Nu au trecut decât câteva săptămâni de la finala turneului de la Madrid, în care au evoluat aceleaşi două jucătoare. O Simona Halep pe post de ”mare revelaţie”, fără nicio victorie de Grand Şlem, şi Maria Şarapova, în repetate rânduri nr.1 mondial, cu un palmares propriu marilor campioane. Primul set a fost câştigat de Halep. 6-1! Ce s-a întâmplat pe teren, pe parcursul celor 7 ghemuri, ţinea de domeniul neverosimilului: o Şarapova ridiculizată pur şi simplu de o jucătoare ce părea pornită să-i administreze una dintre cele mai umilitoare înfrângeri pe care rusoaica a suferit-o vreodată. Simona Halep controla jocul în totalitate, mişcându-se pe tot terenul cu o dezinvoltură şi cu o siguranţa în faţa cărora se părea că nu mai poate rezista nimeni. Şi atunci s-a instalat panica. O panică paralizantă, proprie situaţiilor în care eşti luat prin surprindere şi din care, cel mai grav, nu întrevezi salvare. Panica pe care nu o poţi atenua, nu o poţi controla. Panica care îţi taie picioarele şi în care aerul nu-ţi mai ajunge în plămâni. Panica care s-a năpustit asupra Simonei Halep în clipa în care a realizat ce grozăvie este pe cale să comită. Să o învingă la scor pe super-campioana Maria Şarapova! Îndrăznesc să avansez supoziţia că a fost cea mai năucitoare lovitură pe care jucătoarea noastră a primit-o vreodată pe teren. Ce a urmat, e deja istorie: Şarapova a rămas pe picioarele ei şi, simţind căderea psihică a lui Halep, şi-a adjudecat meciul en fanfare, ca pe o simplă formalitate.

Am aşteptat finala de la Roland Garros cu sufletul la gură. Aş fi ţinut orice pariu că Simona Halep a învăţat ”lecţia” Madrid. Că nimic din gloria Mariei Şarapova nu va mai arunca nici cea mai palidă umbră asupra capacităţii de luptă a jucătoarei noastre. Aşteptările mi-au fost depăşite cu brio! Să pierzi primul set; să ai forţa să rezişti, să revii şi să câştigi setul al doilea în tiebreak şi să pierzi meciul ”la mustaţă” (nu mă opresc la arbitraj şi la toate şmecheriile pe care Şarapova, normal, le stăpâneşte la perfecţie) este dovada irefutabilă că, într-un timp record, ai turnat o fundaţie de beton armat în mentalul tău şi că, de azi, eşti aptă să construieşti o mare carieră de campioană.

Simona Halep a reuşit lucrul acesta şi am convingerea că, odată cu perfecţionarea tehnică a jocului, poate câştiga în faţa oricărei adversare. Victoria împotriva oricărui complex de inferioritate şi forţa dobândită de a-şi privi în ochi orice adversară şi a lupta cu ea de la egal la egal mi se pare câştigul cel mai important pe care această splendidă domnişoară şi l-a oferit singură pe zgura de la Roland Garros.   

O aplaud din toată inima.

10.06.2014