Mihaela Toader - Dragă Domnule Profesor Angelo Manitta sunteţi autorul mai multor publicaţii/volume valoroase precum şi autorul poemului de extraordinare dimensiuni „Big-Bang”. Canto del Villaggio globale şi, în special, al unui recent volum despre prezenţa elementelor botanice în opera poetului naţional al Italiei, sărbătorit anul acesta cu ocazia setecentenarului de la moartea sa, Dante Alighieri: La botanica di Dante. Piante erbacee nella «Commedia». În plus, Dumneavoastră aţi adunat numeroase contribuţii critice asupra capodoperei danteşti în volumul abia aparut: “Nuovi itinerari danteschi”. Mă bucur mult că aţi acceptat acest interviu deoarece doresc să vă întreb în primul rând, de când cunoaşteţi România prin reprezentanţii ei culturali (scriitori, poeţi, artişti)?

Angelo Manitta - Relaţiile mele cu România durează de peste douăzeci de ani. A fost o relaţie intensă şi variată cu diferiţi autori, scriitori şi poeţi, dar şi directori de reviste şi asociaţii culturale, precum şi profesori din diferite şcoli, cu participarea diferiţilor copii la concursurile noastre, cu lucrările lor de poezii, povestiri şi desene. Din punct de vedere geografic, legăturile au mers din Transilvania în Dobrogea, de la Constanţa la Bucureşti, de la Piteşti la Alba Julia.

Mihaela Toader - Când şi cum s-au născut Academia Internaţională „Il Convivio” şi revista cu acelaşi nume?

Angelo Manitta - Atât revista, cât şi asociaţia culturală s-au născut aproape simultan în anul 2000, tocmai primul an al noului mileniu. Titlul revistei şi, prin urmare, al Academiei, se referă la o operă minoră a lui Dante Alighieri, Il Convivio, cu o trimitere ideală la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale filosofului grec Platon, Il Convito. Banchetul este banchetul ideal în care poeţii şi artiştii au ocazia să se hrănească cu artă, aşa cum îşi propune revista noastră, confruntându-se unul cu celălalt. S-a născut dintr-o dragoste personală pentru literatură, după ce s-au scris nu doar opere de poezie, ci şi eseuri, proză pentru şcoli. „Il Convivio” reflectă această pasiune, dar mai presus de toate, ca revistă şi ca organizaţie internaţională, vrea să pună în contact artişti şi poeţi din întreaga lume, motiv pentru care apar în ea autori de diferite naţionalităţi şi din diferite continente.

Mihaela Toader - Aţi putea enumera câţiva din autorii, scriitorii români care au avut contribuţii importante în revista „Il Convivio”?

Angelo Manitta - Mai mulţi autori români au contribuit cu scrierile lor la revista „Il Convivio”. Dar în primul rând îmi amintesc de un operator cultural excepţional şi pasionat din Transilvania, scriitor, poet şi editor al unei reviste, „La Provincia Corvina”, care a dispărut acum de câţiva ani, Eugen Evu, cu care am lucrat intens pentru mult timp. Am avut mai multe contacte şi colaborări cu prof. Univ. George Lăzarescu care, împreună cu soţia sa, a fost un excelent traducător de autori italieni în limba română, publicaţi de edituri importante. Apoi cunoştinţa lui Mihai Cimpoi din Moldova, un mare cercetător al operei lui Eminescu. Nu trebuie uitaţi Dumitru Galeşanu, poet cosmic rafinat, Elena Sgondea din Alba Julia, care a acţionat ca intermediar în diverse operaţiuni culturale şi, mai presus de toate, prof. Otilia Doroteea Borcia, care a apreciat întotdeauna activitatea mea culturală, al cărei promotor a fost şi stimă de partea mea este reciprocă. Este de prisos să ne amintim că au fost şi autori importanţi. Dar enumerarea tuturor autorilor mai mult sau mai puţin afirmaţi cu care am intrat în contact, nu este uşor de făcut.

Mihaela Toader – Când aţi venit prima dată în România şi cu ce ocazie?

