Au trecut zece zile de la al doilea tur de scrutin din 16.11.2014, iar celor care au fost impiedicaţi să voteze nu le ajung discursurile făţarnice ale premierului şi schimbarea ministrului de Externe. Ne vrem dreptatea!

Proces verbal frezat de adevăr

Membrii comisiei (electorale) au fost bruscaţi şi insultaţi la ora 21:00 când s-a închis secţia de votare. Pentru aproximativ 2 ore în interiorul consulatului situaţia a fost foarte tensionată, comisia ameninţată, făcându-se apel la poliţia germană, care a acţionat fără uz de forţă - un observator a fost lovit. Starea sigililor, urnelor, ştampilelor a fost asigurată permanent – sigilate

Acesta este procesul verbal semnat de Preşedintele Biroului Electoral al Secţiei de Votare de la Consulatul României din Bonn, Florică Valentin Cristian. În acest referat nu este descris modul în care au decurs alegerile, a decurs ziua de 16.11. 2014, cum oamenii au stat până la 10 ore la coadă pentru a putea vota şi că un număr însemnat dintre ei nu au putut-o face. Unii au renunţat din cauza frigului, ploii şi orelor lungi de aşteptare, altora li s-a închis uşa secţiei de votare în nas. În acest proces verbal nu se aminteşte că s-au întocmit liste cu cei care mai aşteptau între orele 20:00 şi 21:00 cu cerinţa de-a se prelungi programul de lucru al secţiei. De asemenea, nu se aminteşte că oamenii au fost minţiţi la ora închiderii secţiei de către cei responsabili că vor putea vota toţi, să aştepte liniştiţi, precum nici că celor care au “invadat” Consulatul după ora 21:10 li s-a transmis să nu fie suparaţi că n-au putut vota acum, deoarece vor avea ocazia să o fac curând din nou, urmând ca alegerile acestea să fie anulate.

Procesul verbal nu notează, de asemenea, că lumii i s-a spus că s-au făcut nu mai puţin de 18 cereri către BEC sau Guvern pentru prelungirea programului, iar că toate acestea au fost respinse. Alt aspect omis este că lumea rămasă după ascunderea urnei în Consulat a cerut să vorbească consulului (sau invers), iar că acesta nu s-a sinchisit de mulţime, nereacţionând. Nu se aminteşte ca cetăţenii români, hotărâţi să-şi exercite dreptul la vot au fost sfidaţi şi jigniţi, chiar de membrii comisiei. Despre sutele de cetăţenii care doreau să voteze nu este scris nici un cuvinţel, deşi aceştia sunt cei care au suferit în primul rând în duminica ruşinii pentru democraţia românească şi nicidecum membrii comisiei sau vreun angajat al consulatului.

Limitat la 6000 de alegători

Un alt aspect bizar al acestui proces verbal este numărul votanţilor şi numărul total al buletinelor de vot primite de către secţia de votare Bonn. Potrivit acestuia, la Bonn au votat 4 349 de cetăţenii. Numărul total al buletinelor de vot primite de către secţia de votare a fost de 6000. Anulate, fiind neântrebuinţate, au fost 1.651 de buletine de vot. Interesant este că doar între orele 15:00 şi 21:00, la coadă se aflau peste 3.000 de persoane dintre care un sfert dintre cei aflaţi în faţa noastră (noi fiind printre ultimii) au renunţat, iar coada în urma noastră nu începuse să devină mai scurtă decât abia după ora 17:30. Aşadar, dacă toată lumea care s-a prezentat în cursul zilei de duminică la Bonn pentru a vota, ar fi şi votat, cele 6.000 de buletine de vot ar fi fost epuizate cu mult înaintea orei de închidere a secţiei de votare. Socoteala e la îndemână, ţinând cont de datele oficiale, care spun că în total au votat 4.349 de cetăţeni, iar că un sfert dintre cei prezenţi acolo doar după ora 15:00 (peste 3000) au renunţat din cauza lungii aşteptări, a frigului şi ploii! De aici se deduce simplu că interesul celor responsabili, sau a unei parţi decisive dintre aceştia, a fost ca lumea să fi împiedicată să voteze, iar dacă, printr-o minune, ar fi reuşit să voteze totuşi toţi cei care au venit cu această intenţie la Bonn pe 16 noiembrie, ei să nu poată fi mai mulţi de 6.000.  Părerea mea este că numărul votanţilor a fost limitat din start.

