la sfârşitul lunii decembrie, când a început campania de vaccinare, până la sfârşitul lunii aprilie, deci în patru luni, s-au vaccinat doar cu un milion de persoane mai mult faţă de numărul celor care ar urma să se imunizeze până la începul lui iunie, aşadar în nici două luni. În plus, suntem în situaţia în care centrele de vaccinare au un potenţial mai mare decât numărul de persoane care se prezintă pentru a fi imunizate. Miza premierului este însă mult mai mare, şi anume vaccinarea a 10,4 milioane de persoane până la sfârşitul lunii septembrie, ceea ce ar însemna atingerea pragului imunităţii colective, de 70%, şi reluarea tuturor activităţilor.

Implicarea premierului Cîţu în campania de vaccinare s-a intensificat substanţial în ultima perioadă. A avut întâlniri cu reprezentanţii companiilor private, cu primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene, cu reprezentanţii cultelor. A cerut de asemenea sprijinul medicilor de familie în vederea înfiinţării de centre de vaccinare la cabinetele acestora. Recent, şeful executivului a făcut următoarea declaraţie: „Am discutat şi cu primarii, cu primarii PNL, am avut o discuţie cu preşedinţii de Consiliu Judeţean, am implicat şi Tineretul Naţional Liberal, încerc să iau toată lumea să meargă să vorbească despre beneficiile campaniei de vaccinare, dar la sate în special e nevoie de primar şi de preot.“

Deşi târzie, este o iniţiativă de salutat a premierului. Dacă astfel de întâlniri s-ar fi petrecut mult mai devreme, cu siguranţă campania de vaccinare ar fi avut mai mult succes. Să nu ne amăgim însă că interlocutorii lui Cîţu îşi vor sufleca mânecile şi vor face din noapte zi pentru a motiva oamenii să se vaccineze. Vor fi fiind însă, mai ales la sate, şi primari, preoţi, învăţători care îşi vor lua în serios statutul de cârmuitori ai comunităţilor rurale. Nu în masă, ca atunci când sunt principalii agenţi electorali, dar într-o anumită măsură putem miza, în ceea ce-i priveşte, măcar pe bunul simţ de a inocula comunităţii situaţia dramatică în care ne aflăm cu toţii. Aici nu este vorba de gestionarea mitei electorale, ci de măsurile de prevedere împotriva morţii. De conştientizarea cetăţenilor că pandemia este în fapt o boală a comunităţilor şi nu doar a indivizilor.

Puţini sunt cei care se întreabă, inclusiv din mass-media, de ce politicienii nu se implică în campania de vaccinare. Oricât de mare ar fi prăpastia dintre aleşi şi alegători, cei dintâi ar trebui măcar să încerce să conştientizeze populaţia şi să facă front comun împotriva răspândirii coronavirusului. Birourile din teritoriu ale parlamentarilor sunt însă ferecate pentru oamenii de rând, având în schimb destinaţia de centre de afaceri ale gulerelor albe.  

Egoismul, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural se manifestă şi în situaţia de criză în care ne aflăm. Cei care nu respectă măsurile de prevedere şi cred că de ei nu se va atinge virusul nu se gândesc la faptul că, trăind în comunitate şi nu în pustiu, îi pot îmbolnăvi şi pe semenii lor. Purtarea măştii, deşi obligatorie, nu poate fi controlată în totalitate. Rebelii care nu se supun regulilor de luptă împotriva pandemiei ameninţă, din inconştienţă sau pur şi simplu din nepăsare, sănătatea şi viaţa celor de lângă ei.

Înaintea pandemiei, temerile românilor se traduceau în frica de ziua de mâine, frica de cutremur, frica de a-şi pierde locul de muncă. Acum, în plină pandemie, 7 din 10 români se tem mai mult de spitalizare decât de infectarea cu COVID-19 şi de consecinţele acesteia, arată sondajele de opinie.

La nivel global, înainte de a fi descoperite şi administrate vaccinurile, 3 din 4 adulţi apreciau că se vor vaccina. România se afla printre ţările cele mai sceptice în această privinţă, cu un procent de 57% încredere. În faţa datelor oficiale privind campania de vaccinare, se pare că scepticismul faţă de eficacitatea vaccinării a crescut. Aceasta relevă şi faptul că solidaritatea în faţa dezastrului e în mare măsură absentă.

Pe lângă pandemia de COVID-19 s-a răspândit şi se răspândeşte şi o "infodemie", aşa cum a numit-o Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Aceasta constă în abundenţa de informaţii false despre virus şi consecinţele infectării, transmise în special prin platformele online.

Iată câteva mituri la ordinea zilei:

-vaccinul modifică ADN-ul uman;

-consumul de alcool previne infectarea;

-vaccinul va produce efecte adverse care vor apărea după câţiva ani;

-virusul se poate transmite prin produsele fabricate şi importate din alte ţări;

-lămpile cu ultraviolete omoară virusul. 

„Paza bună păzeşte primejdia rea“ se pare că nu funcţionează. Cu toate acestea, suntem cu ochii aţintiţi către un orizont foarte apropiat în care vom scăpa de pandemie. Optimismul, fără o bază solidă, ne este la îndemână, iar bilanţul zilnic al morţilor în secţiile ATI tinde să devină un fapt divers.

George Arun - Deutsche Welle 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite