Noul şef al Spitalului militarizat din Deva, unul dintre focare: „Suntem ca nişte nou-născuţi în faţa virusului. Se poate ajunge la situaţii explozive”

Locotenent-colonelul medic Constantin Vlase, noul manager interimar al Spitalului Judeţean Deva, luptă alături de medici pentru ca virusul să nu mai găsească breşe în unitatea medicală

Locotenent-colonelul medic Constantin Vlase, noul manager interimar al Spitalului Judeţean Deva, unde este un focar cu infecţie COVID-19 după ce zeci de cadre medicale s-au infectat cu noul virus, vorbeşte despre situaţia de la Deva după ce a trecut sub comandă militară. Directorul explică şi care ar putea fi breşele de care virusul ar putea profita pentru a se răspândi, dar şi riscurile la care se supune odată cu acceptarea acestei misiuni.

Ce-aţi găsit la spitalul din Deva, ce ne puteţi spune despre misiunea pe care v-aţi asumat-o?

Mi-am asumat această misiune din dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în dificultate şi, prin natura specialităţii mele, - eu fiind medic specialist boli infecţioase - am considerat că pot exprima nişte opinii şi pot să efectuez o consiliere cât mai pertinentă. Aici, la spitalul din Deva, am găsit o instituţie care a fost dispusă în carantină de către autorităţile locale dinainte să ajung eu, situaţie de carantină care se va termina în următoarele două zile, duminică fiind ultima zi de carantină.

Am preluat din mers tot ceea ce se întâmplase deja. Nu a fost o situaţie pe care s-o pot dispune eu de la început, în condiţiile strict necesare unei asemenea situaţii, deci a trebuit să ne adaptăm la faţa locului. Punctul meu de vedere este că spitalul din Deva are şi capacitatea necesară să monitorizeze şi să îngrijească astfel de pacienţi, numai că ei, nefiind desemnaţi anterior ca un spital strict COVID-19, a trebuit să desfiinţăm din mers lucrurile care erau după vechea procedură: jumătate de spital COVID, jumătate de spital non-COVID. Dar, momentan lucrăm, reconfigurăm circuite, strângem pacienţii în locuri bine stabilite pentru eficentizare, şi, în primul rând, pentru protecţia personalului medico-sanitar care se află carantinat de aproape două săptămâni în această instituţie. Pe cei care sunt în această instituţie, ţin să-i felicit. Trebuie neapărat apreciat efortul lor. Sunt aici, departe de familii, au fost surprinşi în această chestie, dar până-n momentul de faţă, nu am întâlnit personal medico-sanitar care să fi rupt lupta, după cum spunem noi, militarii.

Un moment puţin mai dificil şi destul de greu de manageriat se va întâmpla când va trebui să facem acest switch (n.r.- schimb). Vorbim despre personalul care urmează să înceapă de luni activităţile curente ale spitalului privind îngrijirea pacienţilor care se află momentan în spital şi care, parte din ei, au fost dispuşi în autoizolare sau izolare la domiciliu. Trebuie să stabilim o cale de comunicare între cei care sunt aici şi cei care sunt acasă pentru că nu va putea fi efectuată o predare-primire aşa cum se face şi la militari, şi la personalul medico-sanitar, adică una faţă în faţă, stând de vorbă şi povestind fiecare caz, fiecare particularitate a cazului şi, cel mai important, împărtăşirea experienţei celor care au stat aici carantinaţi timp de 14 zile.

Putem spune că sunteţi în primul rând medic, şi apoi militar. Sau, putem spune invers, sunteţi în primul rând militar şi apoi medic. Ce deosebeşte stilul de muncă al medicilor militari de stilul de muncă dintr-un spital cum este cel de la Deva? L-aţi transformat într-o cazarmă de când aţi venit?

Spitalul nu este sub nicio formă transformat într-o cazarmă. Noi am preluat această funcţie de conducere în mod faptic, nu şi scriptic, în sensul că nu se poate într-o perioadă de o oră - două, să preiei toată instituţia cu predare-primire, aşa cum se face, cu o inventariere, cu stocuri şi aşa mai departe. Efectiv, a fost o predare-primire a funcţiei între cei de dinaintea mea şi mine care, ulterior, voi descoperi pe parcurs toate lipsurile sau plusurile, după fiecare caz în parte. Legat de cei care au fost înaintea mea aici, nu este datoria mea să-i judec dacă au făcut bine sau n-au făcut bine. În momentele astea, ei sunt în continuare alături de mine fiindcă şi ei sunt carantinaţi. Consider că beneficiez de sprijinul lor, şi e important să rămână alături de mine. Nu se poate să preiei o instituţie ca asta, pocnind din degete, fără s-o cunoşti. Am străbătut momentan, pas la pas, toată instituţia, şi, împreună cu cei din echipă, am căutat toate posibilităţile să nu greşim şi să facem cea mai bună alegere – pentru că perfecţiune nu există. Marea majoritate a spitalelor noastre, fiind structuri vechi, chiar dacă sunt structuri pavilionare, nu permit perfecţiunea care ar trebui să existe în această luptă cu această epidemie.