Angelo Manitta – Prima dată am venit în România în 2013 când Elena Sgondea, operator cultural, dar şi o poetă apreciată, a organizat o conferinţă la Alba Julia în legătură cu Universitatea din acel oraş şi cu sprijin din partea Comunităţii Europene, având ca tematică poezia şi relaţii culturale dintre Italia şi România. Am profitat apoi de ocazie pentru a o contacta pe prof. Otilia Borcia, pe care o cunoşteam deja de ceva vreme, care a organizat şi o întâlnire cu studenţii ei din Bucureşti. Apoi am vorbit despre Leopardi şi mai presus de toate despre poezie şi despre noile tendinţe poetice.

Mihaela Toader - Când aţi venit pentru a doua oară la Bucureşti?

Angelo Manitta - A doua oară am venit la Bucureşti în 2018 invitat de prof. Borcia, care a organizat, împreună cu Institutul Cultural Italian din Bucureşti, prezentarea volumului meu de poezie, poezia „Big bang. Cântecul satului global”, în acelaşi timp cu prezentarea volumului de poezii al fiului meu Giuseppe Manitta  „Ochii nu pot muri”. La câţiva ani după prima mea vizită în România, am găsit o ţară care s-a schimbat în bine, mult mai occidentală, o ţară care şi-a îmbunătăţit nu numai infrastructura, ci şi, cred, economia, aşa cum a fost posibil să observe cineva care vine din afară. Acesta a fost şi ocazia de a vizita Bucureştiul şi mai ales Palatul Parlamentului construit de Ceauşescu.

Mihaela Toader - Am avut deosebita ocazie să particip la întâlnirea de la Institutul italian de Cultură din Bucureşti, când Doamna Profesor Otilia Doroteea Borcia v-a prezentat valoroasa Dumneavoastră operă literară şi critică şi mai ales impresionantul prozometron “Big Bang”, dar şi opera fiului Dumneavoastră, poetul şi criticul Giuseppe Manitta. Cum a fost acel eveniment pentru Dumneavoastră?

Mihaela Toader - Aceasta a fost o oportunitate splendidă de a putea vorbi şi de a-mi face cunoscută poezia, dar mai presus de toate modul diferit de a face poezie, care este cel clasic al poemului, dar recitit într-un mod complet modern şi inovator, unde elementul narativ este adesea foarte limitat. Primirea făcută de mulţi prieteni pe care i-am cunoscut deja la Bucureşti, dar şi din afara Bucureştiului (a venit cineva de la aproximativ 200 km distanţă) a fost foarte caldă şi surprinzătoare. Am făcut apoi noi cunoştinţe literare, dar am întâlnit şi câţiva editori. Foarte călduroasă primire ne-a făcut şi directorul Institutului Cultural Italian, Dr. Peraro, dar foarte interesantă a fost şi vizita la Muzeul Literaturii din Bucureşti, care a fost urmată de o întâlnire cordială şi familiară cu domnul director Ioan Cristescu.

Mihaela Toader - Ştim că de-a lungul anilor mai mulţi poeţi, scriitori, artişti şi profesori italienişti români au colaborat şi continuă să colaboreze cu Academia „Il Convivio”, publicând în paginile revistelor Dumneavoastră versuri, proză, eseuri. Unii au fost chiar premiaţi cu ocazia concursurilor pe care le organizaţi. Aţi putea să ne spuneţi câteva nume ale acestor laureaţi?

Angelo Manitta - De-a lungul anilor, numeroşi autori, scriitori şi poeţi români au participat la concursul nostru literar. Nu numai ei, dar şi pictori, din moment ce este prevăzută şi o secţiune pentru pictură. Nu este uşor să amintim numele tuturor, dar cineva trebuie să o facă. Printre ei Eugen Evu, Dumitru Găleşanu, şi la ultima ediţie, Otilia Dorotea Borcia pentru culegerea sa de poezii. Îmi amintesc, printre altele, de un grup de pictori care au venit în Italia intenţionat acum câţiva ani, şi de participarea multor băieţi buni atât cu desenele lor, cât şi cu poeziile lor din diferite şcoli din România, de la Piteşti la Bucureşti la Constanţa, dar în special vreau să amintesc un liceu din Costanza, cu ai cărui profesori s-a stabilit o relaţie culturală excelentă. Printre ceilalţi câştigători, îmi amintesc numele Mihaelei Gagea, al lui Radu Rosian, Iulian Damacus, Florica Bud, Irina Costantinescu etc.