Nu doar că mi-au furat dreptul la vot…

Nu doar că mi-au furat dreptul al vot, ei ba chiar umblă şi acum cu neadevărul în braţe. Dacă i-ai crede pe ei, noi, cei care am vrut să votăm, suntem cei care ne facem vinovaţi de comportament ostil, inuman, agresiv, nejustificat, anti-democratic. Dar aşa nu stau lucrurile!

Impresii de la turul al doilea de scrutin - Bonn 2014. O cronologie.

Ora 14:00  - o coadă kilometrică se şerpuieşte printr-un cartier de locuinţe în faţa Consulatului României din Bonn. E frig şi plouă. Estimez prezenţa a peste 3000 de oameni. Ne mirăm şi noi de atâta lume, studiem coada, viteza cu care se înaintează, apoi ne postăm şi noi la capătul ei. Stăm, stăm, apoi ne mişcăm încet, foarte încet şi iarăşi stăm, şi tot aşa, ore în şir. Cei care vin din direcţia consulatului, sunt mulţi dintre cei cei care renunţă şi foarte rar unii care au votat. Lumea se plânge ca se folosesc doar trei ştampile, alţii că nu se folosesc decât două cabine de vot.  Oamenii îsi pierd sporadic răbdarea şi scandează din: ”vrem să votăm!”, „Hoţii! Hoţii!”, „Klaus, Klaus, scăpa-ne de Mickey Mouse!”. Se cântă imnul României: deşteaptă-te române. Un îndemn binevenit! Oamenii împart ceai şi cafea necunoscuţiilor - un semn de solidaritate rareori întâlnit printre români, alţii îşi cumpără cafeaua de la o benzinărie învecinată.

Solidaritatea românilor a fost şi ea prezentă în duminica alegerilor FOTO credit Cosmin Pop 

Nemţii care trec pe lânga puhoiul de români se miră vizibil, unii îndrăznesc să întrebe ce se petrece acolo ca apoi să se mire şi mai tare. O doamnă în vârstă, orginară din Cluj, îmi spune că îi este ruşine de paharele de plastic lăsate de lume în urmă şi că le-ar strânge pe toate să le ducă la un coş de gunoi, doar că în preajmă nu a văzut niciunul. După câteva ore de aşteptat, doamna dispare. Nu ştiu, dacă a încercat să intre în faţă sau a renunţat. Mulţi au renunţat. Îi văd făcând cale întoarsă. La un moment dat, trece o familie numeroasă de romi pe lângă noi, mamă, tată, unchi, mătuşi, câţiva copii mici. Vorbesc tare, îi auzim clar: „plecăm“, spun ei. „Aici nu are rost să stăm. Îngheţăm, ni se îmbolnăvesc copilaşii”. Cineva îi întreabă, cu cine ar vota, dacă ar rămâne totuşi: „cu Iohannis”, răspund ei. Mulţi se miră, o reacţie inutilă şi nu de cel mai bun gust. Acelaşi răspuns l-ar da probabil majoritatea celor care stau la coadă sau renunţă… Orele curg cu „deşteaptă-te române” şi strigări în cor… Înainte de a se întuneca, apare o echipă a televiziunii germane. Colegul neamţ mă întreabă jumătate râzând, jumătate îngrijorat: „ce D-zeu se întâmplă aici? România e o ţara din UE… Aşa ceva nu am mai văzut! Miroase a fraudă, sincer.

