Nu?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
curtea constitutionala interceptari

În mereu ignorata ei calitate de primă autoritate medicală a ţării, Curtea Constituţională a hotărît: cetăţenii români au dreptul de a se infecta, fără frică de amenzi, cu virusul preferat sau, în lipsa acestuia, cu materialul disponibil pe piaţă. Recenta clarificare a Curţii va fi, desigur, urmată de completări care vor declara gratuite serviciile medicale şi înmormîntările sau le vor acoperi din pensia specială a domnului Valer Dorneanu.

Nu e clar dacă PSD înţelege consecinţele acestor noutăţi, deşi e de presupus că va primi Hotărîrea Curţii, imediat după traducerea ei în maghiară.

Important e că, într-un fel sau acelaşi, problema epidemiei şi, mai ales, consecinţele ei economice dezastruoase au fost rezolvate. Istoria acestui triumf românesc a produs numai cîştigători. PSD, PNL, CCR şi Preşedintele Iohannis au colaborat exemplar. Societatea civilă e în concediu post-mortem şi absentează motivat.

Cele de mai sus n-ar trebui să răpească nimic din coloritul european al reuşitei. Tot ce au făcut şi continuă să facă liderii noştri politici e aliniat celui mai activ curent de gîndire şi acţiune european: declasarea, demiterea bunului simţ, abandonul leneş al noţiunilor de bază.

Ce s-a înţeles, poate, mai puţin e că decizia prin care CCR a reanimat, dintr-un foc, atîţia iepuri infestaţi e o reacţie la decizia unei alte instanţe. Şi, prin asta, un fel de a pune umărul, la desăvărşirea haosului comun european.

Curtea Constituţională a răspuns, în felul ei delicat-elefantin, la decizia prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trimis un vagon de oxigen reţelei liberal-civice din România. Rectificarea cazului Kovesi era necesară. În absenţa ei, n-ar mai fi fost nimic de resuscitat. Să vizităm salonul.

Lumea noastră civilă s-a dosit într-o muţenie nobilă. Un guvern neales conduce România prin cea mai nenorocită criză cunoscută de la foametea din 1945 încoace. Fără soluţii, Preşedintele, PSD, PNL şi antrenorii lor nevăzuţi au pus în scenă farsa ”Transilvania pe limba altora piere”. România a dat, astfel, un exemplu de diversiune cretină, întrecut numai de Rusia, cu iniţiativa ei recentă de a ancheta, subit, crime de război finlandeze din 1941. De aici, una din puţinele certitudini pozitive ale acestor zile: şi serviciile noastre şi ale lor au învăţat meserie din acelaşi manual. E de sperat că măcar vacanţele şi le fac pe yacht-uri separate.

Decizia care a dat dreptate dnei Kovesi e foarte tehnică dar aeriseşte tabloul şi trebuie, neîndoios, aplicată. Efectele ei curg, deja. Sîntem, din nou, în dispozitiv electoral. Preşedintele a descoperit, iar, că PSD e corupt. PSD a luat, încă o dată, poporul în grijă, fără să-i spună că banii dăruiţi prin planul Ciolacu fac bine acum, îndatorează mai trîziu şi nu deschid economia. PNL e în pragul unor decizii micro-economice de mare precizie, cum ar fi numărătoarea  şomerilor ce vor fi salvaţi prin strategia macro-economică pe care acelaşi guvern o va lansa cu prilejul altei epidemii.

Rămîne Europa. Deîndată ce discutăm la acest nivel, trecem de la conflictele româneşti de clan la hărnicia ipocriziei intra-UE. Şi aici, tot o decizie juridică a dat peste cap starea de facto europeană. Şi, prin asta, a asigurat, de sus în jos, ce încearcă, de jos în sus, CCR. Haosul european e hrănit din toate izvoarele. Dejecţiile CCR îngroaşă, pe cît le stă în miros şi volum, marele fluviu pe care plutesc în derivă normele şi valorile UE.

O decizie extraordinară a Curţii Constituţionale Germane a retras în depou Banca Centrală Europeană şi a scos la mezat ordinea legală UE. Curtea Constituţională Germană a hotărît, în limbajul multilabirintic al jurisprudenţei europene contemporane, ceva brutal şi rafinat, neclar şi izbitor. Şi Curtea germană a reacţionat la o altă decizie de instanţă. E vorba de opinia Curţii Europene de Justiţie care a omologat practica prin care Banca Centrală Europeană a cumpărat 2 trilioane de euro-datorii, absorbind, astfel, impactul crizei financiare care a zdruncinat zona euro după 2010.  