Mihaela Toader - În România atât Angelo, cât şi Giuseppe Manitta sunt cunoscuţi prin operele lor originale, dar şi prin unele traduceri ale acestora. Ne-aţi putea spune câteva titluri în acest sens?

Angelo Manitta - Dacă recent a ieşit pentru fiul meu un volum de poezii traduse în limba română şi cred că vrea să fie publicat eseul său despre Eminescu în traducere, în ceea ce mă priveşte, mai multe poezii au fost traduse în limba română de-a lungul anilor, inclusiv cele de Iulia Rolle, dar o traducere a uneia dintre poeziile mele intitulată „Berenice şi cosiţa ei de stele” este pe cale să fie lansată împreună cu textul italian, care sper să apară în câteva luni. Este o viziune modernă a unui mit clasic, cel al lui Berenice, regina Egiptului, în care, aşa cum scrie autoarea prefeţei Klaudia Muntean, „se dezvăluie o particularitate deosebită a creatorului său, şi anume aceea a pustnicului păstrător al unor poveşti mai semnificative conţinute în tezaurul identitar al lumii, poveşti în care repere precum spirit şi materie, arhaic şi nou, haos şi ordine, intern şi extern, sacru şi profan, etc. Se împletesc în cele mai neaşteptate moduri”.

Mihaela Toader - Am aflat de la doamna profesor Otilia Borcia că Giuseppe Manitta este autorul unei prestigioase lucrări despre Poezia eminesciană cunoscută în Italia prin traduceri din opera poetului nostru naţional, dar şi prin studii de literatura comparată., care a fost deja tradusă şi urmează a fi publicată. Ce ne puteţi spune despre acest dar nepreţuit pe care îl aşteptăm?

Angelo Manitta -  Importanţa acestui volum al lui Giuseppe Manitta constă nu numai în ideea unei comparaţii punctuale şi precise între doi dintre cei mai mari poeţi ai literaturii europene, şi anume Mihai Eminescu şi Giacomo Leopardi, ci este metoda comparativă care a demonstrat un succes enorm în domeniul academic din România, printre cercetătorii italieni ai literaturii române, dar mai ales în Moldova de limbă română, unde autorul a fost invitat de mai multe ori să prezinte această temă la Academia de Ştiinţe de la Chişinău. Acum se speră că textul românesc va fi publicat cât mai curând posibil.

Mihaela Toader - Am avut bucuria să particip în ziua de 5 mai a acestui an împreună cu Dumneavoastră şi cu încă doi relatori la prezentarea volumului scris de Otilia Borcia „La Vita e la passione di Cristo nella pittura italiana dal Trecento al Seicento” publicat de editura Eikon. Am apreciat mult alocuţiunea Dumneavostră şi de asemeni amabilitatea de a publica în paginile revistei Il Convivio” aprecierile noastre făcute acestei cărţi. Sperăm să ne mai întâlnim în astfel de ocazii, cum ar fi prezentarea unor lucrări ale Dumneavostră traduse în limba română. În ţara noastră aveţi mulţi prieteni care iubesc Italia, limba, cultura şi civilizaţia ei şi mai ales bogata, frumoasa şi legendara Sicilie, pe care aţi prezentat-o în minunate cărţi. Poate şi acestea ar trebui cunoscute de lectorii noştri.