Coada de la Consulatul din Bonn (Germania) FOTO credit Cosmin Pop 

Ora 19:45 - un tânăr se urcă pe stâlpul porţii consulatului şi îndeamnă lumea să intre în curtea acestuia. Poarta, care până atunci fusese deschisă doar pe o lungime de 1,5 m, este acum deschisă larg, iar lumea dă buluc în incinta curţii. Mai toţi îşi pierd rândul, iar o parte renunţă să se înghesuie, clar fiind că se va intra în consulat, dacă se va mai intra (pentru a vota) din turmă, nu pe rând.

Tânărul român încurajează lumea să intre în curtea Consulatului  FOTO credit Cosmin Pop 

În jurul orei 20:15 - direct în faţa uşii exterioare a secţiei de votare se iau, mai întâi, doi indivizi la bătaie, apoi şi alţii. Unii vor doar să-i despartă, alţii ţin partea unuia sau altuia. Un angajat al MAE sau observator, nu ştie nimeni ce rol avea într-adevăr, stătea la uşă şi nu lăsa lumea să intre decât după criteriile sale, greu de desluşit. La un moment dat, un bărbat puternic, cu părul tuns foarte scurt, ceafa la vedere şi foarte furios s-a luat de omul care încetinea intrarea în secţia de votare. Au zburat pumni, iar oamenii din imediata apropiere au intervenit să-i despartă, când a mai apărut, ca o copie a primului furios, un al doilea bărbat înalt şi puternic, tot cu ceafa lată, sărindu-i primului în ajutor. Un martor, unul dintre cei care a încercat să-i domolească, îi descrie pe cei doi care au început bătaia, ca părând oameni normali a căror furie era lesne de înţeles, deoarece domnul care stătea la uşă chiar încetinea votarea, dar şi că după aspectul fizic agresorii puteau fi şi nişte „bodyguarzi sau huligani agitatori”.

Incident la Consulatul din Bonn FOTO credit Cosmin Pop 

20:30 - în jur de 450-500 de oameni se înghesuie la intrarea în consulat, respectiv în secţia de votare. Toţi aceştia au aşteptat între 3 şi 9 ore.

În minutele următoare se află că în ţară s-au publicat primele rezultate exit-poll. Trebuie ţinut cont că orele indicate aici sunt cele germane, deci o oră decalaj faţă de România, unde între timp era 21:30. Din gură în gură se află că rezultatul este foarte strâns, că Iohannis mai are o şansă. Nu este niciun secret că favoritul marii majorităţi a celor care stau şi au stat toată ziua la coadă şi care au scandat „Vrem să votam”, „Jos Ponta” sau „Klaus, Klaus scăpa-ne de Mickey Mouse”, este Klaus Iohannis. Cu toţii spuneau acelaşi lucru: acum chiar trebuie să votăm. Votul nostru poate conta!

Foto

21:04 - cineva iese din Consulat, nu din secţia de votare, ci pe o altă uşă a clădirii şi anunţă că toată lumea care mai este de faţă va putea vota, să stăm liniştiţi. Calmare în rândul înfriguraţilor. 

21:10 - se aude direct din faţa uşii şi din holul secţiei de votare un „buhhhh” răsunător. ”Au luat urna şi au fugit cu ea. Direct din faţă ochilor noştri”. Uşile secţiei de votare au fost închise. O femeie tânără se urcă pe o masă din afara secţiei şi vorbeşte mulţimii. Încearcă să calmeze şi propune ca lumea să îi predea ei acele declaraţii de proprie răspundere pentru ca ea să întocmească o listă cu evidenţa tuturor celor care nu au putut vota. Acelaşi lucru (o listă) îl făcea de ore şi o doamnă, originară din Suceava şi stabiltă de 15 ani în Germania. Lumea o huiduie şi pe tânăra cu iniţiativa, neînţelegând cui vrea să predea acele declaraţii, temându-se că ele pot ajunge pe mâinile celor care vădit boicotează şi fraudeaza aceste alegeri.

