Până când mai repetăm istoria?

27 de ani de la Cernobîl. Sursa: Facebook

Astăzi se împlinesc 27 ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl. Suprafeţe uriaşe din 3 ţări diferite: Belarus, Ucraina şi Rusia au fost puternic afectate... Unde erau graniţele atunci?

Scriam nu de mult un articol în care vă spuneam cât de mult mi-ar plăcea să nu mai existe graniţe, cel puţin mentale, între noi şi restul planetei. Să nu mai existe interese diferite şi mijloace imorale prin care ne atingem acele interese. Să ne acceptăm diversitatea şi să construim prin intermediul ei. Căci aceste graniţe pe care ni le impunem nu au nicio valoare in faţa răului. În faţa dezastrului nu se mai poate ţine cont de nicio frontieră, barieră, graniţă, zid. Suntem toţi la fel de vulnerabili. Şi de ce să nu fim împreună şi la bine?

Astăzi se împlinesc 27 ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl. Cred că nu există om pe această planetă care să nu cunoască măcar câteva detalii despre ce s-a întâmplat în anul 1986 la centrala atomoelectrică de la Cernobîl. Căci atunci suprafeţe uriaşe din 3 ţări diferite: Belarus, Ucraina şi Rusia au fost puternic afectate... Unde erau graniţele atunci?

Există 436 de reactoare nucleare în lume.

Şi atunci de ce să ne gândim la construirea a două noi reactoare nucleare la Cernavodă? Deja avem o centrală nucleară în România care a înregistrat peste 60 de opriri neplanificate, din cauza defecţiunilor şi incidentelor. Noi nu avem performaţă şi singuranţă la cea deja existentă, dar se mai pune problema să mai deschidem şi altele noi?! Nu este oare suficient să ne uităm la ce s-a întâmplat în Japonia acum 2 ani când avut loc accidentul nuclear la centrala electrică atomică Fukushima? În caz că s-a uitat de Cernobîl, iată avem un exemplu din prezent... care ne demonstrează, din nou, că reactoarele nucleare sunt, în mod fundamental, periculoase.

Cred că România trebuie să se concentreze pe o mentenanţă cât mai sigură a celor 2 unităţi ale centralei nucleare de la Cernavodă, să nu mai construiască nicio centrală nouă şi, în timp, la fel ca alte ţări europene, să eliminăm complet energia nucleară şi să ne alimentăm, prin intermediul tehnoligiei de astăzi (care oricum prezintă riscuri infinit mai mici pentru sănătatea noastră şi pentru mediul înconjurător), cu energie regenerabilă.

În Bulgaria se va construi o centrală nucleară aflată la 424 de km distanţă de Bucureşti.

Apreciez cetăţenii Germaniei care susţin decizia guvernului lor de a renunţa complet la energia nucleară în decurs de un deceniu, chiar dacă acest lucru presupune costuri mai mari la factura de electricitate. Ce facem cu banii dacă nu suntem în siguranţă? Există 436 de reactoare nucleare în lume şi în toate lucrează oameni şi în apropierea lor locuiesc oameni. Nu mai avem nevoie de niciunul în plus. Căci niciunul dintre cele deja existente nu poate vorbi de o siguranţă de 100%, toate sunt vulnerabile la dezastrele naturale, la greşelile umane sau orice surse de declanşare a unui dezastru nuclear.

Vă spuneam de graniţe. Suntem în pericol cu tot cu graniţele noastre artificiale. Vecinii noştri din Bulgaria îşi propun să construiască până în 2020 o nouă unitate la Centrala Nucleară de la Kozlodui, care se află la 424 de kilometri de Bucureşti. Mai contează graniţele în astfel de momente? Este de datoria noastră de a-i ajuta şi sprijini pe bulgarii ce protestează împotriva construirii acestei noi unităţi. Mai mult decât datorie, e pentru binele nostru şi al celor din jurul nostru.

Voi ce părere aveţi despre siguranţa energiei nucleare? Aţi vrea să renunţăm la energia nucleară sau din contră, să construim şi mai multe reactoare nucleare? Am lansat această întrebare pe pagina mea personală de Facebook şi vă invit să răspundeţi aici.