„Cluburile trebuie să îşi facă un car alegoric, cu un număr minim de şase animatori sau animatoare, ca să nu mai văd două speriate – două leşinate pe-acolo“, a tunat domnul Mazăre. Nu, nu este o glumă, vorbim despre o decizie adoptată prin hotărâre de Consiliu Local, scopul fiind de stimulare a turismului de pe litoral. Ca o mică paranteză, eu aş mai adăuga încă vreo câteva condiţii de selectare a domnişoarelor. Aşadar, fetele să fie uşor, dar doar uşor majore, însă la prima vedere să pară că au o vârstă incertă de vreo 15-16 ani. Să vină la casting îmbrăcate doar cu o aţă şi, de asemenea, să fie pregătite pentru testul cu buletinul băgat în chiloţi. Să poată merge, să poată articula vocale şi consoane, dacă vor să apalude să se sincronizeze atât de bine încât palma stângă şi palma dreaptă să se lovească una de alta în acelaşi timp. Şi, desigur, să-l fi citit pe Kafka (glumesc...).

Dar ştiţi ce ar fi şi mai bine? Ca alegerea animatoarelor să se facă încă din copilăria mică (3-4 ani). De fapt, s-ar putea organiza un sistem prin care să se pună la punct pepiniere de viitoare animatoare. Părinţii de fete ar putea avea onoarea să îşi ducă micuţele la o selecţie riguroasă, realizată undeva în grădiniţe, asta ca să avem asigurată producţia de dansatoare care vor promova litoralul românesc peste 14 ani. Fetelor li s-ar putea asigura chiar cazarea şi masa, ani de zile, într-un loc unde ar învăţa să danseze şi să nu mănânce junk food, ştiţi cum zic?

Mi se pare absolut normal ca în Consiliul Local Constanţa să se ia o hotărâre care să se refere la numărul de animatoare din carele alegorice. Mi se mai pare normal ca toate fetele care poartă bentiţe tricolore să fie bătute cu pietre şi ca Piţurcă să fie antrenorul naţionalei. E la fel de normal ca scriitorul Filip Florian să fie numit „un personaj de carton“ de către şeful Institutul Cultural Român, Marga Andrei, dar şi ca elevii din Bucureşti plus alte nouă judeţe să stea acasă o zi de frica unei furtuni care n-a fost să fie. Păi şi ce, nu e normal ca televiziunile să facă reportaje la Gala Premiilor Gopo şi să livreze telespectatorilor doar imagini cu ţâţe? Sigur că e normal, mai ales pentru o societate absolut uimitoare, care şi-a pierdut simţul ridicolului şi al cărei model este, tot mai mult, magnificul Sultan Suleyman. (Alo, gara, e doar un film!) Şi acum, vorba-ceea, „Hai, gata, toată lumea la televizor!“.