21.10 - cei care au fost primii, direct în faţa usiilor de sticlă, care le-au fost închise în nas, relatează că una dintre doamnele care şedeau pe partea celalaltă a mesei, acolo unde era locul comsiei electorale, în momentul în care urna a fost ridicată, iar uşile au fost închise, a arătat oamenilor care se înghesuiau surprinşi în spatele lor, degetele mijlocii ale ambelor mâini ridicate în aer. Simbolul acestui gest îi este fiecăruia cunoscut. Culmea sfidării! În momentul următor, lumea deja era în faţa ei şi o trăgea la răspundere pentru obscenul gest. Un domn, probabil coleg de comisie, a luat-o pe obraznica doamnă, însoţind-o în altă încăpere. Acesta a fost momentul în care lumea s-a înfuriat şi mai tare! Probabil sunt mulţi care au surprins această imagine cu aparatele foto, telefoanele mobile sau aparatele de filmat. Aşadar dovezi s-ar găsi!

Doamna cu părul blond prins în coadă (din partea dreaptă) este cea care a arătat semne obsecene omenilor după ce urnele s-au închis, securizată de geamul ce o despărţea de mulţime                       FOTO credit Cosmin Pop 

21:20 - toţi cei 150 de oameni rămăşi până în acest moment intră în Consulat şi îşi cer dreptul de a vota. Îl cer pe consul, vor urna înapoi. Se scandează cu voce tare: „vrem să votăm!”, „Hoţii! Hoţi!i” şi apoi „Jos Ponta!”. Secţia de votare este de-a dreptul asediată şi aminteşte de o imagine din decembrie 1989. Nu vine nici consulul, nici urna nu este adusă înapoi.

21:30 - lumea zbiară. Un domn mai în vârstă, se urcă pe o masă şi ţine o scurtă şi impresionantă cuvântare. Îndeamnă lumea să rămână şi să îşi ceară dreptul la vot. El spune să nu ne lăsăm convinşi de ceea ce au transmis din Consulat (sau de la comisie), cum că aceste alegeri oricum vor fi anulate şi că vom avea coazia să votăm din nou. „Este o minciună”, spune domnul indignat.

Domnul din imagine a prevăzut bine: „A fost o minciună” FOTO credit Cosmin Pop 

21:45 - poliţia germană intră în Consulat. Calmă. Mirată de ceea ce găseşte acolo. Câţiva poliţişti se pun în faţa unei alte uşi de sticlă, care face probabil legătura între secţia de votare şi alte încăperi ale consulatului. În spatele lor se ascund angajaţii consulatului. O altă imagine ca din 1989, când angajaţii primăriillor, speriaţi de mulţimea, care le cerea să se predea, se baricadaseră pe unde apucară.

22:00 - poliţia încearcă să convingă lumea să părăsească Consulatul. Poliţia se arată înţelegătoare cu noi. Îi spun unui poliţist că am fost ţinuţi 7,8,9 ore în frig şi ploaie, iar că acum nu ne mai lasă să votăm. Şi că ar fi rândul nostru să-i ţinem noi pe ei (cei din comisie) 7,8,9 ore aici, în Consulat, cu inimile la gură, ba mai bine ar fi chiar să-i ţinem afară în frig. Poliţistul îmi spune că ne înţelege.

Poliţia germană în Consulat

„Poliţia e cu noi!”

Nu ştiu, dacă poliţia ar fi fost la fel de înţelegătoare în cazul în care în Consulat, respectiv în incinta secţiei de votare asediată de cetăţeni care-şi cereau exercitarea unui drept fundamental, nu era şi televiziunea germană. Aceasta a ajuns pe la 16:00 la Consulat şi a rămas acolo până la plecarea ultimului om din incinta Consulatului. Au documentat tot. Eu aş spune: norocul nostru! Căci poliţia germană nu şi-ar fi permis imagini în care ea bruschează cetăţenii altei ţări chiar în Consulatul ţării respective, doar pentru că acestora li se fura dreptul la vot. Lumea întrebă poliţiştii, dar şi pe cei câţiva observatori şi responsabili care rămăseseră în sală: „cine plăteşte poliţia germană ca să intervină în Consulatul României?” Apoi se strigă: „poliţia e cu noi!

„România s-a trezit!”