Legat de ce spuneaţi, medic-militar sau militar-medic, pot să spun că recomandarea mea în situaţii de genul ăsta, în situaţia din toată ţara, de stare de urgenţă, implică cel puţin rigurozitatea şi seriozitatea caracteristică militarilor. În plus, în momentul în care avem de-a face cu instituţii de orice natură, care sunt carantinate, asta înseamnă că, efectiv, aşa cum suntem obişnuiţi noi, militarii, în cazarmă, ne desfăşurăm activităţile conform celor primite, pe trasee sigure şi bine ştiute dinainte. Chiar dacă pentru mediul civil sună puţin altfel, situaţia de carantină implică şi că nu se permite accesul, intrarea oricui când şi cum doreşte.

Familia ce v-a spus când aţi plecat? Dumneavoastră ce le spuneţi când vorbiţi cu ei, de când sunteţi la Deva?

În momentul în care am făcut această alegere, fiindcă am considerat că - repet - pot oferi o mână de ajutor, şi pentru că alegerea a fost benevolă, am avut o discuţie cu familia mea. Vă închipuiţi că poate nu au fost atât de încântaţi, nu neapărat din cauza riscului la care mă expun, pentru că ei sunt obişnuiţi cu mine şi munca mea, eu nu sunt infecţionist de astăzi. Oricum, prin meseria specialităţii mele, mai devreme sau mai târziu voi avea contact cu virusul. Am avut sau poate nu am avut contact cu acest virus. Până în prezent, cred că am reuşit să mă ţin departe de el, şi pentru familia mea asta a contat foarte mult. Rugămintea lor a fost să am grijă de mine în continuare, să fac ceea ce ştiu eu mai bine că trebuie făcut, şi să mă întorc cu bine acasă.

Pentru că spitalul pe care l-aţi preluat este foarte important în Deva şi în tot judeţul Hunedoara, ce mesaj aţi avea să le transmiteţi locuitorilor municipiului Deva? 

Locuitorilor municipiului Deva pot să le transmit, şi-n acelaşi timp să-i asigur, că orice stă în putinţa noastră şi din punctul de vedere al exprienţei noastre, nu neapărat medicale, cât şi militare, că vom lupta cu acest virus. Singura noastră şansă este respectarea regulilor. Toţi trebuie să fim conştienţi că cea mai mică breşă în respectarea acestor reguli - precum distanţarea socială, după cum se spune pe toate canalele media, privind protecţia personală - virusul o va găsi şi atunci vom fi vulnerabili. Va trece o perioadă destul de îndelungată în care virusul să ia contact cu o mare parte a populaţiei, până atunci, toţi suntem expuşi. Efectiv, pot să consider că toţi suntem ca nişte nou-născuţi în faţa acestui virus.

Populaţiei municipiului Deva îi transmit că facem tot posibilul să asigurăm atât capacităţile necesare pentru tratarea pacienţilor suferinzi, cât şi, neapărat, să asigurăm protecţia cadrelor medicale care lucrează în această instituţie, pentru a le menţine viabile în lupta cu acest virus care nu se încheie aici. Lupta nu se va încheia nici după ce vom pleca de aici şi vom preda către autorităţile locale conducerea. Ea va trebui dusă mai departe.

Aveţi ce vă trebuie acolo? Personalul cu care lucraţi este protejat? Ce vă mai trebuie ca să vă desfăşuraţi activitatea?

Personalul care a rămas cantonat, carantinat în această instituţie beneficiază de echipamentele de protecţie. Ei deja lucrau, dinainte să ajung aici, cu aceşti pacienţi. Aveau pacienţi internaţi în secţia de boli infecţioase dinainte de izbucnirea acestei situaţii de carantină. Cum este bine ştiut, nimic nu este perfect şi dacă virusul găseşte şi numai o mică breşă, profită de ea. Se poate ajunge la situaţii explozive. Noi trebuie să facem tot posibilul să oprim această situaţie şi, momentan, aşa se şi întâmplă.

Care este cea mai mare grijă a dumneavoastră acum? 

Grija mea cea mai mare este să fiu în măsură să fac această conexiune cu personalul medico-sanitar care urmează să intre din nou la serviciu începând de luni, ca să nu se mai repete, să evităm ca virusul să găsească o altă breşă. 

Spitalul Judeţean de Urgenţă din Deva se află în carantină, după ce mai mulţi medici, asistente şi infirmiere s-au infectat cu noul coronavirus.