Multă demagogie de Ziua Veteranilor de Război

Dacă informaţiile pe care le deţin mai sunt şi azi corecte, atunci mai trăiesc circa 2000 de veterani, din ultima conflagraţie mondială, precum şi vreo 40.000 de bărbaţi şi femei, care au purtat sau mai poartă uniforma militară, majoritatea lor fiind acum în rezervă şi care au fost rulaţi de armata ţării prin teatrele de război ex-iugoslav, afgan şi irakian.

Mă fac că nu ştiu - vorba vine - cine l-a păcălit pe preşedinte şi pe alţi oficiali să facă pe chelnerii la Cercul Militar Naţional, împachetând - cu grija de a fi filmaţi, fotografiaţi şi evident mediatizaţi - oarece cadouri în cutii, unde era aşezat şi câte un Tricolor, precum oferă americanii celor căzuţi la datorie, iar la noi cei care au avut o carieră militară de o viaţă nu merită, chiar dacă au păzit această ţară în vremea Războiului Rece, cum bine zicea istoricul militar Alexandru Oşca.

S-au obişnuit unii înstelaţi ai ministerului oştirii să aibă capetele prea plecate la oficialii momentului, uitând că veteranii, câţi au mai rămas în viaţă, trăiesc şi azi pentru că au ştiut că apărarea patriei înseamnă şi lupta pentru păstrarea propriei demnităţi, nicidecum acceptarea slugărniciei uluitoare, atunci.

Evident nici acum.

Dacă avea ce trebuie în instalaţii, atunci ministrul oştirii propunea preşedintelui ca din bugetul actual al Ministerului Apărării Naţionale să se acorde fiecărui veteran din Al Doilea Război Mondial măcar suma pe care o primesc, ca indemnizaţie, cei care au acţionat un timp deloc scurt într-un teatru de război.

Un moft financiar, dar un gest superb, pentru cei două mii de veterani, care, de luna viitoare vor fi tot mai puţini, probabil în 2022 nedepăşind efectivul similar a trei batalioane combatante.

Pe vremuri ca acestea, nicidecum vesele, NU de discursuri de complezenţă, pachete de relaţii publice, diplome infantile şi grade simbolice au nevoie longevivii veterani de război, ci de o dovadă că o armată cu standarde profesionale comparabile cu acelea ale partenerului strategic ştie să le dea nu doar onorul imagologic, ci şi le oferă proba practică a unei speranţe de mai bine, pentru ultimii ani de viaţă.

Adică Ministerul Apărării Naţionale are un fond ascuns, din care fura adjunctul şefului Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, dar nu are o sursă financiară pentru indemnizaţiile dezirabile pentru un mănunchi de luptători pentru libertate şi suveranitate naţională?!...

"Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica!"

Apropo... A cui mai este Republica România?

A unor finanţatori de la Viena, sau a ultimului guvern condus de Angela Merkel? 

Întreb pentru un veteran din Al Doilea Război Mondial.