În acelaşi timp parvin şi primele imagini din Braşov şi Bucureşti cu protestatarii strânşi pe străzi. Iar eu primesc mesajul: „România s-a trezit!” Iar după căteva minute: „Iohannis a câştigat! Ponta şi-a recunoscut înfângerea”.

Cineva strigă în gura mare: „oameni buni, Iohannis a câştigat alegerile. Este oficial. Ponta şi-a recunoscut înfrângerea”. Linişte. Linişte. Apoi forfotă. „Pe bune?”, „Serios?”, „Nu cred”. Şi aşa mai departe. Toate expresiile de mirare şi îndoială s-au întrecut din gurile celor prezenţi. Dar lumea s-a calmat. Îi traduc unui poliţist ce se întâmplă. Acesta zâmbeşte în timp ce colegii lui ştiau, încep să convingă lumea să părăsească Consulatul, calmi, chiar timizi. Iar lumea pleacă încetul cu încetul. Rămân grupuleţe care mai poartă discuţii. Tonul este clar: Ponta se va întoarce. Este doar o manevră a sa….

S-a votat pro-Iohannis, nu anti-Ponta!

Mi-am dat seamă cât de profundă este neîncrederea în acest personaj Victor Ponta. Cât de diabolic a fost jocul acestuia în ultimii doi ani şi mai ales în campania electorală. În români locuia frica. O teamă asemănătoare cu cea de Ceauşescu. Trebuie să subliniez aici: cel puţin în Bonn, dar eu cred că este valabil pentru mai toţi românii din afară graniţelor, care au ieşit să voteze duminică şi, probabil, după cum o spun şi rezultatele, şi pentru mulţi din ţară, s-a votat pro-Iohannis, nu anti-Ponta! Cel puţin nu în măsura în care oricare vot dat unuia dintre doi candidaţi este în aceeaşi măsură şi unul împotriva celuilalt. Eu am intervievat oamenii care stăteau la coadă, iar la întrebarea pe cine au votat şi de ce au decis aşa, răspunsurile au fost: „pe Klaus Iohannis”. „Pentru că e serios”, sau „pentru că a demonstrat că este capabil să facă ceva, concret, cum se vede în cazul Sibiului”. Pentru „că tratează poporul cu respect”. „Pentru că inspiră încredere” şi nu de puţine ori: „pentru că vrem să ne întoarcem acasă” s.a.m.d.

Bineînţeles că am primit şi răspunsuri precum: „pentru că nu este un circar”, sau „pentru că ne-am săturat de un mincinos”. Şi foarte rar am auzit: pentru că Ponta a făcut una sau alta. Aşadar cel puţin pentru miile de oameni care au stat până la 10 ore la coadă să voteze în Bonn nu este valabil, ceea ce se speculează în România că Iohannis a câştigat alegerile doar pentru că s-a votat anti-Ponta! Şi la primul tur de scrutin, când lumea încă nu ştia ce îi va aştepta, mai niciunul nu îl prefera pe Victor Ponta. 

Aşadar, Guvernul putea deschide şi mai multe secţii de votare în Palestina, putea trimite toţi membrii cabinetului la secţii de votare în străinătate, putea fraiereii toţi popii să facă reclamă pentru Victor Ponta, acesta nu câştiga votul cetăţenilor români din afara României! Să nu preluăm justificarea laşă a celor de la PSD, care preferă să creadă că Meleşcanu, Corlăţean, Ponta sau Dragnea au făcut greşeli, altmineteri Iohannis nu ar fi fost votat. Ar fi fost! Pentru că greşelile nu s-au făcut în campania electorală, ci în timpul mandatului de premier, când Ponta s-a jucat de-a plagiatorul-cinstit, când s-a dat de partea Antenei 3 (acţiunea «plimbarea»), de partea lui Dan Voiculescu, a lui Adrian Năstase şi a altor personaje îndoielnice şi corupte. Ponta a scârbit lumea cu intrigile sale, cu discursul naţionalist şi populist, cu atacurile asupra Justiţiei şi toate celelalte călcări pe visul românilor de a trăi într-o ţară normală, europeană, curată, una care respectă valorile democratice şi demnitatea omului.