Angelo Manitta - Vă mulţumesc pentru disponibilitatea dvs. şi pentru amabilitatea întrebărilor care mi-au fost puse, care au fost încă o dată o ocazie de a menţine vie această relaţie culturală dintre Italia şi România. Şi sper că relaţia dintre Sicilia, mai presus de toate, şi România să devină mai strânsă, şi pentru că se pare că poporul sicul în jurul anului 2000 î.Hr. ar fi venit chiar din România, ajungând pe insula noastră după mai multe secole. Cu siguranţă vor exista oportunităţi în viitor, de îndată ce limitările făcute de urgenţa de sănătate datorată Covidului vor putea permite reluarea reală a întâlnirilor cu operatorii culturali români şi cu prietenii din Bucureşti şi din restul României, poate cu ocazia prezentării unor volume ale mele traduse în română sau în speranţa de a traduce poate unele dintre miturile şi legendele Siciliei sau Etnei. Vă mulţumesc din nou pentru disponibilitatea Dumneavoastră.

Mihaela Toader - Domnule Profesor Manitta, vă mulţumim pentru tot ceea ce aţi făcut şi continuaţi să faceţi pentru această frumoasă şi bogată colaborare între literaturile şi culturile noastre şi vă urăm mult succes în desfăşurarea programelor minunatului banchet spiritual internaţional organizat de Academia ce cu onoare conduceţi!

CURRICULUM VITAE

Angelo Manitta, născut la Castiglione di Sicilia (CT) la 3 februarie 1955, este licenţiat în filologie al Universităţii din Catania. Profesor de literatură, în 2000 a fondat revista internaţională Il Convivio şi Academia cu acelaşi nume. Este autorul a numeroase publicaţii, printre care Big Bang, cea mai complexă operă poetică a sa, un poem în 12 cărţi şi 108 cântece, bazat pe imitaţia modelelor clasice, dar într-o interpretare complet modernă.

Eseist, narator, istoric şi critic literar, a publicat mai multe volume de ficţiune pentru copii, numeroase eseuri critice despre Leopardi, Carducci, Boccaccio, Dante Alighieri, Antonio Sarao, Giuseppe Prescimone şi Antonio Filoteo Omodei şi diferite eseuri istorice despre Sicilia, în special despre Valea Alcàntara şi unele municipalităţi din zona nord-Etna.

PUBLICAŢII


POEZII

Fragmenta (poesie), E.A.M., Catania, 1981;

Donne in punta di piedi (poesie), Circolo culturale Il faro, Riposto, 1995;

La ragazza di Mizpa (poesia), Emmeffe Charta, Roma 1998, 2017 (Il Convivio editore);

Big bang, La luce del tempo (Poema), con presentazione di Vittoriano Esposito, Il Convivio, Castiglione di Sicilia, 2006;

Luminosi sentieri, La via dello zodiaco I, (poema), con prefazione di Carlo di Lieto, 2012;

Volubile Cosmo, La via dello zodiaco II, (poema), con prefazione di Paolo Ruffilli, 2012;

PROZĂ

Come una favola (narrativa), con prefazione di Vittorio Frosini, Ed. Greco, Catania 1997;

Dei, eroi e isole perdute (narrativa), ed. Mursia, Gruppo Elemond Scuola, Milano, 2001;

Dame, cavalieri e paladini (narrativa) ed. Mursia, Milano, 2003; 

A partire da Boccaccio La novella italiana dal Duecento al Cinquecento, Mursia, Milano, 2005, coautore Giuseppe Manitta;

Noi e il mondo. La novella italiana da Pirandello a Calvino, Mursia, Milano, 2006, coautore Giuseppe Manitta;

Ceneri di fenice, romanzo, Il Convivio, Castiglione di Sicilia, 2007;

Una voce dall’infinito, romanzo, 2010;

All’ombra di Galatea, romanzo, 2011;

Miti e leggende di Sicilia, Il Convivio editore, 2018;

 STUDII DE LITERATURĂ

Giacomo Leopardi pessimista ma... non troppo (saggio), ed. Greco, Catania 1998;

Modernità e anticlericalismo nell’inno a Satana, in Carducci Contemporaneo ( 2013).

Il codice autografo delle rime di Antonio Filoteo Omodei (Capponiano 139). Indagini su un inedito petrarchista del Cinquecento, 2015.

La Sicilia nelle opere minori di Giovanni Boccaccio, 2019.

La Botanica di Dante. Piante erbacee nella Commedia’, Il Convivio editore, 2020.