Aceeaşi tehnică ar fi putut propti Italia, Spania şi alte state sud-europene desfigurate de întîlnirea cu virusul Corona. Însă, judecătorii germani au găsit că, prin asemenea intervenţii, Banca Centrală încalcă Tratatul (Constituţia) UE şi falsifică o economie în care companiile slabe trebuie lăsate să moară (cu tot cu naţiune în braţe). Pentru prima oară în istoria UE, un stat membru a decis că UE a încălcat legislaţia UE. Autoritatea legală a UE a fost declarată nulă pe teriotoriu german.

Injecţiile de fonduri germane prin contribuţii Bundesbank către Banca Centrală Europeană au fost declarate ilegale. Banca Centrală a primit răgaz trei luni pentru a-şi schimba metodele. Slăbiciunea constitutivă a unei uniuni mometare compusă din state democratice suverane e, acum, vizibilă.   

Rezumînd în termeni inteligibili, instanţa germană a decis că poate stabili ce e ordinea legală europeană. Adică a făcut din legile şi jurisprudenţa UE o figură geometrică neprecizată, declarată pătrat sau cerc, în funcţie de interpretarea germană.

Pe termen scurt, asta pune capăt economiilor Europei de Sud şi anunţă economiile Estice că ar face bine să se transforme în păşuni. Pe termen lung, aceeaşi decizie e un precedent care permite instanţelor naţionale să decidă, după capul lor, ce e ordinea legală europeană. În funcţie de cea mai nouă migrenă, polonezii şi ungurii vor avea dreptul să decidă că ordinea legală europeană îi lasă să facă tot ce li s-a interzis pînă acum. Urmînd vătămări cerebrale incomparabil mai grave, CCR va putea decide că toţi ciungii români au dreptul legal de a conduce bicicleta cu două mîini. Nefolosirea acestui drept va fi sancţionată cu amenzi aplicate Poliţiei rutiere.    

În partea serioasă a lucrurilor, rămîn oarecum notabile cîteva amănunte interesante: zona euro cade (cu o pierdere estimată la 7,5%)  iar Uniunea Europeană trece în regim de anarhie juridică. Acumularea derutelor continuă.

Totul a început cu startul ratat al Comisiei Europene, surprinsă zîmbind indiferent în faţa dramei Coronavirus din Sud. Spectacolul a continuat cu semnalul confuz trimis de trilioanele de euro din planuri de redresare fără susţinere - soluţia prin care Comisia a reuşit să vîndă iar presa să cumepre pielea ursului nenăscut din pădurea neînsămînţată.

Acum, dezordinea e consolidată şi legalizată de decizia Curţii Constituţionale Germane. Curtea s-a declarat Minister de Finanţe UE şi a fundamentat un paradox cu vicii gigantice. Căci, prin decizia Curţii, Germania suverană şi-a organizat propriul Brexit. Cu prevederea specială conform căreia Germania se separă de UE, reţinînd doar atribuţiile de lider UE.

În sfîrşit, pentru a da curs noii realităţi, UE a adoptat o altă decizie, bazată pe aceeaşi sofistică venerică: petrolul şi gazele au fost scoase din definiţia combustibililor fosili. Ceea ce spune că idila petro-gazoasă germano-rusă va continua cu binecuvîntarea ecologiştilor şi că sîngele apă nu se face, dacă e exceptat de la definiţia lichidelor.

Bijuteria decisivă a fost montată de Serviciul de Acţiune Externă UE (Ministerul European de Externe) care a reuşit să publice un Raport asupra tehnicilor de dezinformare pe tema Coronavirus, numai după ce textul a fost corectat de guvernul chinez. Principalul suspect a fost invitat să îşi descrie absenţa de la locul crimei.  

Dar morala publică va fi cum nu se poate mai bine apărată! Ne putem aştepta la demonstraţii anti-chineze de masă. Ele vor repeta marile mitinguri organizate de progresişti în sprijinul sparangheliştilor români purtaţi prin Europa. Dar şi împotriva distrugerii economiei mici pe care stă clasa de mijloc pe care stau marile discursuri progresiste. Mare noroc pe noi cu atîţia militanţi de caracter. S-ar zice că am fost loviţi de Norocavirus.

Ştim acum că UE s-a interpus între noi şi adevăruri vechi, doar spre a-le confirma pervers. Aşa de pildă, faimoasele cuvinte ale atenienilor, negociind cu adversari asediaţi, acum 2500 de ani - în descrierea lui Tucidide: ”După cum e mersul lumii şi după cum o ştim şi noi şi voi, legea îi priveşte doar pe cei la fel de puternici. Altfel, cei tari fac ce le stă în putinţă iar cei slabi suferă ce le e dat”.  

Morala naţională şi europeană a acestor zile spune că legea şi democraţia sînt un lux elastic şi privat, pentru uzul şi exchibiţionismul claselor şi naţiunilor superioare. Exact cum ne-a fost vorba, în decembrie ’89. Nu?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite