Săptămâna aceasta aţi putut citi în ”Adevărul” interviuri cu patru gazetari care au făcut presă la vârf în ultimul sfert de veac: Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu şi Cătălin Tolontan. Nu ştiu după ce criterii i-au selectat realizatorii interviurilor, colegii mei Cristian Delcea şi Mihai Voinea, dar toţi cei patru acoperă, în opinia mea, o plajă destul de largă de opţiuni profesionale. Iar părerile lor despre situaţia actuală şi despre viitorul presei, în raport cu ceea ce a fost odinioară această meserie, oferă o radiografie destul de completă asupra fenomenului. Dacă în ceea ce priveşte viitorul presei părerile baleiază între pesimismul sumbru al lui CTP şi optimismul moderat al lui Tolontan, asupra prezentului sunt toţi unanimi: presa cunoaşte cel mai sever deficit de credibilitate de la revoluţie încoace.

Am simţit-o pe pielea mea, în ziua în care a murit Corneliu Vadim Tudor. Când a apărut în redacţie prima boare de zvon despre moartea Tribunului, până să apuce colegii mei să obţină confirmări sau infirmări oficiale, am vrut să verific imediat şi dintr-o altă sursă de presă. Şi mărturisesc că pur şi simplu nu am ştiut unde să mă duc ca să găsesc acel loc care să-mi ofere informaţia şi corect, şi rapid. Aşa ceva nu mai există – într-atât de plină e  presa cu vorbe precum BOMBĂ, ŞOCANT, SCANDALOS, ULUITOR, INCREDIBIL, DEVASTATOR, iar informaţia dindărătul lor e de fapt călâie sau pur şi simplu falsă.

Coincidenţă, tot săptămâna asta ne-am mai pricopsit cu o bombă de presă. Antena 3 a prezentat un document despre care pretinde că reprezintă dovada că Traian Băsescu a primit, în 1984, 1.500 de dolari de la Securitate ca să facă propagandă politicii PCR. Documentul ar fi o corespondenţă între generalii Aristotel Stamatoiu, şeful unei unităţi de Securitate, şi Iulian Vlad, şeful Securităţii.

A fost o chestiune de ore ca documentul să se dovedească una dintre cele mai prost executate plastografii publicate vreodată în presă, care spune multe despre respectul pe care cei de la Antena 3 îl au faţă de propriul public. Dan Andronic, de la EvZ, a demonstrat în primul rând că, la vremea respectivă, Iulian Vlad nu era şeful Securităţii. Apoi, cunoştinţele sale în domeniul documentelor fostei Securităţi îl fac să afirme: ”Rapoartele erau dictate şi bătute la maşină, numai că acolo unde apăreau numele operaţiunilor, locaţiilor, numele informatorilor, rezidenţilor sau ale ofiţerilor deplin conspiraţi, se lăsa loc liber urmând ca acestea să fie completate de mână de către cel care întocmea raportul. O dactilografă nu putea să cunoască numele, locurile şi sumele de bani care s-ar fi împărţit de către Securitate”. Or, în documentul Antenei 3, numele de Băsescu Traian şi suma plătită apar tipărite în clar.

Însă un internaut, Sorin Avram, a examinat documentul nu din punct de vedere securistic, ci strict tipografic şi a constatat pe Facebook: ”Antetul este scris la o maşină de scris cu caractere mari, utilizate în acea perioadă de nomenclatura de partid şi de Securitate. Dar textul propriu-zis e scris la un calculator, cu caractere Times New Roman. Or, în 1984, când se presupune că a fost redactat documentul, nu existau calculatoare care să poată scrie aşa. Ele vor apărea vreo câţiva ani mai târziu. În 1984, se putea imprima cu font TNR doar într-o tipografie - dar şi asta dificil, cu litere de plumb, linotip, plus vreo câţiva tipografi care să ştie să lucreze cu maşinile. Iar un document strict secret nu putea fi văzut de atât de mulţi ochi.  De altfel, se şi vede că au fost suprapuse două hârtii, una cu antetul, alta cu textul. E, ca să zic aşa, o făcătură”.

Iar un alt internaut, George Grecu, tot pe Facebook, face cea mai hazoasă observaţie: în textul prezentat de Antena 3 apare cuvântul ”caracter”, însă scris”character”. Acum, în anul 2015, ştim când se întâmplă asta: când calculatorul este setat să corecteze automat cuvinte în limba engleză. Dar e imposibil de conceput ca în 1984 Securitatea să fi avut maşini de scris cu funcţia de corectare automată.

Falsul este atât de evident şi de prosteşte făcut, încât încerc să le acord celor de la Antena 3 o minimă prezumţie de inteligenţă: mă gândesc că poate ei deţin, de fapt, documentul original, dar au prezentat mai întâi o plastografie a sa, doar aşa, ca să vadă ce reacţii stârneşte, pentru ca ulterior să vină cu documentul original. Nu înţeleg deloc rostul unei atare strategii, dar dacă ea a existat, ar fi singura dovadă că oamenii ăştia mai au ceva ţigle pe casă.

Evident, Traian Băsescu le-a promis un proces celor de la Antena 3, iar aceştia i-au răspuns cu promisiunea unui contra-proces. Războiul dintre Traian Băsescu şi Antena 3 a ajuns în faza în care începi să te gândeşti dacă nu cumva între beligeranţi există o înţelegere, şi anume să se atace între ei, indiferent de mijloace şi de reguli, cu scopul de a se ţine reciproc în viaţă.

Tâlcul acestei poveşti cu adevărat ŞOCANTE (nu?) poate fi sintetizat prin premoniţia lui Cătălin Tolontan, făcută în interviul pe care ni l-a acordat săptămâna asta: ”Pericolul nu e ca presa să dispară, ci să dizolvăm regulile, iar ceea ce rămîne să numim tot presă”. Aşa e: până o să-i găsim un alt nume, Antena 3 e tot presă, nu?